Toate articolele de

Irina Markovits

Vedeti voi, partea asta din an e cea mai buna pentru a incetini ritmul in care traim si pentru a face un minim efort de introspectie. E o perioada extraordinara in care puteti incepe sa va planificati anul care vine; eu, cel putin, asa fac – si am scris pentru zilele urmatoare un articol despre meritele ne-amanarii deciziilor pana la 1 ianuarie. Pe de alta parte, incetinirea asta nu inseamna sa va opriti complet, pentru ca apoi sa debutati in an cu piciorul pe accelerator. Din contra: domoliti-va cateva zile,

Am observat de curand o chestie. Pe cat de greu ne punem de acord pe o suma de subiecte (vaccinarea copiilor, drepturile minoritatilor sexuale, definitia familiei, solutii la traficul infernal din Bucuresti), pe atat de usor reusim sa facem front comun cand e vorba de vremea rea. Cu cat e mai dramatica situatia, cu atat suntem mai uniti. „Cumplite temperaturile astea, aproape siberiene, nu-i asa?” si „Va aduceti aminte de zapezile din copilarie? Ce vremuri…” si „Iar ne-a luat iarna prin surprindere, culmea, in decembrie!” Stiu, iarna nu-i ca vara…

Mana sus, cele dintre voi care sunt pregatite pentru Craciun… Nu, nimeni? Nici eu. Desi am compilat aproximativ 2,000 de liste de cadouri, am cumparat doar vreo 4 dintre ele, am impachetat unul, am mai reusit sa mai rasfir prin casa niste lumanari cu miros de mar copt si scortisoare si cateva ghirlande de luminit, dar inca nu am facut ordine si curatenie, nu am cumparat de mancare, nu am impodobit bradul si nici nu stiu cu ce mai voi imbraca. „It’s the most wonderful time of the year”, canta

A fost odata ca niciodata, o vreme cand cumparam cele mai colorate, inflorate si involanate haine. La fel ca pe o gaita, ma atragea tot ce era stralucitor, acoperit de paiete, croit din cel mai elaborat brocart, cu cele mai fistichii imprimeuri. Ma durea in cot daca aveam unde sa port fusta respectiva sau cat de practici erau pantalonii pe care ii cumparam. Daca haina imi atragea atentia, pleca acasa cu mine. Asa se face ca o perioada am purtat cu incantare un pulover negru cu spatele decoltat, ai carui

Daca zilele mai scurte, noptile mai lungi si vremea urata sunt aspectele mai putin placute ale iernii (hello, hygge!), eu adaug pe lista factorilor compensatorii temperaturile foarte scazute. E suficient de frig incat sa fie justificata purtarea unei haine din blana artificiala – sau a unei geci matlasate, stiu! Urmeaza un al doilea articol pe aceasta tema, primul despre pufoaice e aici, so stay tuned. Faza este ca in sezonul acesta hainele din blana artificiala nu doar arata fantastic, dar sunt realmente calduroase. Spun asta pentru ca stiu cat de

Se intampla ceva cu mine in ultima vreme. De vina ar putea fi serile foarte lungi de toamna si prima ninsoare (winter is coming, da?), dar la fel de bine pun starea mea pe seama unei etape din viata in care confortul mi-a devenit esential. In orice caz, cochetez cu ideea de a-mi cumpara o pijama scumpa, eleganta si frumoasa. Ca sa clarific lucrurile: nu e vorba nici de lenjerie intima, nici de vreo camasa seducatoare din dantela si matase. Nu, ma refer la o pijama adevarata: pantaloni lungi si

Ne-am obisnuit sa tratam albastrul drept o nuanta neutra, rosul din cap pana-n picioare drept provocator, indraznet si ultra-modern (poate pentru ca a fost varianta stilistica de rigueur pentru toamna trecuta?), rozul ca fiind teritoriul milenialilor, iar galbenul drept cea mai solara nuanta, indiferent de anotimp. Insa violetul…? Il incadram in alta poveste, nu-i asa? Nu stiu din ce motiv, violetul si multiplele lui declinari – cardinal, ametist, lavanda, purpuriu, glicina, liliachiu, indigo, ultraviolet, violet de Parma, la care putem adauga nuantele asociate irisilor, strugurilor, prunelor, smochinelor, sfeclei coapte, murelor

Nu stiu daca ati observat, insa in ultimele sezoane puloverele tricotate se bucura de elan creativ, iar tendintele le tot metamorfozeaza: le aplica volane discrete la gulere si pe maneci, manecile devin mai lungi sau bufante in stilul finelui de secol XIX, sunt brodate cu detalii militaresti, ni se propun in color blocking, in animal print si volume oversized… Ca tot ce e atins de trenduri, tricotajele sunt atragatoare si depasesc limita lor functionala (a ne tine de cald in sezonul rece), devin piese estetice, capabile a modifica stylingul tinutelor

Sabina, o cititoare a blogului, m-a tachinat in particular pe acest subiect. Am schimbat cateva mesaje, intrebarea-umbrela din partea ei sumarizandu-se astfel: „ce conteaza mai mult, sa avem stil sau sa avem „un” stil?” Extraordinara intrebare, v-ati dat seama? Implica claritate, individualizare, intelegere a unor diferente fundamentale. O data manusa aruncata, i-am raspuns Sabinei ca sunt pregatita sa ma lansez intr-o dezbatere si sa scriu despre ea pe blog. In mod spontant, cand primesc intrebari despre stil, incerc sa le explic prin paralele cu alte fatete ale vietii noastre de

De-a lungul anilor, am observat un tipar repetitiv in randul femeilor pe care le intalnesc: cu cat garderobele le sunt mai pline-ochi, cu atat mai mare e disperarea. „Ufff, n-am nimic de imbracat…” In multe cazuri, lamentatiile sunt justificate. Au pierdut sau luat in greutate suficiente kilograme, incat hainele din dulap nu le mai vin bine si nici nu pot fi modificate la croitorie. S-au saturat de o garderoba care „a imbatranit” inaintea lor sau, din contra, nu a evoluat in acelasi ritm cu ele. Au chef de haine in

1 2 3 4 5 188 Pagina 3 din 188