Teme recurente (II)

Luxe, calme et volupte

La polul opus, creativitatea da frau lascivitatii, opulentei, luxului, exotismului.  Si cum poate fi lascivitatea mai bine exprimata, decat prin corpul unei femei, intinse languros?  Eric Wilson scria in New York Times despre pozitia folosita in exces, iar eu am remarcat ca nu a spus nimic despre excesul de genti:  Lara Stone pozeaza in rol de nimfa pe un pat de ferigi si muschi, inconjurata de porumbite albe si genti Louis Vuitton,  Georgia May Jagger este trantita pe o blana alba sau pe o catifea violet, dar tinand strasnic la piept niste genti Versace, Isabeli Fontana se arcuieste pentru Cesare Paciotti, Lindsay Wixson plaseaza strategic o geanta Miu Miu iar Raquel Zimmerman inlocuieste marul cunoasterii cu ciudatii pantofi din armadillo ai lui McQueen, lasandu-se prada celor 30 de serpi colorati imblanziti de Nick Knight.

De altfel, exotismul si decadenta sunt prezente si in campania Bulgari. Julianne Moore este o odalisca moderna, rasfatata in asternuturi de brocart, satin si catifea, pe a carei mana se odihnesc papagali albi si opulente accesorii exorbitante. Desi in imagine nu apar serpi, motivul exista in bratarile Serpenti, iar opulenta este maximizata de paleta cromatica a fundalului, de delicatele lanturi purtate de cele 2 pasari, de geanta Chandra si de splendizii cercei cu smaralde si diamante de 115 carate.

Pentru Dior, Karlie Kloss ne invita intr-o realitate de o eleganta ceva mai retinuta, inspirata din filmele noir hollywoodiene. O Lauren Bacall in versiune moderna, cu privirea misterioasa a unei femme-fatale si garderoba old-glamour.

In alt registru, Gucci se inspira din imaginile unei mai vechi campanii Versace pentru a ne transporta intr-o lume stralucitoare si de o frumusete ireala, in care oceanul este turcoaz, femeile respira voluptate si isi incruciseaza picioare incredibil de lungi, iar toti barbatii arata ca Ryan Kennedy.  Cine nu are chef de o geanta Gucci, poate oricand sa isi rezerve o vacanta de lux in Palm Beach, nu-i asa?

Fairytales of fashion

Cliseele surprind adevaruri simpliste, iar imagistica povestilor ne invita la visare cu ochii deschisi, la escapism: peisaje magice, lumina filtrata, paleta cromatica pastelata ca cea a unor bomboane fondante, asa cum sta bine unor povesti din zilele noastre. Chiar daca nu mai credem in “they lived happily ever after”, ne putem imagina ca finantele noastre isi vor reveni, ca nu va trebui sa asteptam 2 ani pentru o geanta Hermes si ca Tom Ford schimba taberele sexualitatii.

Pana atunci, insa, putem doar evalua cat de bine a ilustrat Hermes basmul Printesei si a bobului de mazare (este povestea mea preferata, de altfel!), a micutei Sirene si a Cenusaresei. Delicatetea cromatica a imprimeurilor, atmosfera magica, lumina filtrata, linistea cadrelor gandite de Paolo Roversi sugereaza lipsa de ostentatie a unui brand cu adevarat de lux.

Pentru Alberta Ferretti si sub bagheta lui Steven Meisel, patru fete cucuiete se metamorfozeaza in nimfe, sirene sau sanziene.  Miscarile de balet modern, arcuirile si sariturile parca dau viata tesaturilor fluide, pliseurilor, transparentelor.  Romantismul colectiei de primavara devine palpabil, luminozitatea pastelurilor le subliniaza delicatetea, iar fragilitatea siluetelor feminine le insufleteste toate ipostazele.

O altfel de poveste, mai moderna si mai comerciala, este ilustrata de Fendi. Anja Rubik este printesa pierduta intr-o padure fermecata de pe continentul negru .  Noroc cu geanta salvatoare si cu unchiul Karl, care semneaza directia artistica si fotografiile campaniei!

Mulberry incheie capitolul copilariilor modei.  Caruselurile si carnavalurile nu au parut niciodata mai macabre si mai Tim Burton-esti decat in imaginile aceluiasi Steven Meisel.  Conteaza mai putin atmosfera, pentru ca toata lumea face coada si comenteaza doar gentile Alexa.

Urmeaza: Celebritati sau doar chipuri expresive? si Un must-have al sezonului, din nou? (partea 3)

Citeste si:

{Campanii publicitare pentru sezonul primavara-vara 2010: nimic nou de raportat (I)}

{Fashion ads: colectia de primavara-vara 2009}

(acest articol are 3 parti)

Designerii prefera retete sigure, creativitatea nu abunda, iar celebritatile sunt inlocuite de siluete fara chip

It may be winter outside, dar in paginile revistelor de moda a venit primavara. Un nou sezon al colectiilor, un nou sezon al campaniilor publicitare.

Ca in fiecare an, am asteptat cateva saptamani ca marile case de moda sa inceapa sa publice in print sau sa “verse” catre online rezultatele colaborarilor de creatie.  Care sunt viziunile cu care ne vor seduce designerii? Care sunt lait-motivele?  Se mai folosesc celebritati sau industria se orienteaza catre manechine profesioniste? Care fotografi si-au largit portofoliul, cine sunt noii-veniti?  Pe ce produse mizeaza brandurile?

La fel ca in cazul platformelor in campaniile electorale, cele publicitare promoveaza un anumit brand sau o anume linie, subliniaza elementele-cheie, temele-vedeta si trendurile lansate ale unor respectate case de moda (adica platforma “electorala” a respectivului brand). Insa, spre deosebire de campaniile electorale cu miza politica, cele care promoveaza moda ating o audienta mai larga, globala, prin intermediul revistelor, cataloagelor, vitrinelor si internetului.

In 2009, onorariile manechinelor au scazut dramatic, pe masura ce designerii si casele de moda taiau drastic din bugetele dedicate campaniilor publicitare candva opulente.  Oportunitatile de a suplimenta prin continut editorial si-au redus frecventa, ca urmare a scaderii paginatiei revistelor de moda – una din etapele cercului vicios cauzat din cauza bugetelor de advertising.  Cateva dintre titlurile semestriale sau suplimentele de moda dedicate pietei de lux si-au intrerupt publicarea.

Pe langa fotografii consacrati – Nick Knight, Mario Sorrenti, Ellen von Unwerth, Terry Richardson, Mario Testino, cuplurile Inez van Lamsweerde - Vinoodh Matadin si Mert Alas – Marcus Piggott, Jurgen Teller, Steven Meisel – isi fac loc cateva nume ceva mai putin sonore: Craig McDean, Ryan McGinley, Solve Sundsbo, Max Farago, Camilla Akrans, Nan Goldin, Raymond Meyer, Glen Luchford.  Cum influenteaza acesti factori peisajul advertisingului de moda?

Teme recurente

La o prima trecere in revista, campaniile par atat de diversificate incat mi-a fost greu sa gasesc lait-motivele.  Desigur ca in cateva cazuri incadratura, lumina, pozitiile repetitive, usor recognoscibile sau cunoscuta preferinta a unui fotograf pentru o manechina fac inutila cautarea semnaturilor unui Terry Richardson, Mario Testino sau Paolo Roversi, dar asta nu e suficient.  La o a doua privire, lucrurile incep sa se decanteze, apar diferite tipuri de estetica, iar temele recurente ies la suprafata.

Estetica minimalista

Ultimele trei sezoane de recesiune par sa fii actionat ca un catalizator sau, mai curand ca un inhibitor, asupra creativitatii. Unele case de moda, inca precaute, atente la buget dar si din dorinta de a transmite o imagine pragmatic-estetica, urmeaza principiul “less is more”: fotografii alb-negru sau intr-o paleta cromatica restransa; fundaluri austere, luminate discret; tinute clasic-elegante, minimaliste, ne-experimentiale; folosirea unor manechine nou aparute in industrie in locul celor omniprezente. Clientul nu mai trebuie convins, deja cunoaste brandul, prezenta unei reclame este necesara dar nu pentru a impulsiona vanzarile.

Campania Celine ar lua, probabil, premiul intai intr-o competitie a minimalismului. Zvonurile spun ca Lisanne de Jong, Carmen Kass, Jacquelyn Jablonski si Valerija Kelava sunt cele patru fotografiate de Jurgen Teller – dar nu avem de unde stii cu siguranta! Capetele le-au fost taiate, fundalul este cvasi-inexistent, pentru ca hainele sa ramana elementul care ne atrage privirea.

Trendul de a folosi modele greu de diferentiat, siluete uniforme si o estetica minimala este dus un pas mai departe de Prada: patru dintre imaginile campaniei acestei primaveri, fotografiate de Steven Meisel, ne arata doar jumatatea superioara a corpului unei manechine, cu splendide genti aruncate peste umar. Abia mai tarziu, cand cadrul se largeste, ni se permite sa ii vedem fata. Este Rasa Zukauskaite, dar de fapt nu mai conteaza cine este. Fotografiile au reusit sa sublinieze frumusetea hainelor, a gentilor si ale sandalelor… eventual sa ne atraga atentia asupra unei nuante de ruj neobisnuite!

Yves Saint Laurent pariaza pe o simplitate similara si pe o campanie cu doar 2 imagini, desi in acest caz silueta clar definita a hainelor, linia gentilor si albul vestimentatiei este pus in valoare de un fundal puternic colorat, asemanator picturilor lui Mondrian sau Rotkho.

Casa Chloe le alege pe Raquel Zimmerman si Malgosia Bella sa intruchipeze frumusetea clasica a anilor ’70-‘80, in tinute cu o tenta masculinizata.  Coafura naturala, machiajul discret, alaturarea de bej camel si bleu mai ca m-au facut sa confund prima dintre imagini cu o veche reclama Ralph Lauren.

Givenchy alege contrastul dur dintre alb si negru, la fel ca in campania toamnei 2008 care intruchipa eleganta “urban fierce”. De aceasta data, Tisci i-a inlocuit pe Inez si Vinoodh cu Mert Alas si Marcus Piggot, a pastrat-o pe Mariacarla Boscono si a adaugat creatii cu forme arhitecturale si imprimeuri hipnotizante, care subliniaza lipsa de artificialitate a unei haine Givenchy.

O mentiune speciala merita campaniile Balenciaga si Marc Jacobs, ale caror concepte si estetica ma nedumeresc.  In prima, Steven Meisel si Marie-Amelie Sauve sesizeaza indicatorii tendintei collage, imaginile se potrivesc oarecum influentelor grafice si simetrice ale colectiei lui Ghesquiere, insa efectul final este dezamagitor si mesajul prea abscons.  Cea de-a doua este ironic – grotesca, in stilul tipic al lui Teller.  Jamie Bochert isi baga… piciorul intr-un vas de WC?

Urmeaza: Teme recurente - luxe, calme et volupte si fairytales of fashion (partea 2) si Celebritati sau doar chipuri expresive? si Un must-have al sezonului, din nou?  (partea 3)

Citeste si:

{Fashion ads: colectia de primavara-vara 2009}

articol pentru fashionandbeauty.ro
Surse imagini: fashiongonerogue.com, the Fashion Spot, fashionologie.com, fashionverbatim.com

Nu eram sigura daca era cazul sa postez ceva despre Rachel Zoe, care este departe de a fi stilista mea preferata. Pe de alta parte, interiorul casei ei este fotografiat de Richard Powers - linii moderne, care completeaza arhitectura casei, neasteptat de aerisita, lipsita de culoare si minimalista in comparatie cu stilul ei vestimentar. Evident, o multime de carti despre moda si designeri.

Stiu ca toata lumea a scris despre cea mai bine imbracata actrita, cine ce a purtat la Globes si la SAG samd. Va spun cu toata sinceritatea, nu inteleg. De ce orice fel de eveniment artistic trebuie redus la fateta de “moda”? Sigur ca inteleg motivele, dar pe de alta parte, chiar oamenii nu pot vedea dincolo de infatisare, nu pot vedea substanta? Chiar are importanta ca Sofia Loren a purtat de doua ori aceeasi rochie neagra? Sau ca Mo’Nique nu se epilase pe picioare? Ermm… in asta sta valoarea lor ca actrite?Nu sunt indignata or anything, dar am inceput sa ma plictisesc de content superficial si de doi lei.

Anyway, eu am preferat sa obliterez total din zona mea de interes acest tip de articole. In schimb, am vazut aproape toate filmele: Nine (spectaculos), Precious (emotionant), Up in the air (cool), Blind Side (genial), Julie & Julia (amuzant), It’s complicated (dezamagitor), The Lovely Bones (penibil), Sherlock Holmes (ma abtin)…  Zilele astea mi-am propus sa vad The Young Victoria, The Last Station, A Single Man, Up si Das Weisse Band.

Astept sa inceapa si saptamanile modei, sa vedem si alte manifestari de superficialitate, de creativitate “lipsa”, de pseudo-stiri si tot tacamul cu care ne-am obisnuit. Pana atunci, din cauza vremii de afara, as dormi intr-un pat pufos…

Cat despre citit online…

Random questions for … Tavi Gevinson - personal, eu cred ca avem in fata un caz de vedeta creata artificial, ca un balon frumos de sapun: acum e rasfatata catorva designeri, interviuri in revistede moda, locuri in primul rand la spectacole de moda, fotografii cu Galliano etc; peste 1 an, toata lumea se va fi plictisit de saraca fetita cu ochelari. Anyway, interviu cu ea pe The Fashion Informer.

Fluff flies as fashion writers pick a fight with bloggers - articolul care a dat nastere unui val de dezbateri pro si contra lui Tavi (vezi mai sus ) si altor bloggeri. Interesting… In The Independent.

A veritable vision in 5-inch heels - NY Times scrie despre Lloraine Neithard, “a full-time psychic and part-time shoe guru,”care ii invata pe altii cum sa construiasca pantofi.

Custom-made is spreading far beyond Savile Row -nu doar camasile si costumele barbatesti se fac la comanda, sur mesure. NY Times scrie despre pantofi sport, parfumuri, ceasuri si chiar skateboard-uri.

Which stars sell fashion? - pentru ca tot vorbeam la inceput despre Globes et al., se pare ca una din intrebarile cele mai presante in industria modei este “ce vedeta va fi cea mai credibila/ atragatoare/ interesanta pentru a indemna consumatoarele sa cumpere rochiile de pe covorul rosu?” Wall Street Journal despre puterea celebritatii convertita in volum de vanzari.

How to marry fame and fashion - un articol foarte cool, in Times UK, despre distinctia dintre a fi si a merita sa fii creativ in industria modei.

The trials of a former wonder boy - Zac Posen este designerul wunderkind “who went too far, too fast, his sequins falling to the floor like the feathers of Icarus”. Tot in NY Times.

W hotels to name a “fashion director” - in reteaua hotelurilor de lux Starwood, W creeaza un nou job pentru Amanda Ross. Foarte cool idee, zic eu. In Wall Street Journal.

Kate Moss: bags of style - un interviu cu Kate in NY Times, in urma colaborarii ei cu Longchamps. Nu e o smecherie de marketing, zic cei de-acolo, iar ea spune cateva cuvinte despre cum ar dori sa isi puna semnatura si pe niste bijuterii.

TV’s baddest boss is back -un interviu cu Kelly Cutrone, despre ce inseamna reality TV, despre noua ei carte si despre industria modei, pe CNN Entertainment.

The key catwalk pieces of 2010 - in Times UK, o lista a catorva piese-cheie (camasi din denim, pantaloni scurti din piele, pantaloni de training de lux). Eu nu mi le trec pe lista de cumparaturi, but that’s just me…

Organizatorii Sapatamanii Modei Londoneze isi iau treaba foarte in serios si se pare ca si-au propus sa isi descalifice, cu inteligenta, competitia. Zilele trecute, WWD anunta ca BFW (British fashion Week) ofera designerilor inscrisi optiunea de a-si transmita showurile in live-stream. In plus, intre prezentarile colectiilor, pe pagina londonfashionweek.co.uk/digitalschedule se vor transmite filme special realizate de catre Danielle Scutt, Hussein Chalayan, Boudicca, Antoni & Alison si Twenty8Twelve. Si bonus! Au creat si o aplicatie LFW pentru Blackberry! Aveti aici comunicatul de presa.

Oricum ai privi aceasta initiativa, este absolut revolutionara pentru democratizarea modei. Nu mai este nevoie sa fii editor-in-chief, celebritate cu influenta majora asupra vanzarilor sau imaginii unui brand, nu mai e nevoie sa cunosti pe cineva in industrie, nu mai e nevoie sa spargi baza de date a unei agentii pentru a obtine un loc in primul rand, ca sa vezi prezentarile de moda in timp real.  Ca sa nu mai spun ca nu mai e nevoie sa astepti ca style.com sa incarce fotografiile sau casa de moda sa le trimita revistelor sau bloggerilor influenti.  Totul va fi pe un singur site, gratuit si in timp real.  Nu am nici o indoiala ca aceasta idee o sa creeze un val de entuziasm si de anticipare pentru London Fashion Week, care oricum devine, incetul cu incetul, cea mai asteptata Saptamana dintre cele patru importante.  Imi imaginez ca New Yorkul va prelua initiativa, iar apoi Parisul si Milano.

De asemenea, cred ca multe case de moda nu vor dori sa participe la programul BFW, pentru ca live-streamingul va reduce traficul pe siteurile proprii.  Altii nu vor vrea sa ia parte pentru ca prefera sa pastreze protocolul traditional al evenimentului.  Datorita tentatiei “publicitatii gratuite” si cu sprijinul British fashion Council, multi dintre designerii tineri sau mai putin consacrati vor alege optiunea de a-si transmite live colectia si, cine stie, mai tarziu si numele respectate vor face acelasi lucru.

Pe de alta parte, tehnologia adauga o latura complexa organizarii si desfasurarii unei saptamani dedicate modei.  Nu doar productia si relatiile publice vor trebui sa planifice, organizeze, transmita, comunice etc un spectacol de moda, dar trebuie sa administreze si un element de tehnologie asupra caruia au putin control.

In final, as fi curioasa sa aflu cum se va reflecta aceasta initiativa in planul bugetului LFW.  Costurile crescute legate de tehnologie vor fi amortizate sau compensate prin mai putine bilete de avion/ camere de hotel/ goodie bags oferite?