Desi sunt si voi ramane mereu fana a tenisilor albi (preferatii mei sunt Superga) – din punctul meu de vedere, se potrivesc la absolut orice si absolut oricui -, nu am reusit sa ma imprietenesc defel cu nicio alta forma de incaltaminte alba. Pe masura ce le vedeam in supra-doza si supra-stimulare vizuala pe Instagram, in picioarele oricui se nimerea, pe atat imi scadea interesul. Am ajuns in punctul in care imi e imposibil sa ii descriu in termeni pozitivi – starea lor aparent (si temporar) imaculata ma face sa mi-i imaginez vopsiti cu pasta alba corectoare.<\/p>\n
Ma simt obligata sa vin cu o justificare: daca tenisii sau adidasii albi reprezinta o parte procentuala mica dintr-o tinuta si, de la un punct incolo, pot face corp comun cu tinuta, orice alta varianta – botine, cizme inalte, pantofi cu toc, ghete tip ciorap – reprezinta pentru mine un soi de majuscule tipatoare, semne de exclamare isterice care atrag prea mult atentia asupra lor. Un accesoriu, chiar si „statement”, nu ar trebui sa devina vedeta outfitului sau siluetei. Zilele astea, cand sunt intrebata pe Instagram, „ce spui, sa imi cumpar o pereche de cizme albe?”, raspunsul meu este scurt. Nu.<\/p>\n
Locul #2: rozul fluorescent (si orice alta culoare neon)<\/strong><\/p>\n Roz trandafiriu, roz bonbon, roz ciresiu, roz vintage, roz orhidee, roz corai, roz blush, roz bej, magenta… Exista atat de multe declinari ale rozului, care mai de care incarcate de semnificatii si potential stilistic. Versiunile diluate si delicate sunt ideale atunci cand intentia stilistica e de a genera o nota feminina, romantica; merg de minune alaturate bleumarinului, bejului caramel, verdelui masliniu. Celelalte, mediu pigmentate, ajuta atunci cand conjugarea se face in termeni exotici si estivali; se potrivesc cu turcoaz, galben solar, rosu cald, violet cardinal, verde smarald.<\/p>\n Cu toate incercarile mele, raman ermetic inchisa si ostila nuantei de roz fluorescent. Fie ca e vorba de tinute purtate de alte femei, fie ca ma stradui sa o introduc minimal in vreo tinuta proprie, pur si simplu nu gasesc niciun strop de sarm in aceasta culoare chimica. Chiar daca unele look-uri construite in jurul acestui roz sunt reusite, pe mine nu ma convinge. Ba mai mult, sunt gata sa pariez ca acestea sunt reusite in ciuda alegerii cromatice, nu datorita ei.<\/p>\n Locul #3: carourile in rosu si negru<\/strong><\/p>\n Mai apropiata de caroiajul unei table de sah psihedelice decat de imprimeul traditional scotian, aceste carouri bicolore au avut nesansa de a acoperi pledul unei foste vecine de-ale mele. Patura cu pricina era locul pe care leneveau, languroase, toate cele 4 pisici ale ei. Drept urmare, nici astazi nu reusesc sa asociez carourile in negru si rosu cu vreo urma de… stil. Sa fiu sincera, cu cat ma gandesc mai mult la ele, cu atat imi dau seama ca acea cuvertura acoperita de un strat substantial de par de felina nu e singura responsabila pentru aversiunea mea. Nu-mi place lipsa de subtilitate si rafinament a acestei alaturari de culori, nu-mi place liniaritatea brutala a acestui imprimeu, nu-mi place ca e tratat drept unic simbol al miscarii punk, nu-mi place ca brandurile il sugereaza subliminal pentru un stil rustic american… Una peste alta, e un imprimeu cu efect ieftin, strident, la limita demodatului.<\/p>\n Locul #4: cusaturile albe pe piese din denim brut<\/strong><\/p>\n Am pierdut sirul perechilor de jeansi perfect croiti, camasilor frumos cambrate si gecilor cu lungime perfecta probate de-a lungul anilor si lasate in magazin, din cauza… cusaturilor cu ata alba. Contrastul dintre denimul brut, albastru indigo, si aceste demarcatii ce imi sugereaza limbajul Morse ma oripileaza, pentru ca pare o gaselnita gratuita, fortata.<\/p>\n De ce sa pui accent pe asamblarea obisnuita a unei piese passe-partout? De ce ai vrea sa transformi o banala cusatura dreapta intr-un element ornamental? As intelege in cazul unei cusaturi maiestrite, care ar urma o croiala suprinzatoare… La fel ca in cazul incaltamintei de culoare alba, ma astept ca ata cu care sunt tinute impreuna bucatile hainelor mele sa se confunde cu fundalul, cu tesatura, in loc de a fi semn de punctuatie orgolios. Ma perturba vizual, ce mai incoace si-ncolo…<\/p>\n Locul #5: pantalonii din satin<\/strong><\/p>\n Daca trendul „pijama urbana” a gasit in mine un ecou favorabil, aceasta declinare m-a lasat perplexa, ca sa nu spun circumspecta: folosirea in strada a unui pantalon satinat, intotdeauna cu linie loose si dintr-un material foarte fin si fluid. Ceea ce acasa, chez nous, poate fi un deliciu suav, pe strada atrage priviri curioase sau chiar ofensatoare. Este adevarat ca e genul de piesa care mangaie senzual formele feselor, dar are si neplacutele caracteristici de a se sifona rapid si a se insera in cele mai intime locuri ale fizicului feminin. Indiferent ce argumente imi veti aduce, eu rezerv pantalonul de satin pentru budoar.<\/p>\n![\"\"](\"https:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2020\/02\/boots.jpg\")
<\/a><\/p>\n<\/a><\/p>\n<\/a><\/p>\n<\/a><\/p>\n