In primavara, cand designerii isi prezentau colectiile pentru toamna 2010, conflictele din Afganistan si Irak tineau inca prima pagina. Asadar, alegerea lor nu (mai) este suprinzatoare, poate si pentru ca este deja repetitiva.

De cand Yves Saint Laurent a prezentat trench-ul ofiteresc in anii ‘70, lumea modei se inregimenteaza periodic si trimite marsaluind pe podiumi diverse variante ale aceluiasi concept.

Cu toate acestea, lasand deoparte chestiunile de gust personal, luat in moderatie si concentrandu-ne pe caracteristicile sale de baza - rezistenta materialelor, precizia liniiilor, gradul redus/ lent de demodare, redesenarea extraordinara a siluetei - directia militara a modei din acest sezon este exact ceea ce ne trebuie pentru a face disciplina in garderobele noastre.

Exista totusi mici diferente fata de interpretarile sezoanelor anterioare. Designerii pariaza in egala masura pe “chic” si pe “tough”, creatiile acestui sezon fiind dovada unui fin echilibru intre precizie utilitara si gratie feminina. Tematica face ecoul abordarii pragmatice a intregului sezon - la revedere umeri supradimensionati! Nu in ultimul rand, trendul military s-a extins si catre zona aviatica, nota aparte facand jachetele de piele cu gulere de blana ale pilotilor din cel de-al doilea razboi mondial, reinterpretate pentru femeia care le poarte cu rochii din dantela si sifon.

Salopetele, mantourile soldatesti, redingotele, jachetele militaresti, bocancii, pantalonii cargo, pelerinele, cizmele inalte sunt cateva din piesele-cheie, reinterpretate, ale uniformelor din secolul XX, iar detaliile nu fac decat sa le completeze in aceeasi nota: nasturi decorativi la doua randuri, buzunare aplicate, centuri simple si centuri cu diagonale, epoleti si eghileti, broderii si petlite.

In privinta gamei cromatice, designerii sunt loiali clasicelor verde masliniu si khaki, declinate in multiple nuante si tonalitati: moss, camouflage, hunter, army, bejuri, maroniuri. Paleta este imbogatita de propuneri indraznete - albastru cobalt la Burberry Prorsum, rosu la Balmain si Marc by Marc Jacobs, bleumarin la Pucci si Doo.Ri - sau elegante, cum este griul de la Max Mara si Antonio Marras, maroul cognac de la Hermes.

Fotografii: style.com

Ar putea oare mutatiile din moda, despre care discutam zilele trecute, sa favorizeze aparitia unor marci noi, in deplina sincronie cu momentul?  Imi este greu sa dau un raspuns, pozitiv sau nu, dar un lucru este sigur: perioadele de criza opereaza pe principiul selectiei naturale.  Moda ne deschide apetitul pentru cumparaturi si, dupa cum spunea la un moment dat Donatella Versace, “doar cei foarte creativi vor ramane in viata.” Merita unii designeri un premiu pentru anduranta, pentru incapatanarea de a ramane in piata, pentru indrazneala de a crede ca vor rezista no matter what?  Poate, dar nu toti.

Pot fi numarate pe degete casele de moda (sau marcile fashion) nou-nascute in ultimii 3-4 ani, care sa aiba deja succes fulminant la public - nu doar estetic, ci si financiar: Erdem, Kai Kuhne, Henry Holland, Jason Wu, Danielle Scutt, foarte proaspatul Reed Krakoff sau comercialele Victoria Beckham, Twenty8Twelve, The Row.

Iar pentru ziua de maine, ce ne prezic oracolele? Nimic de bine, din punct de vedere al creativitatii. Chiar daca nu se pune problema rezumarii colectiilor de toamna-iarna 2010 intr-o singura tendinta, sunt fortata sa constat prezenta unui nou clasicism. (Il veti observa si voi in saptamanile urmatoare, pe care le voi dedica tendintelor sezonului de toamna 2010).  Este frapant aerul retinut al creatiilor, precautia designerilor.  Frumoasa concordanta care exista in privinta lungimilor, intr-un alt sezon - fie ca era deasupra, dedesubtul sau in dreptul genunchiului - dispare intr-o anarhie de mini, maxi, midi, jumatatea gambei, sapte-optimi, trene si asa mai departe…  Ramane sa vedem ce se va intampla in urmatoarea perioada, in care debuteaza Saptamana modei new-yorkeze si colectiile pentru primavara 2011.

Revolutia tivurilor si lungimilor are totusi un oarece merit. Daca lungimile scurte, care inca populeaza multe garderbe feminine, se vor demoda definitiv, femeile nu vor avea incotro si vor trebui sa recunoasca, cu mana pe inima, ca nu mai au - iarasi - nimic de imbracat. Criza sau nu, femeile se vor grabi sa isi reinnoiasca garderobele, sa isi umple dulapurile. In acest caz, pana la urma, nu credeti ca eternul feminin este cel mai bun antidot pentru pesimism?

Citeste si

{Cand istoria economica se citeste in tendintele modei (2/3}

{Moda in rol de Cassandra (1/3)}

Nu poti sa nu construiesti metafore stilistice pornind de la noile siluete clepsidra din colectiile pentru toamna 2010 si timpul care se scurge doar pentru a reveni… pentru ca asa se intampla in lumea modei.

Lumea povesteste cum ca popularitatea catorva filme si seriale din ultima perioada - A single man, Mad Men -, iar acum cativa ani The Hours, Stepford Wives, Pleasantville, The Talented Mr. Ripley, Mona Lisa Smile -  a contribuit la avalansa de elemente stilistice ale perioadei anilor ‘50-’60. Altii spun ca este vorba de o reactualizare a frumusetii feminine, clasicizate, mai apropiata de circumferinte normale si de renuntarea la silueta androgina a ultimelor doua decenii.

Indiferent care ar fi motivul, toamna aceasta vom trai trei ipostaze in vignete vintage si retro: casnica/ gospodina eleganta; secretara inocenta dar cu vino-ncoace si bomba sexy.

Pentru fiecare dintre ele, colectiile rezerva un alt tip de garderoba, un alt tip de linie exterioara a vestimentatiei. Numitori comuni sunt noua lungime a tivului, coborata pana sub genunchi; sublinierea taliei; atragerea atentiei asupra bustului si o noua eleganta, ceva mai rezervata decat pana acum.

Fustele sunt fie cu volum (ajutate de pliseuri, bine stranse in talie), fie stramte, pe langa corp. Acestora li se adauga bustiere, corsete, cardiganuri scurte si sacouri cu talia marcata de o curea subtire. Nota de modernism a multor piese din colectii este data de imprimeuri (Marni, Dolce & Gabbana, Iceberg, Vuitton, Ruffian) si de revigorarea accesoriilor (ciorapi si sosete tricotate purtate cu pantofi cu varful patrat sau foarte ascutit, revenirea tocului kitten, genti retro, cu manere scurte dar in culori vii, esarfe purtate la gat sau pe cap, manusi pana la cot).

Fustele ample, bustierele innodate la ceafa, pulovere ajustate, cu guler rotund, rochiile de cocktail cu jupon care fosneste, rochiile de zi pe langa corp, sacouri cu maneci trei-sferturi si cu talia marcata printr-un cordon sau o curelusa, parul tapat sau purtat intr-o cuminte coada de cal, gentile cu forme drepte agatate de incheietura imbracata intr-o lunga manusa din piele - aceasta este recuzita unei perfecte housewife, care se va eleganta de la Louis Vuitton, Prada, Luisa Beccaria, Margaret Howell, Jasper Conran, Oscar de la Renta sau Paul Smith, si care isi va sublinia bustul generos, gatul gratios si manierele ireprosabile.

Rivala ei mai tanara, avatara a lui Bardot sau a Monicai Bellucci,  va dori sa isi sublinieze farmecele si senzualitatea. Arsenalul ei de lupta aliniaza fustele-creion, corsetele si pantofii rosii din colectia Nina Ricci, dantelariile si satinurile de la Dolce & Gabbana, rochiile provocatoare de la Etro care ii explodeaza pe soldurile voluptoase, imprimeurile de sorginte animala si gulerele de blana de la Fendi, plus bluzele vaporoase, semi-transparente de la Cacharel. Armele ei secrete sunt rujul rosu, ochii puternic subliniati si parul ridicat intr-un coc tapat si neglijent.

In sfarsit, cumintenia si inocenta primelor flirturi sunt intruchipate de tinutele unei office girl - prea tanara si inca idealista ca sa devina housewife; insuficient de indrazneata pentru a fi o sexy bombshell dar cu constiinta propriei feminitati. Dimineata, cand isi deschide dulapul, are de ales intre taioare cuminti, foarte cambrate sau mai relaxate, bluze stramte si cu gulere inalte, eventual cu panglici care se innoada simplu la baza gatului, fuste discrete care s-ar potrivi si unei bunicute, pantofi cu tocuri delicate si impodobiti de barete sau funde, parul atent prins sub o cordeluta. Dries van Noten, Marc Jacobs, Loewe, Marni, Miu Miu si Sophie Theallet sunt preferatii ei.

Fotografii: nymag.com, style.com

Citeste si:

{Ai purtat vreodata peplum?}

{Fuste ample}

{Eleganta interbelica}

Ca sa continui ideea postului anterior, exemplele se pot multiplica. Frumoasele garconnes anilor ‘20 isi descopereau cu indrazneala genunchii, dansand charleston, dar fustele li se lungesc subit, dupa cum le indemna Jean Patou… chiar inaintea prabusirii bursei din 1929.

O data trecut socul celui de-al doilea razboi mondial si depasita penuria de resurse textile, couturierii celebreaza frumusetea gambelor feminine si Mary Quant inventeaza pentru ele minijupa.

Sfarsitul erei mini preceda colapsul economic datorat crizei petrolului din 1973. Este momentul in care predomina lungimile maxi, iar raceala economica si prudentele financiare isi pun amprenta chiar si pe gamele cromatice ale vremii.

In sfarsit, criza din 1993 este traita tot printr-o intoarcere la lungimi pana in pamant, care alimenteaza perioada grunge pana in 1994-1995. (In aceeasi ordine de idei - dar ca sa nu tai filmul - amintiti-va de colectiile pentru primavara 2009 si titulaturi din zona “depression chic”)

In tonalitati aprinse sau sumbre, culorile transmit si ele mesaje cifrate. La sfarsitul anilor ‘30, revistele descriau paletele cromatice pesimiste ale garderobei feminine: griuri fumurii, nuante de bleuri reci si amenintatoare, tonuri de violet, ca cerul in timpul unei furtuni.

Daca anii ‘50-’60 s-au dovedit a fi optimisti, siroposi si capriciosi, incepand cu mijlocul anilor ‘70 asistam la aparitia unei game de marouri si bejuri stinse, subliniate de oranj si verde masliniu estompate - foarte departe de energia culorilor psihedelice din anii ‘60.

In acelasi fel, perioada de recesiune care a urmat crahului din 1987 ne-a imbracat in culori triste, intunecate, care au revenit apoi in stilul grunge.

Tesaturile nu sunt nici ele straine de aceste evolutii. Compacte si bine structurate atunci cand trebuie sa infrunte busculadele economice, pot prinde si forma unor tricotaje moi, somptuoase, masive, care ne protejeaza si ne tin de cald pana trece furtuna.

Studiind revistele si imaginile modei de la sfarsitul anilor ‘80, putem vedea cu usurinta valul de siluete cocon/ cocoon. In plina faza de involutie a consumerismului si cand disco-ul murise de mult, femeile nu se gandeau decat la confortul propriului camin, la homewear si vesminte placute la atingere. Astazi, zona de loungewear si easy living-wear are un loc de drept in dulapul nostru. Prezenta puternica a interesului pentru design si decoratiuni interioare, cuplata cu tot ce inseamna DIY, nu sunt decat ecoul tentatiei de a ne retrage catre casa, dulce casa… Sa va mai aduc aminte de pijamalele matasoase de la Dolce & Gabbana de anul trecut? Sau de actuala tendinta a lenjeriei intime purtata pe post de haina de strada?

Fotografii: style.com, fashion-era.com

Miercuri - La ce sa ne asteptam in moda de maine?(3/3)

Si legatura asta nu o fac eu, nepriceputa in ale finantelor, ci specialisti antropologi, futurologi si economisti, jurnalisti la New York Times si Le Monde, experti in ale bursei de pe Wall Street, directori ai birourilor de tendinte.

Razboaiele marcheaza o intoarcere la austeritate, la stiluri neostentative si la articole vestimentare de baza, duc la aparitia unor miscari in moda cauzate de penuria de tesaturi sau alte diverse materiale (cum a fost cazul anilor ‘40 cand, din cauza imposibilitatii de a produce talpi din piele, incaltamintea feminina avea talpi ortopedice din pluta).

Perioadele de criza, in schimb, sunt impregnate de alta logica. Vesmintele devin armuri, straturi de protectie, ne apara in mod simbolic in fata adversitatilor.  Cand totul merge bine, fustele se scurteaza, hainele se coloreaza in nuante optimiste iar societatea devine mai frivola, exista o lejeritate a moravurilor.

Pantalonii, fustele lungi si fustele-pantalon reapar in perioade de recesiune, cand femeile apeleaza la “tinute de lupta”. De aceea, nu e de mirare prezenta esteticii austere din ultimele sezoane, in special a directiilor stilistice de inspiratie militara. Costumele cu pantaloni, taioarele sobre in culori inchise, mantourile ostasesti, ghetele inalte, paleta cromatica de khaki, bej si gri - elemente care se regasesc puternic in colectiile urmatorului sezon - tin locul uniformelor, pentru amazoane deja mobilizate, care strang randurile si portofelele la piept, deopotriva. Sobrietatea rochiilor de seara, cu drapaje, din catifea, cu decoltee adanci dar altfel cu siluete exterioare simple, indica si ele o anumita rigoare.

Poate moda anticipa viitorul?

Oare chiar au designerii puteri de clarvazatori? Cred ca aici rezida o parte din misterul modei. Desigur, premizele crahului bursier care se simte chiar si azi se manifestau inca din august 2007, iar vocile expertilor atrageau atentia asupra unor indicii. La acea data, insa, colectiile pentru vara 2008 erau in mare parte finalizate. Pe de alta parte, lungirea observabila a tivurilor era pe masura brutalitatii socului acelei toamnei. Ironia sortii, popularitatea rochiilor maxi s-a raspandit ca o trena parfumata, chiar in momentul in care politicienii ne asigurau pe toti ca criza este “depasita”.

Anyway, personalitatile celor care fac moda explica, in mare parte, spiritul clarvazator al crearii unor stilurilor definitorii pentru anume epoci. Creatorii de moda sunt bransati la cultura, arta, fenomene sociale, economice si politice, absorb totul ca un burete. Prin natura activitatii, sunt fortati sa isi reinnoiasca abordarile si perspectivele, sa isi intinda antenele pentru a nu deveni desueti. Informatiile primite din partea birourilor de tendinte ii plaseaza nu cu un sezon in fata noastra, ci cu unul-doi ani. In plus, multi dintre ei folosesc psihologia si date demografice pentru a da caracter clientelei lor. Nu m-ar mira ca un John Galliano sa isi imagineze cu precizie femeia pe care o imbraca in cele mai mici detalii - in ce fel de apartament traieste, ce mananca, ce citeste, ce muzica asculta, unde isi petrece vacantele sau serile de vineri, cat de des face cumparaturi si in ce orase - pe baza unui astfel de profil demografic, creat poate de o armata de asistenti de marketing angajati de Dior.

Astfel, moda  - desi mereu proiectata in viitor - acompaniaza prezentul si il devanseaza in mod inconstient. Moda este intotdeauna o oglinda a societatii, putand sa-i anticipeze perioadele de evolutie sau de ruptura.

Duminica: Moda in rol de Cassandra (II/III) - istoria economica si tendintele din moda

Citeste si:

{Retrospectiva 2009: privind inapoi cu nostalgie si interes}

{Cum ne aducem aminte de 2008?}

{Cassandra: in mitologia greaca}