Dupa atatea zile pe un platou de televiziune, mai ca ajung sa ma simt ca o vedeta! Glumesc, evident, dar comparatia ma face sa ma gandesc si la una dintre probele “de foc” prin care trec concurentii din Euforia FB: proba sosiilor, cand tinuta lor trebuie sa imite stilul sau infatisarea unei celebritati.  Nu vreti sa stiti cati Ashton Kutcher-i, Claudii Pavel, Blair-e Waldorf, Jennifere Aniston am vazut zilele astea, pe langa dezastre de tip Viermele din Animal X (poftim? am zis eu) sau Oana Zavoranu (nu se gasea alt model?)…

Ca sa duc lucrurile cu un pas mai departe, analogia de mai sus ma ajuta sa fac legatura cu cinematografia, lumea filmelor, imbracaminte si titlul postului.

Lumea cinematografiei este un alt fel de a va arata ce fel de tinute purtati si ce fel de haine cumparati.

In orice film exista un erou (sau o eroina), un personaj negativ si, pentru ca povestea sa aiba coerenta, consistenta si sa fie mai usor de inteles, mai apar si rolurile secundare. Ce au aceste personaje de-a face cu garderoba noastra? Haideti sa va explic fiecare categorie in parte.

Eroii si Eroinele

Acestia sunt acele piese vestimentare sau accesorii care sunt suficient de interesante sau au indeajuns de multe detalii, incat atrag atentia asupra lor si transforma, dintr-un foc, intreaga tinuta. Poate fi vorba de o rochie cu o constructie interesanta, o fusta dintr-un material nobil, o camasa impecabila cu un minunat jabou pe piept, un colier supradimensionat sau cea mai frumoasa pereche de-a ta de sandale.

Fiecare dintre acestea pot face ca tinuta sa devina mai interesanta, mai spectaculoasa, chiar memorabila. Poate fi acel lucru care se repeta in mai toate tinutele tale, acel “signature item” - cum sunt, in cazul meu, sandalele cu toc foarte inalt. Fara incaltamintea cu toc inalt, cred ca multe dintre tinutele mele ar putea parea comune. Insa, atunci cand le port, postura mi se schimba, tinuta imprumuta din atitudinea mea, “eroii” sau “eroinele” mele ma ajuta sa fiu in lumina reflectoarelor.

The Bad Guys sau Personajele negative

Acestea sunt acele piese din garderoba care nu ni se (mai) potrivesc, au fost prea purtate, ne-au ramas mici sau mari, sunt labartate, deteriorate, demodate: tricouri albe patate la subrat, jeansi cu turul lasat, fuste negre drepte putin prea lungi, pulovere scamosate, maieuri stramte care ni se ridica peste buric, cizme si pantofi cu varful foarte ascutit, dresuri cu cate un fir dus in calcai, fuste crete in talie, centuri late din lac, o rochie mulata cu imprimeu de leopard, bluze din satin mult prea lucios cu umeri mult prea bufanti, colanti largiti…

“Personajele negative” ne submineaza imaginea. Nu ne ajuta sa emanam siguranta, ba chiar ne creaza complexe. Nimeni nu vrea sa aiba “personaje negative” in dulap, cu atat mai putin sa le poarte cu sine, toata ziua. Asa cum in filme, the bad guys sunt impuscati sau aruncati in inchisoare, scapati si de personajele negative din garderoba - la gunoi cu ele!

Rolurile secundare

Culmea este ca, fara roluri secundare si tertiare, filmele ar fi imposibil de urmarit; ati observat ca exista Oscaruri pana si pentru aceste personaje? Asa cum toata echipa de actori - inclusiv figurantii - da substanta unui film si il face mai placut de privit, hainele din categoria “rolurilor secundare” sunt cele care sprijina tinuta. Fara acestea, haina “eroina” nu ar putea straluci, la fel cum nu poti purta doar haine de “rol principal”. Prea multe roluri principale se bat cap in cap, asa cum prea multe haine interesante creaza o tinuta incarcata.

Tinutele noastre ar trebui sa includa un singur “rol principal” (pot fi 2 eroi, daca unul dintre acestia este un accesoriu).

Intre hainele “rol secundar” se numara acele maieuri simple, colorate, care te ajuta sa porti un top petrecut dar foarte decoltat, jeansul de culoare inchisa care se potriveste mai tuturor perechilor tale de pantofi si sandale, tricoul simplu cu decolteu rotund care iti pune in valoare pandantivul unicat cu semnatura de designer. Separat, nu esti foarte entuziasmata de ele si nu le-ai purta singure. Fara ele, insa, ai avea probleme sa iti creezi anumite tinute.

Ceea ce observ foarte des cand fac cate o evaluare de garderoba este ca majoritatea clientelor care simt ca se imbraca banal/ mereu la fel/ intr-un stil plictisitor/ nu au stil, de fapt poarta doar haine “de rol secundar” si “personaje negative”. Au uitat de accesorii, nu isi cumpara decat haine comode si practice (dar foarte putin estetice sau cu detalii deosebite), culoarea este lipsita de importanta in tinutele lor.

In momentul in care aduc “eroi” in garderobele lor, schimbarea se observa in scurt timp: cele 30 de secunde suplimentare necesare accesorizarii, alegerii unui imprimeu sau crearii unei noi combinatii cromatice le ofera o noua perspectiva asupra propriului stil, propriei infatisari si tinutei din ziua respectiva.

So, daca as deschide acum usile dulapurilor voastre, ce fel de film as vedea?

Spre deosebire de orice alte femei pe care le cunosc - prietene, rude, colege, cliente -, mie imi plac la nebunie cabinele de proba din magazine.  Nu pentru ca as avea tendinte exhibitioniste ori safice.  Nu ma intereseaza sa vad alte femei sau fete in procesul dezbracarii sau imbracarii.  In schimb, sunt fascinata de reactiile lor in fata oglinzii, in momentul in care probeaza o tinuta propusa de mine sau aleasa de ele din magazin.

Concret, imi place sa fiu martora acelui moment in care o femeie incearca o haina… si ii place ce vede!

Pentru ca intotdeauna, invariabil, in fata ochilor mei se intampla acelasi lucru: femeia respectiva incepe sa flirteze cu sine insasi.  Deseori, isi va flexa un genunchi, aducandu-si usor un sold mai in fata (este varianta inconstienta de adoptare a pozitiilor pe care le vedem exersate de celebritati pe covoarele rosii).  Alteori, isi va pune mainile in talie sau le va baga in buzunare, va impinge pieptul in fata, umerii in spate si talia jeansilor/ pantalonilor/ fustei cativa centimetri mai jos.  Daca este desculta, se va ridica pe varfuri, ca un fel de papusa Barbie naturala, pentru ca sa isi poata admira arcuirea gambei.  In plus, in 99% dintre cazuri, isi va trece mainile prin par, isi va musca buzele si poate chiar isi va apleca capul, cu gratie, intr-o parte.  La final, zambetul sfios care ii atinsese buzele se transforma intr-unul larg, plin de siguranta. Este trecerea de la “oare pot arata eu asa? Eu sunt in oglinda, ma recunosc?” la  “Hmm, interesant, CHIAR arat bine, damn it! Oare de ce nu am vazut treaba asta mai devreme…”

Aceasta este versiunea stilistica de “sexual chemistry”. Brusc, aerul nostru obisnuit - infatisarea zilnica, cu care suntem obisnuite de ani de zile - este reimprospatat de noul parfum al posibilitatii. Nu ar fi minunat daca ne-am (re)indragosti de noi, in fiecare zi, reinventandu-ne imaginea? Nu ar fi minunat daca am invata sa flirtam zilnic cu noi insine?

Daca ar fi sa sumarizez lectiile sau recomandarile zilei de astazi, dupa filmari de 12 ore pentru “Shoppingul, pasiunea mea”, asta as spune participantelor (actuale si viitoare): depasiti-va limitele, nu uitati sa spuneti o poveste cu tinutele voastre, tineti cont de tema/ de silueta/ de trenduri/ de personalitatea voastra dar incercati sa iesiti putin din tipare.

Pentru ca stiti care este prima regula a celor care au succes, ca e vorba de Oprah, Stella McCartney, Lance Armstrong sau Steve Jobs?  Nici eu nu stiu care e, dar va garantez ca nu este “stai in casuta ta, foloseste un tipar one-size-fits-all!”

Incep sa cred ca, si atunci cand e vorba de stil si look, prima regula ar trebui sa fie “nu tine cont de limite” sau “iesi din zona de comfort” sau ceva asemanator. Sigur, de cativa ani buni - mai ales de cand emisiunile de stil, shopping, makeover samd au capatat amploare - sunteti bombardate cu mantre tip: invata ce silueta ai, defineste-ti stilul, camufleaza-ti zonele cu probleme… Iar lucrurile astea nu fac decat sa va arate in ce casute sa va incadrati: daca arati intr-un anume fel, esti limitata la anumite croieli, lungimi, imprimeuri; daca ai anumite gusturi sau un anume stil de viata, stilul tau ar trebui sa se rezume la vestimentatia X sau Y.

Nu ca acest gen de cunostinte nu ti-ar fi utile, ba din contra! Prin natura meseriei sunt prima care imi invat clientele cum sa se evalueze cu un ochi corect!  Conteaza enorm sa stii ce ti se potriveste dar, in egala masura, trebuie sa stii si ce se poarta. Sau cum spuneau pe vremuri fetele de la Bananarama: it ain’t what you do, it’s the way that you do it (btw, asta imi aduce aminte si de o vorba, un pretext folosit de barbatii cu intelegeti-voi-ce de marimi reduse: it’s not the size of the boat that matters; it’s the motion of the ocean… anyway, moving swiftly along…) Revenind: poti sa fii spot on pe un trend cu platformele Prada sau Zara sau Sergio Rossi, daca restul povestii nu curge dupa acelasi scenariu sau daca atitudinea si personalitatea ta sunt in totala opozitie cu tinuta.

Din ce in ce mai des, in ultimii ani moda ne invata ca a avea stil inseamna a-ti personaliza infatisarea, a glisa un element al tinutei putin mai mult catre extrem decat se obisnuia in trecut. Prin asta nu se intelege a-ti face ceva pe comanda sau a purta hand-made, ci a imprumuta felului in care te imbraci ceva din povestea personalitatii tale, a vietii tale, a dispozitiei tale sufletesti, a valorilor dupa care traiesti, chiar a etniei sau a fanteziilor la care visezi cu ochii deschisi.

Mi-a parut atat de rau asta-seara ca am fost nevoita sa fiu bitchy cu cateva fete care se straduisera sa ne arata ca pot fi altfel, nici nu va puteti imagina! Dar din pacate, desi intentiile lor au fost fantastice (s-au incadrat in bugetul oferit de emisiune, au respectat fie cromatica fie tema aleasa, erau spontane si frumusele foc!), putine au fost cele care au reusit sa ma impresioneze prin creativitate. Nu am vazut nici macar un singur imprimeu, ce sa mai vorbesc de asocieri de imprimeuri! Cu exceptia pielii, nici o alta textura interesanta. Ghiciti care era, in 90% din cazuri, culoarea de baza a outfiturilor? Da, negru! Ghiciti cu ce culoare erau combinate nuantele-tema? Da, tot negru! A avut vreuna dintre concurente curajul sa poarte mai mult de 2 bratari, mai mult de o singura brosa, vreun colier cu lanturi multiple din zale, vreo suprapunere interesanta? Stiti cat de putine dintre ele au marturisit ca tinutele create le reprezinta sau au putut explica “povestea” propriei imagini? Si haideti sa va mai spun un secret… Nici macar nu e vina lor!

Incep sa cred, cu din ce in ce mai multa convingere, ca in Romania problema stilului vestimentar nu se rezolva prin emisiuni de acest gen, pentru ca de fapt problema lipsei stilului sau a uniformizarii modei strazii este legata de felul in care am invatat sa invatam. Daca v-am incurcat, stati sa va va explic.

Voi cum obisnuiati sa invatati pentru o teza la, sa spunem, literatura romana? Dupa un comentariu scris de altcineva. De cate ori profesorul v-a incurajat sa gasiti propria interpretare a unui subiect literar, a unei poezii, a unui film? Exista cursuri de educatie estetica in scoli? Li se explica vreodata copiilor ce inseamna alaturarile cromatice sau cum se realizeaza acestea, ce zgarie privirea si ce o incanta? Ce inseamna frumosul, uratul, kitschul, grotescul? Care sunt primele elemente pe care le observa privirea intr-o tinuta, intr-un decor, intr-un tablou? Ati dormit, copii fiind, intr-o camera zugravita in alb sau bleu, sau cu o jungla si un curcubeu pictate pe pereti? Ati avut vreodata curiozitatea sa treceti dincolo de titlul unui tablou, sa descifrati simbolurile ascunse? V-ati gandit vreodata ce a insemnat pentru mentalitatea noastra sa ne nastem, sa crestem si sa locuim toata viata la bloc?

Nu stiu ce ati raspuns voi la intrebarile mele, mai mult sau mai putin retorice, dar va pot spune care este legatura cu paragraful anterior. Ca natie, putini dintre noi stiu sa gandeasca eliberat de conventii, de standardizare, sa isi foloseasca cu adevarat imaginatia si spiritul. Uniformizarea e peste tot, de la vilele standard din Pipera (personal, consider ca arhitectii din Romania sunt jenant de mercenari), la fetele cu veste de blana si LV-uri fake din mall-uri, la campaniile de advertising, la discursurile politice si, damn it!, uneori pana si la parerile juriului de la “Shoppingul, pasiunea mea!” (ca da, nici noi nu scapam de asta, macar ca trebuie sa ne punem de acord intre noi!)

Fir-ar a naibii de treaba, parca prea toti avem mentalitate de turma, nu credeti? Uite, cel mai bun/ prost exemplu este nisa de hand-made. Sau, altfel zis, ati observat ca nu mai e nisa, ci s-a metamorfozat intr-o chestiune de masa? Hand-made is so in, that is already out. Ceea ce spune enorm despre puterea standardizarii…

Uuufff, da, stiu, vi se pare ca m-am indepartat de subiect. Asa sunt eu, deschid multe paranteze, dar o fac cu un scop clar definit.

Revenind (din nou) la concurentele din semi-finala “Shoppingului”: ceea ce le diferentia era “legea interpretarii”. La una dintre probe, nu-mi puteam lua ochii de la una dintre fete - and not in a good way Multa piele neagra, mult lac, mult lurex, mult sclipici. Caz clar de Too Much Being Too Much.  Pe de alta parte, nu-i asa ca suntem obisnuite cu cineva ca Gianina Corondan, care isi poate pune pompoane in par si sosete cu dungi in picioare, continuand sa arate ca ea insasi? Diferenta vine din nonsalanta.

Cu vreo 2 saptamani in urma va aratam, in cativa pasi, cum puteti incepe sa va evaluati cu adevarat garderoba. Pana nu ati trecut prin aceasta prima etapa, este imposibil sa va dati seama ce aveti si ce nu in dulap sau ce mai puteti purta si ce nu.

Ce faceti mai departe? In primul rand, daca piesele voastre preferate pot fi inca purtate (marime corecta, culoare si croiala potrivita, silueta actuala samd) dar pe ele incep sa se vada semne de uzura, treceti-le pe lista de cumparaturi. Incepeti sa va uitati dupa inlocuitori sau “piese de schimb”. ACUM, nu mai tarziu cand va fi, well… prea tarziu!

Daca o haina este intr-o culoare deschisa dar este patata (la subrat, la guler, la maneci) sau nu mai poate reveni la culoarea originala (cum se intampla cu maieurile si tricourile albe care, dupa o perioada, capata o nuanta gri sau galbuie), vezi daca o poti inalbi sau vopsi intr-o nuanta mai inchisa.

Este nevoie sa modifici vreo haina, pentru ca sa poti incepe sau continua sa o porti? Uneori, este suficient sa scurtezi tivul unei rochii pentru ca forma gambelor sa para altfel conturata, rascroiala manecilor sa fie ridicata pentru ca sa nu pari adusa de spate, pensele unei camasi sa fie “luate” pentru ca sa iti subliniezi mai bine talia sau bustul.

Dupa ce ai terminat si cu aceasta etapa a procesului, poti incepe sa creezi noi tinute, sa vezi daca hainele din dulap sunt suficiente pentru o garderoba capsula sau sa observi ce ai nevoie sa cumperi pentru a-ti optimiza garderoba.

Daca, in acest stadiu, continui sa crezi ca nu ai suficiente haine sau tinute, inseamna ca: ori esti incapatanata si ai nevoie de un pretext pentru a merge la cumparaturi, ori nu esti dispusa sa faci un efort real pentru a-ti schimba perspectiva asupra a ceea ce imbraci.

Ca sa mergi mai departe, uite o idee.

In management si in strategiile informationale, deciziile sau schimbarile se pot face in doua feluri: top-down (adica incepand din varful ierarhiei, filtrat in jos, pentru a analiza informatii, subsisteme, pentru a avea o abordare de ansamblu samd), sau bottom-up (de jos in sus, pentru a observa si rafina detaliile unei abordari, pentru a da nastere unui supra-sistem, pentru a alatura elementele intru crearea unui intreg complex).

Care dintre cele doua abordari crezi ca se potriveste mai bine situatiei tale, adica a crearii unor noi tinute din elemente pe care deja le detii?

Cea de-a doua, bottom-up, din doua motive: pentru ca la fiecare pantalon sau fusta pe care o avem in dulap poti (teoretic) asorta cel putin 4 dintre topurile pe care le ai in dulap (tricou, bluza, camasa, sacou, pulover); in al doilea rand, pentru ca lumea tinde sa observe mai intai ceea ce porti in partea de sus a corpului, astfel incat partea de jos devine relativ mai putin importanta.

Asadar, incepe prin a scoate din dulap pantalonii si fustele pe care le porti cel mai des. Scoate apoi toate toate camasile, topurile, jachetele, puloverele samd. Pentru fiecare pantalon si fiecare fusta, gaseste cel putin 4 sau 5 topuri.

Stai, n-am terminat. Ce mai poti adauga? Un alt top. O jacheta colorata. Un sacou. O esarfa. O curea. Doua genti diferite (una de zi, simpla, inca una colorata). Cate perechi de pantofi? In functie de anotimp, ce ai purta pe deasupra acestei tinute? Nu toate tinutele iti vor placea, dar atunci cand gasesti una cu care faci “click!”, noteaz-o intr-un carnet sau intinde-o pe pat (peste un cearceaf alb, de preferat, nu peste unul cu fluturasi, ursuleti si carouri multicolore) si fotografiaz-o.

O data ce ai trecut si prin aceasta etapa - ce asortezi cu ce si ai creat tinute -, observi ca nu poti suprapune anumite piese sau ca ai avea nevoie de un anumit articol vestimentar sau un accesoriu pentru a completa tinuta. Acestea sunt primele goluri din dulap.

Daca, de pilda, ai o fusta imprimata, poti cauta alte topuri care sa corespunda unora din culorile imprimeului, pentru ca fusta sa devina baza cat mai multor tinute.

Dupa ce ai depasit si aceasta faza de sortare a tinutelor, pune hainele inapoi in dulap, aranjandu-le fie pe categorii (pantaloni, fuste, camasi, sacouri, rochii), fie pe grupe de culori (alb, negru, gri, maro, iar apoi in gama ROGVAIV).

In felul acesta, observi cu usurinta daca exista o culoare dominanta in garderoba (nu ma refer aici la negru!) sau ce culori iti lipsesc. Personal, un astfel de exercitiu ma ajuta sa vad care au fost culorile mele preferate de-a lungul timpului - vara trecuta am cumparat mult rosu, visiniu, verde si turcoaz; vara aceasta am exagerat cu rozul somon si bleumarinul, oops!

Iti atarni hainele pe umerase din sarma? Big, big mistake! Iti deformeaza hainele, ca sa nu mai spun ca puloverele, jachetele sau sacourile din stofa boucle ti se agata, iar gentile ti se pot zgaria.  Schimba-le urgentissimo cu umerase din lemn (de la Ikea, Carrefour, Bricostore) sau din plastic. Ideea e ca toate umerasele sa aiba aceeasi dimensiune si forma, pentru ca sa fie agatate la aceeasi inaltime. Plus ca, din momentul in care le agati pe toate pe aceeasi directie, dulapul tau va incepe sa arate ca un boutique ordonat si elegant.

In sfarsit, acum ai o lista de cumparaturi cu adevarat utila. Ia-o cu tine de cate pleci la plimbare prin magazine. Nu o sa gasesti totul imediat, dar cand o anume piesa e trecuta pe lista, acest lucru te va ajuta sa iti concentrezi cautarile.

Te invit sa tii undeva, pe o comoda, un pix si un carnet in care sa completezi lista de cumparaturi - pentru acele momente in care te imbraci si te gandesti: “hmmm, ce bine ar fi fost daca as fi avut o… sau un…”. Bravo, tocmai ai descoperit un nou gol in dulap!

Citeste si:

{Cele 7 varste ale garderobei tale}

{Lista de cumparaturi pentru toamna} - desi e scrisa pentru toamna trecuta, este la fel de valabila

{In moda exista doar doua povesti}

Nu am o colectie de jeansi, nu prea imi plac camasile si nici nu prea ma omor dupa tricouri, sacouri sau fuste. Dati-mi in schimb rochii si multe, multe mantouri si sunt o femeie fericita.

Nu stiu din ce cauza, dar prefer natura usor teatrala a unui mantou (in special daca e vorba de o haina eleganta, de seara, cu un twist trendy) in locul logicii prozaice, comode a unui sacou sau a unei haine scurte. Uneori, traiesc chiar senzatia ca a fi imbracata intr-un mantou frumos este un rasfat, mai ales atunci cand il dezbrac cu o nonsalanta studiata, aproape senzuala, si il las sa imi cada de pe umeri. In plus, mantoul e genul de haina care este observata si observabila: ma ajuta sa-mi fac o intrare, la un party sau la un business meeting si, dupa cum stim cum toatele, prima impresie conteaza.

Mai mult, un mantou imi simplifica garderoba de iarna. In primul rand, de cate ori imi cumpar o haina pana la genunchi in loc de una scurta (care nu se potriveste deloc cu fuste midi!), o pot purta si cu fuste, si cu rochii, si cu pantaloni. Daca nuanta paltonului nu se potriveste cu ceea ce port pe dedesubt, no problem: ori inchid toti nasturii, ori port haina cu cordon in talie, ori (rareori) ridic fusta putin pe talie ca sa nu i se vada tivul. N-as purta niciodata o fusta portocalie cu un sacou roz, dar cat de nedescris de minunat s-ar zari 10 centimetri de tiv portocaliu de sub o haina midi, roz intens? Foarte Dries van Noten, nu-i asa?

In al doilea rand, cu un mantou suficient de calduros, o fusta sau rochie pana la genunchi si pantofi cu botul nedecupat, pot supravietui pana catre mijlocul toamnei, fara sa port dresuri (martore imi sunt prietenele, care m-au vazut purtand sandale in februarie!) O fusta purtata pe piciorul gol, incaltata cu o pereche superba de pantofi cu tocuri inalte si un mantou cambrat = look de Manhattan fashion editor.

E adevarat, s-ar putea ca asta sa fie ciudatenia mea personala, nascuta din cauza ca urasc urmele lasate de elasticul dresurilor pe solduri.  Si evident, vreau-nu vreau, trebuie sa ma conformez majoritatii si sa port dres, cand vine cate o seara rece la jumatatea lui octombrie.