In moda, ianuarie a devenit noul septembrie

„Septembrie este noul ianuarie al modei”, sustinea Candy Pratts-Price, fosta fashion director la Vogue si Harper’s Bazaar, in „The September Issue” (il tineti minte, e acel documentar clasic din 2009 despre industria si revistele de moda). „Acesta e momentul cand ma schimb, acesta e momentul cand incerc sa port din noul tocuri inalte – ‘cos that’s the look”, spunea ea.

S-a schimbat peisajul modei in vreun fel, in ultimii 10 ani? Cat si in ce fel? De fapt, ingustand „palnia” si uitandu-ne doar la reviste, ati observat cand editiile de ianuarie le-au inlocuit in importanta pe cele de septembrie?

Pentru ca, in eventualitatea in care nu ati observat, revistele glossy ale acestei prime luni din an sunt si primele ale acestui deceniu. Cat de reprezentative sunt, ramane de vazut… Moda e sustinuta si alimentata de un nou algoritm, iar ceea ce prezinta acele cateva reviste importante din domeniu anunta desfasurarea urmatorului sezon. Exemplele cu adevarat remarcabile, care mi-au atras atentia, sunt mai jos.

Editia de ianuarie a Vogue US a avut nu mai putin de 4 coperti diferite, un cvartet de portrete al maternitatii, imortalizate toate de Annie Leibovitz. Stella McCartney este inconjurata de cei patru copii ai ei, o dubla premiera (este prima data ca un designer apare pe coperta Vogue US si tot prima oara cand McCartney permite ca cele doua fiice si cei doi fii sa fie, la propriu, in lumina reflectoarelor). O a doua varianta de coperta o are pe Cardi B, tinandu-si fetita in poale. Greta Gerwig il tine in brate, cu infinita tandrete, pe Harold, baietelul ei nou-nascut (pe cea de-a patra) si Ashley Graham isi protejeaza si mangaie pantecul umflat, drapat intr-o luminoasa rochie aurie Oscar de la Renta.

Coperta Vogue-ului britanic de ianuarie e ocupata de Taylor Swift intr-o jacheta Chanel, care la prima impresie nu pare o chestie revolutionara. Doar ca e: pentru ca micul sacou Chanel provine din arhivele casei Chanel. O coperta de Vogue este, la urma urmei, echivalentul celei mai prestigioase vitrine de magazin, iar a prezenta o piesa vintage – pe care cititoarele nu o pot cumpara! – nu e doar o „declaratie” intentionala legata de moda, ci si una cu impact si anvergura culturala. In editorialul pe care il semneaza in ianuarie, Edward Enninful descrie coperta drept „un model respectuos pentru cum ar putea arata o varianta sustenabila a luxului”.

Cosmopolitan UK a facut un indraznet pas mai departe: Jonathan Van Ness – cel mai cunoscut dintre cei patru prezentatori ai programului Queer Eye si care se identifica drept non-binar – este prima celebritate de gen non-feminin care apare pe coperta revistei in ultimii 35 de ani.

Desi a aparut de zeci de ori pe coperti de revista si e o mega-celebritate, Beyonce ar fi putut insista sa fie vedeta editiei de septembrie – ultima ei coperta Vogue US a fost in septembrie 2018 -, insa a preferat sa fie vedeta copertii de ianuarie pentru Elle US. Fotografiile facute de Melina Matsoukas, regizoarea filmului Queen & Slim si a clipului pentru Lemonade, insotesc un interviu generos, interviu la randul lui facut cu ocazia relansarii brandului Ivy Park. Unul din firele dialogului o omagiaza pe Queen B, pozitionand-o drept singura si prima femeie de origine afro-americana detinatoare 100% a unui brand de athleisure. Iar pentru un brand de imbracaminte sport, un moment de glorie in ianuarie e ca o super-trambulina. Ianuarie este luna in care toata lumea isi face sau reinnoieste abonamentele la sala, pentru ca apoi sa isi cumpere noile tinute aferente.

Traditia unui septembrie ce marcheaza „noul an in moda” este mostenirea unei structuri de putere invechite. Zilele cand paginile acelor editii dezvaluiau imagini ale celor mai frumoase prezentari de moda si fotografii ale celor mai creative sau dorite piese sunt de mult apuse. Zilele astea, fiecare look din colectiile de sezon rasar pe Instagram in milisecunda in care manechina a pasit pe podium, 6 luni inainte ca acele creatii sa fie macar produse. Moda si-a schimbat ritmul si directia, trecand de la modelul bi-anual la foarte frecventele „drops” (de la editii limitate create pentru o anume ocazie pana la colectii cruise/ resort si colectii pre-fall, mini-colectii rasfirate de-a lungul unui sezon, din noiembrie pana august). Acestea din urma au ajuns sa constituie partea majoritara din ce era candva retailul sezonului de toamna-iarna. Calendarul stilistic este acum dictat de evenimente si momente din viata pe care consumatoarele le considera importante, spre deosebire de a-l organiza in jurul unui program care convine brandurilor si retailerilor. By the way, editiile de ianuarie sunt lansate pe la jumatatea lui decembrie, fix la timp pentru o tura noua de shopping inaintea Craciunului si Anului Nou…

In sfarsit, atmosfera inceputului unui an an – posibilitatea unui corp infrumusetat prin sport, detoxificat prin juicing si zero alcool, perspectiva unor noi inceputuri, energia bunelor intentii – se armonizeaza cu moda, pe masura ce aceasta integreaza directii de wellness, flirteaza cu activismul civic, face pariuri cu sustenabilitatea. In tandem cu publicarea editiilor de ianuarie, toti cei 26 de redactori-sef ai Vogue-urilor internationale (US, UK, Franta, Italia, India, Australia, Rusia, China, Germania, Taiwan, Portugalia, Turcia, Spania, Mexic, Japonia, Brazilia, Ucraina, Thailanda, Olanda, Cehia, Grecia, Hong Kong, plus editiile pentru America Latina si peninsula araba) au co-semnat un document tip „intentie de misiune” a valorilor Vogue, angajandu-se sa fie „responsabili social, sa reprezinte diversitatea sociala in intregimea ei si sa devina o voce importanta pentru solutionarea actualelor probleme globale”. Suna laudabil, personal sunt sceptica…

Cat despre septembrie – candva direct bransat la consumerismul modern si copiind modelul anului academic -, pare demodat, depasit, conservator. In schimb, cea mai intunecata, searbada, anosta si lipsita de bucurie luna din calendar a avut parte de un makeover senzational. Ianuarie e, cu adevarat, in fruntea noului an.