Supradoza de informatii<\/strong><\/p>\n Reviste, emisiuni TV si siteuri specializate care comenteaza reusitele stilistice si faux-pas-urile mondenelor, blogurile unor tinere femei fotogenice si studiat imbracate, vitrine care se schimba aproape zilnic, colectii care sunt actualizate saptamanal, filmulete video ale prezentarilor haute couture si pret-a-porter, conturi de Pinterest, Tumblr si Instagram, aplicatii mobile ale brandurilor de fashion: moda ne inunda din toate partile. Drept urmare, multe femei nu mai stiu ce sa aleaga, ce li se potriveste, ce se (mai) poarta. Daca timp de o perioada (6 -18 luni) garderoba, shoppingul sau stilul personal nu se gasesc pe lista prioritatilor unei femei, o simpla vizita printr-un mall poate naste un astfel de blocaj-\u00a0 reactie si mecanism de aparare, de fapt, la excesul de alegeri care ne sunt oferite.<\/p>\n Latura trista a acestei povesti este ca o astfel de reactie-blocaj duce, in timp, la disparitia transmiterii unor coduri vestimentare, a unor repere de eleganta dintre o mama si fiica ei. Iar daca mamele tinere renunta la a fi preocupate de imaginea si stilul propriu, de ce ne miram sau indignam icand vedem stilul urmatoarei generatii?<\/p>\n Teama de iesi „din rand”<\/strong><\/p>\n S., una dintre clientele mele cele mai dragi, mi-a marturisit deschis ca lipsa ei de stil este deseori intentionata. „Nu am chef sa fiu remarcata. In orice caz, nu pentru o tinuta bine asortata sau pentru accesorii originale.”<\/em> O inteleg perfect: este genul de femeie inteligenta si frumoasa, dar care isi doreste sa impuna prin intelect si talent, nu prin fizic. O atitudine cameleonica, pentru ca S. este o femeie care isi cumpara haine frumoase, bijuterii contemporane, incaltaminte colorata… pe care refuza sa le poarte. De multe ori, considera ca acestea sunt detalii frivole, artificialitati sau superficialitati… „Nu am nici o fashionista in anturajul meu”<\/em>, mi-a spus H. cu mandrie, „asa ca nu exista competitie intre prietene si nici nu discutam despre haine!”<\/em><\/p>\n La birou, in schimb, hainele vorbesc pentru noi si despre noi. Ne incadreaza in diferite categorii. Cunosc femei care poarta pantofi cu toc doar la birou si se machiaza doar in orele de munca. Asa cum stiu femei care se supara ingrozitor daca observa o colega purtand aceeasi bluza de la Zara, sau altele care tin secreta „sursa” achizitiilor lor fashion. Pentru mine, fiecare dintre aceste comportamente imi atrage atentia asupra naturii profunde a acestor femei, asupra feminitatii lor si, mai ales, asupra spiritului lor competitiv.<\/p>\n Deficit de incredere in sine si, mai ales, in gusturile proprii<\/strong><\/p>\n „La varsta mea, nu pot sa port pantaloni slim.” „Ma simt ridicola pe tocuri inalte.” „Parca sunt deghizata, cand port cercei si machiaj.” „Am solduri prea mari pentru rochia asta.”<\/em> Cate femei, atatea complexe. Stilul „no look”<\/em> – adica stilul banal, cvasi-invizibil, cel pe care il trecem cu vederea, rutina stilistica, uniforma de care vorbeam la inceput – prinde radacini acolo unde exista nemultumiri cu privire la propria silueta, nesigurante cu privire la imaginea din oglinda. Discutia asupra acestor motive este lunga si serioasa, dar remedii exista: o garderoba cu croieli armonizate siluetei actuale si, macar o data in viata, o analiza a stilului propriu.<\/p>\n La polul opus sunt cele cu atitudinea inversa: urmeaza moda neconditionat, fara discernamant.<\/p>\n![\"Ati](\"http:\/\/www.stylediary.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2014\/04\/foto4.jpg\" "\\"Ati")
<\/a><\/p>\n<\/a><\/p>\n