Cu ceva saptamani in urma scriam eu aici ca, cat de curand, voi face un workshop/ funshop cu micul si minunatul Lifeafterwork. Sigur ca deja stiu subiectul, sigur ca deja am gandit o linie conducatoare, am impartit subiectul in capitole, subcapitole, exercitii interactive, pauze etc, sigur ca deja caut cele mai frumoase si expresive fotografii care sa imi ilustreze spusele.Subiectul va fi, evident, stilul vestimentar - dar nu asa cum il stie toata lumea, cu etichete puse de editori de moda (this is so tribal luxe, dear!) sau impartiri facute de consultanti de stil pregatiti acum 20 de ani (clasic, romantic, euro-chic…). Ci sub forma unei calatorie de auto-descoperire. Pentru ca, de-a lungul timpului, mi-am dat seama ca asta e intrebarea care si-o pune toate femeile care trec prin fata mea: “ce stil am? Iar daca mi se spune ca am stilul X, ce anume inseamna asta pentru mine?”
Cine a trecut prin sesiuni de stil cu mine sau care a participat la alte workshopuri de-ale mele stie ca unul din principiile mele este: “nu am o reteta pentru stil, nu am o pastila magica pentru ca sa va transform, cel mai important este sa stiti voi cine sunteti, cum vreti sa aratati si ce vreti sa exprimati.”
Nu am nici retete, nici pastile, dar mi-ar placea sa va fiu ca un fel de busola sau macar un fel de Sacagawea. Din experienta, pot sa va spun ca oamenii inteleg cel mai bine un concept, un principiu, o situatie daca acestea pot fi asociate cu lucruri care ii sunt familiare, care ii plac sau la care se pricepe.
Take me for example Pentru ca imi place moda, imi place si istoria artei… si vice-versa. De aceea, cand ma gandesc la un stil vestimentar sau la imaginea cuiva, le asociez cu tablouri, diverse perioade si diverse tipuri de rame. Concret: cand alegem rama unei fotografii sau a unui tablou, o alegem pentru a se potrivi cu aceasta. De pilda, o pictura ca Mona Lisa va fi intotdeauna incadrata de o rama aurita, grea, atent lucrata, o rama care sa fie din aceeasi poveste cu stilul, personalitatea, calitatea si perioada tabloului.
Daca, pentru acelasi tablou cu Mona Lisa, am alege o rama subtire si neagra de la Ikea, ar fi ca nuca-n perete.
Asa si cu hainele si stilul. Ele sunt incadratura, voi sunteti tabloul. Vi se potrivesc? Ati ales rama care trebuie?
Pentru ca tot vorbeam ca mi-ar placea sa va fiu insotitor de drum, faceti astazi impreuna cu mine urmatorul exercitiu. Luati-va o foaie de hartie si un pix, puneti Placebo pe repeat si hai….
1. In ce punct sunteti azi? Mergeti la dulap, studiati-va hainele. Cum le-ati descrie? Plictisitoare, monocrome, depasite, demodate, prea simple? Prea purtate, conservatoare? Colorate, moderne, haioase, tineresti, amestecate? Profesionale, ordonate, elegante, sobre? Feminine, comode, romantice? Comode sau incomode? Sexy sau naive? Rebele, prea sport, dinamice, originale? Schizofrenice, depresive…? Folositi orice cuvinte care va vin in minte. S-ar putea ca unele dintre cuvinte sa nu va placa ce exprima, dar este important sa scrieti spontan. Reactia si emotia voastra exprima autenticitate.
2. Luati o a doua foaie de hartie. Aici veti scrie tot ce va place si ce va displace cand va ganditi la haine sau cand le alegeti. Va plac detaliile, cum ar fi o dantela aplicata la tivul unei fuste sau un nasture imbracat in satin. Nu va plac chestiile prea simple - o fusta neagra dreapta care nu atrage privirea deloc sau un pulover negru prea cuminte, care nu are decolteul suficient de adanc. Imi plac paietele, dar urasc volanele si dantela elastica. Imi plac corsetele, urasc slapii. Iubesc cerceii delicati, nu-mi plac gablonturile. Uneori poate fi mai usor sa scrieti lista lucrurilor care nu va plac. Go ahead. Scrieti tot, in ce ordine vreti; nu e nici o problema daca vreti sa umpleti mai multe pagini.
3. Etapa a treia va lua mai mult timp, puteti face asta in timpul weekendului. Acum e momentul sa rupeti poze din reviste sau sa salvati imagini de pe vreo pagina de internet - siteuri cu celebritati, reviste mondene sau pentru femei, cataloage de moda, siteuri de e-commerce. Cautati cat mai multe imagini care va plac. Deocamdata, nu conteaza daca hainele respective se potrivesc siluetei voastre sau varste.
Daca ati facut exercitiul cu seriozitate, ar fi trebuit sa va ia cateva ore bune, daca nu chiar 1-2 zile. Va las sa mai studiati listele de cuvinte si imaginile, si continuam exercitiul duminica.
Nu stiu daca iubim sau uram regulile in moda. Cele care le iubim, o facem pentru ca ne lasa impresia ca, la fel ca o dieta descoperita intr-o revista, ne fac viata mai usoara si ne reduc din cele 90,000 de ganduri zilnice: asta trebuie facut, aplicam in practica asa cum putem mai bine, nu reinventam roata… Cele care le uram, simtim asta pentru ca, la fel ca Frank Sinatra, la finalul sezonului vrem sa cantam “I did it my way”: vrem sa ne diferentiem, sa putem spune cu mana pe inima ca ne cunoastem stilul, sa nu ne plecam capul in fata capriciilor modei. (BTW, chestia cu cele 90,000 de ganduri zilnice este adevarata si sa stiti ca pana si anarhistilor si dictatorilor le plac regulile)
Personal, pentru ca inca nu sunt radicala sau extremista, cred ca adevarul e la mijloc. Avem nevoie de cateva reguli care sa ne ghideze, sa creioneze acele lucruri de baza, pentru ca apoi sa avem libertatea de a adauga propriile note de personalitate si de creativitate.
De asta ma gandeam ca, din cand in cand, pana si dictatele modei au nevoie de un update - poate si din cauza ca 2010 suna atat de “nou”, e o cifra rotunda. Cand ma uit la anii trecuti, vad clar o diferenta: tendintele sunt cu totul altele decat in urma cu 4-5 ani (evident!) si, chiar daca anumite elemente revin, sunt schimbate. Sa zicem ca in 2000, in primavara, ne gandeam la imprimeuri florale, la culoare si la platforme, dar oh boy!, in primavara asta vorbim de cu totul alte imprimeuri, culori si platforme.
Iata, asadar, la ce ma gandeam:
1. Regula veche: baretele pe glezna scurteaza piciorul. Dar numai daca bareta este de grosimea unei curele, daca taie orizontal glezna sau daca este purtata pe piciorul gol sau pe un ciorap in culoare contrastanta. Totusi, ce preferi: sa iti cada pantoful din picior la fiecare pas sau cineva sa creada ca nu ai glezne de caprioara? Bareta potrivita, care se aseaza lejer imediat sub glezna, o poate defini. In plus, vara trecuta ne-a obisnuit privirea cu sandale din barete late, incrucisat, iar ultimele toamne cu botine. Asa ca suntem mai ingaduitoare cu gleznele, groase sau subtiri.
2. Regula veche: toate lucrurile trebuie luate sau folosite cu moderatie. Nu mai e valabil. In 2010, cel putin un articol din tinuta ta va trebui sa fie supradimensionat: un inel imens, un accesoriu de par gigantic, o culoare asurzitoare, tocuri ametitoare, platforme iresponsabil de inalte sau poate parul tapat ca un cuib de viespi… Suficiente superlative.
3. Regula veche: orice femeie are nevoie de o camasa alba. Gresit. Numai femeile care arata bine intr-o camasa alba ar trebui sa aiba una. Unele femei arata mai bine intr-un tricou sau maieu alb.
4. Regula veche: femeile peste 50 de ani nu ar trebui sa poarte parul lung. Ba pot, daca parul inca este des, lucios si bine intretinut. Regula se arunca la gunoi alaturi de cea care dicteaza ca blondul este mai potrivit decat culorile mai inchise femeilor peste o anumita varsta. Unora le sta bine satenul.
5. Regula veche: Mary-Kate si Ashley, Lily Allen, Julia Restoin-Roitfeld, Chloe Sevigny sunt style icons, ceea ce inseamna ca si atunci cand se imbraca aiurea, o fac cu un scop. Gresit. Toate fetele de mai sus sunt oameni si, asa cum timpul o dovedeste, sunt supuse greselilor sau macar interpretarilor gresite. Increde-te in instinct, cand e vorba de ceea ce vezi in oglinda. In plus, poate e momentul ca cuvintele stil, moda si “icon” sa nu mai fie folosite in aceeasi fraza.
6. Regula veche: ai stil daca porti un trench. De fapt, poti sa arati ca naiba cand porti un trench. Epoletii, reverele mari, clapetele la buzunare si multimea de nasturi incarca silueta multor femei. Doar pentru ca e un “clasic”, nu inseamna ca ti se si potriveste.
7. Regula veche: negrul si bleumarinul nu se potrivesc. Ba dimpotriva, arata foarte sic cand sunt alaturate. Niste dresuri negre si o pereche de botine negre vor da o nota de autoritate unei tinute bleumarin si o vor ajuta sa nu arate ca o uniforma.
8. Regula veche: tocurile inalte lungesc vizual piciorul. Evident, e adevarat. Dar daca tocurile inalte sunt ok, tocurile exagerate nu sunt intotdeauna la fel de bune. Cand o femeie mignona se catara pe astfel de tocuri, corpul ajunge sa ii arate ca o scara in spirala, cu fundul mult prea scos in afara si spatele arcuit artificial. Si oricum, nimeni nu se mai uita la picioarele ei, ci se intreaba cat timp va reusi sa isi mentina echilibrul
9. Regula veche: fara fuste mini dupa 40 de ani. Aici probabil ar trebui inserat si dictonul conform caruia “40 is the new 30″… Daca o femeie are picioare lungi si frumoase, poate sa poarte fuste mini fara probleme. Dar ar trebui sa traga “tivul” la partea de jos a pulpei si, eventual, sa poarte dresuri groase. (Picioarele frumoase tin de forma, pielea intinsa si tonifiata tin de un alt tip de estetica).
10. Regula veche: nu purta acelasi trend de doua ori. Nici ca am auzit prostie mai mare. Tendintele apar si dispar atat de repede incat asta ar insemna ca, dupa un secol de moda, sa purtam ceva ce nici nu mai seama a imbracaminte.
Ai nevoie de o harta? De indicatoare? Stii unde te afli sau esti complet pierduta? Nu e cazul, pentru ca stilul este o chestiune de evolutie personala, este un drum in spirala, un labirint in care tu tii ghemul Ariadnei.
Viata este la fel de maleabila ca un umeras de sarma si, datorita proverbialelor suisuri si coborasuri, stilul tau se va transforma in functie de circumstantele acesteia: calatorii memorabile si locuri preferate, muzici si faze care te-au marcat, intalniri fericite si despartiri hotaratoare, nasterea unui copil sau devenirea ta ca femeie/ sotie/ partenera, promovari profesionale sau stationari emotionale, castigul marelui pot la Loto sau falimentul familiei…
Aseaza-te, intr-o seara de iarna, intr-un fotoliu si rasfoieste albumele tale de familie. Vei incepe sa observi un trend. Felul in care te imbracai inainte sau cel in care te imbraci acum iti vor oferi indicii despre etapele stilului tau vestimentar. Ceea ce ti se potrivea pana acum poate ar trebui schimbat. Diferitele etape ale vietii noastre nu doar ne cer noua o atitudine diferita, dar si noi cerem alte lucruri vietii - de aceea, brusc simtim nevoia sa ne imbracam sau sa fim percepute altfel ca pana in acel moment.
Sa nu credeti ca aceste etape se aseaza intr-o ordine logica. Nu, sunt aleatorii, la fel de imprevizibile ca viata insasi, dar asta face ca totul sa devina mai palpitant, nu-i asa?
EXPERIMENTARE
Esti brusc (si posibil inexplicabil) framantata de dorinta de a experimenta totul, in acelasi timp! Nimic nu ti se pare excentric, imposibil sau iesit din comun - fie ca e vorba ca vrei sa te antrenezi pentru maratonul de la New York, ca vrei sa renunti la jobul din agentia de advertising pentru a curata cartofi in bucataria lui Jamie sau sa petreci un an in Noua Zeelanda invatand agricultura organica.
In stadiul de experimentare, lumea devine a ta si esti mai mult decat fericita sa treci de la o experienta la alta, invatand cate ceva din toate.
Din punct de vedere stilistic, “motoarele de cautare” interna vor afisa pe pagina ta cuvinte precum: moda experimentala, designeri necunoscuti sau de nisa, tesaturi neobisnuite, croieli si bijuterii hand-made, vintage, combinatii artistice.
Gustul tau este eclectic, reflecta spiritul si mintea ta avide de cunoastere. Deseori te gasesti in postura unei deschizatoare de drumuri, esti prima care porti tendintele cele mai neobisnuite (nu cele de masa, din reviste), si intelegi moda drept o extensie a terenului de joaca numit “viata”.
Stilului tau se potrivesc alaturarile de piese vintage cu articole cutting edge. Obisnuiesti sa colinzi prin magazine second-hand, prin pietele de vechituri si prin buticuri obscure din centru. Timpul liber ti-l petreci in fata oglinzii, inventand noi look-uri, cat mai traznite.
Posibile probleme: vei sfarsi printr-o supradoza de tendinte sau te vei imbolnavi de schizofrenie stilistica, din cauza eternei intrebari care nu iti da pace: “Stilul meu trebuie sa imi exprime personalitatea… Dar cine sunt eu?” A experimenta inseamna a fi curioasa, dar cu discernamant, nu inseamna a acumula la nesfarsit doar de dragul hainelor. Poti fi “profesorul traznit” al modei fara a intra in inchisoarea datornicilor.
FUNDAMENTARE
Ai observat cum familia si colegii de birou se bazeaza pe tine in permanenta? Ti-ai pus remindere pe laptop, telefon, frigider si oglinda? Te linistesc expresiile de tipul “stil clasic” sau “efortless chic”? Inseamna ca esti in etapa de fundamentare, in care radacinile tale (de orice fel) prind teren.
Din punct de vedere stilistic, “motoarele de cautare” interna vor afisa pe pagina ta cuvinte precum: croieli elegante si lipsite de complicatii, taioare feminine, haine practice dar atragatoare, mix & match, less is more…
Avand un program incarcat dar bine ordonat, esti axata pe tinute sic, practice si comode, iar multe dintre combinatiile tale de zi pot fi cu usurinta transformate in unele de seara. Costumele si taioarele pentru birou, tinutele atent asortate de peste zi si hainele casual, dar bine croite, ocupa din ce in ce mai mult loc in garderoba ta.
Pentru tine, acum este important sa arati bine dar nu in detrimentul timpului pierdut. Imbracatul si machiatul zilnic nu iti iau mai mult de 20 de minute.
Posibile probleme: copiii de pe scara blocului iti spun “tanti”, iar noii angajati din firma iti vorbesc cu “doamna” si chicotesc in spatele tau cand tu ii corectezi si le spui ca Descartes a spus “gandesc, deci exist”, nu “twitteresc, deci exist”! Daca esti bine infipta in cariera profesionala, este posibil ca senzualitatea, romantismul si culorile vesele sa fii plecat in vacanta, lasand in locul lor un dulap plin de taioare bleumarin. Iti este teama ca autoritatea ti se va disipa, daca nu porti un fel de uniforma sau “armura” corporate. Sa stii ca poti fi atragatoare si competenta, in acelasi timp. Daca esti mamica - cu sau fara ocupatie - , comoditatea stilului se poate rapid transforma in “nu-mi pasa cum ma imbrac, ca doar nu ma vede nimeni”. Pantalonii lalai de training, tricourile labartate si papucii tarsaiti nu fac casa buna cu o femeie tanara si sexy.
REINVENTARE
Dintr-o data stii cine esti, stii ce vrei, ti-ai facut un plan si il urmezi cu constiinciozitate si pasiune. Poate e o cariera cu totul noua. Poate te-ai inscris la a treia facultate. Poate iti lansezi propriul business. Poate te-ai hotarat sa divortezi ca sa fii independenta. Poate fi orice iti doresti tu sa fie, dar de cele mai multe ori inseamna “schimbare”. In etapa de reinventare, renunti la tot ceea ce credeai ca esti, la ceea ce ti s-a impus sau altii asteptau de la tine.
Din punct de vedere stilistic, “motoarele de cautare” interna vor afisa un singur lucru pe pagina ta: orice, atat timp cat e diferit de ceea ce era(m) inainte.
Hainele pe care le vei imbraca sunt cat se poate de diverse si e posibil ca, pentru o scurta perioada de timp, sa te regasesti in etapa de experimentare. Totusi, in momentul in care iti clarifici gandurile si emotiile, vei avea o imagine foarte clara legata de cum vrei sa arati. Planul pe care il urmezi va include, cu naturalete, si noua ta viziune despre tine. Curajul este esential ca sa te poti exprima acum, iar aceasta trasatura va deveni vizibila prin articole vestimentare expresive, care iti reflecta noua maturitate. Nu mai esti o floare de colt.
Reinventarea poate fi usor periculoasa, daca incepi sa te imbraci pentru ceea ce percepi a fi fost “timp irosit”. Nu exista asa ceva. Acele perioade sunt, pur si simplu, momente in care ti-ai permis sa traiesti, ca sa ajungi unde esti acum. Fii recunoscatoare ca ai aceste experiente in trecutul tau, ai avut ce invata - asa ca nu-ti schimba felul in care arati, doar pentru ca vrei sa scapi de cine erai o data. Schimba-te pentru ca sa ne arati cine ai devenit acum.
Posibile probleme: “regret dressing”, cum ii spun eu. Adica te imbraci ca sa compensezi ceva ce simti ca ai pierdut sau nu ai trait. Vrei sa fugi cat mai departe de vechea ta imagine, de fostul tau stil, asa ca ajungi in extrema opusa. Risti sa te imbraci prea tinereste sau prea batraneste. Risti sa arati ca o vedeta de filme softporn sau, din contra, ca o calugarita.
DARUIRE
Intr-o dimineata te trezesti gandind: “Stai asa, lumea nu se invarte in jurul meu.” Dorinta ta cea mai puternica este sa iei ceva fragil, vulnerabil si sa il transformi in altceva, puternic si independent. Iti petreci mult timp cu actiuni de voluntariat, ingrijindu-ti gradina (interioara sau din jurul casei) sau sanatatea emotionala si fizica. Este posibil sa te reorientezi profesional, catre o fundatie non-profit. Bine-ai venit in etapa de daruire.
Simti nevoia sa contribui la lume, nu doar sa beneficiezi, sa utilizezi si sa consumi. Te intereseaza concepte, personaje si idei marete, esti nerabdatoare sa gsesti raspuns marilor intrebari ale vietii si te simti una cu natura.
Din punct de vedere stilistic, “motoarele de cautare” interna vor afisa pe pagina ta termeni precum: organic, ecologic, bio, natural, fibre naturale.
Pentru ca esti constienta de faptul ca iertarea, empatia si bunatatea nu sunt doar atribute vindecatoare emotionale, ci si trasaturi umane si senzuale, stilul tau vestimentare devine holistic si armonios. Nu doar cumperi tricouri din bumbac organic, dar te intereseaza cu adevarat si felul in care a fost produsa haina respectiva: lucratorii au fost platiti corect? A fost poluarea mentinuta la minimum?
Ai ajuns la pace cu propriul tau corp, esti multumita de el si te simti bine in pielea ta. Vrei sa ai o eleganta simpla si comoda. Inclini sa te imbraci in culori care imita nuantele pamantului sau frunzelor, iar imprimeurile alese au influente etnice sau botanice.
Posibile probleme: esti atat de hotarata sa fii cu picioarele pe pamant, incat ajungi sa porti haine decolorate sau incolore, fara forma si fara personalitate. In scurt timp, poti arata ca si cum Dracula a supt ultimul strop de sange din tine. Ideea este sa transmiti lumii energia ta pozitiva - imbraca-te ca un yogin numai la orele de yoga sau Pilates. In rest, permite-ti sa-ti exprimi latura artistica prin armonii cromatice sau croieli lejere.
Ai curaj sa recunosti unde esti? Vrei sa imi spui?
Astazi, inainte de a va imbraca, va invit sa va intrebati: “Cum vreau ca cei cu care ma intalnesc azi, sa ma tina minte? Ce impresie vreau sa las? Ce amprenta are personalitatea mea?” Incercati sa raspundeti cu un singur cuvant. Puternica. Delicata. Creativa.
Schimbati cuvantul in fiecare dimineata. Credeti ca puteti?
Folositi cuvantul pentru a va crea tinute sau pentru a face un prim pas catre definirea stilului propriu. Iata cateva idei pe care vi le ofer, pentru cele trei cuvinte de mai sus - nu-mi cereti mai multe, pentru ca asta ar insemna sa stau cu dictionarul in fata si sa nu mai dorm noptile!
Puternica
Linii clasice, croieli bine definite, contrast mediu sau puternic de culori. Sacouri, fuste drepte sau conice, pantaloni simpli (drepti, bootleg, semi-slim). Evita excesul de accesorii, dar poti folosi o pereche de cercei discreti, un colier fin, unul sau doua inele traditionale. Nu folosi imprimeuri, volanase sau alte detalii care distrag atentia. Machiaj natural.
Delicata
Linii rotunjite, forme feminine, o paleta cromatica estompata sau foarte delicata. Rochii si fuste fluide, bluze semi-transparente, maneci voluminoase, mansete romantice, topuri in loc de camasi, cardiganuri in loc de sacouri. Texturi, imprimeuri florale sau paisley, buline, suprafete diferite (nu doar mate). Foloseste cercei, coliere cu pandantive, parfum floral, onduleuri sau bucle naturale, machiaj in tonuri de trandafiriu, verde deschis sau gri.
Creativa
Alaturari neasteptate (forme liniare langa detalii romantice, o rochie vaporoasa cu imprimeu floral langa o jacheta din piele cu fermoare, trei tipuri de imprimeuri). Accente trendy, elemente vintage (brose, jabouri, pantofi mary janes), accesorii sau croieli off the runway. Foloseste foarte multe accesorii, cat mai diferite. Creaza combinatii cromatice care iti reflecta starea de spirit.
Care este cuvantul care va defineste astazi? Cum v-ati imbracat ca sa transmiteti acest cuvant?
Un speech despre creativitate, tinut de Tim Brown pentru TED si o invitatie din partea LifeAfterWork de a concepe un workshop despre exprimarea prin stil vestimentar (va voi anunta ceva mai incolo detaliile concrete: ce veti invata si descoperi, cand va avea loc, cat va costa, cum va inscrieti) m-au facut iarasi sa ma gandesc serios la ce reprezinta - la propriu si la figurat - stilul vestimentar.
Dintre toate motivele care mi-au fost oferite de catre cliente venite la sesiuni de stil vestimentar, cel mai des invocat a fost: “nu am stil, ajuta-ma sa-l gasesc!” Evident, nu are rost sa glumesc (”hai sa dam anunt la obiecte pierdute!”) pentru ca gasirea, definirea, insusirea unui stil vestimentar este o calatorie in tine insati, este o descoperire a ceea ce te reprezinta (de la tipuri de buchete de flori, destinatii de vacante, profesie, modalitati de relationare, reviste, carti, muzici si filme preferate, felul in care iti legi parul sau in care te machiezi, modul in care iti decorezi spatiul sau in care ai grija de corpul tau, felul in care abordezi viata si experientele), dincolo de orice fel de etichete ar pune consultantii de stil sau designerii, dincolo de ce se poarta si ce tendinte apar in moda.
Dar pentru asta e nevoie de un efort, de motivatie, de “digging below the surface”, de trecere dincolo de formule, de intelegere a propriei persoane, asa cum au facut-o cateva femei si cativa barbati care mi-au permis sa le redau povestile.
“Imi spunea ca ma place mai mult cand ma imbracam in fuste sau rochii, ultra-feminina si eleganta. Eu, in schimb, ma simteam deghizata…” Asta imi spunea Natalia care, la 30 de ani, traia sfarsitul unei povesti de dragoste cu un iubit mai in varsta decat ea ca pe o eliberare. “Sa ma incalt in bascheti si jeansi, sa nu ma mai simt constransa de gesturi, de priviri, era ceva cu totul nou, aveam brusc senzatia ca respir din nou!” Pentru ea, ca si pentru altele, acea ruptura are simbol initiatic - in sensul ca era momentul zero al unui drum care o ghida catre ea insasi, spre descoperirea unor motive care o facusera sa isi traiasca viata intr-un anume fel. “Am incercat tot timpul sa ma opun: parintilor mei, barbatilor cu care am fost si care isi facusera o impresie falsa despre mine. A-mi gasi stilul a insemnat pentru mine sa ma regasesc, fara masti si fara compromisuri, sa nu-mi mai fie teama de privirile celorlalti si de criticile care ma paralizau.”
Pentru Paula, stilul personal este antiteza singuratatii, se naste din complicitatea cu celalalt. “Aveam o imagine cam vaga despre mine. Inotam in puloverele mele largi de studenta, nu ma interesa daca imi prind parul in coada sau daca il las valvoi, pantofii cu toc nu erau pentru mine. El, si numai el, mi-a permis sa aflu cine sunt, sa imi dau seama ca nu exista nimic mai frumos decat a te simti frumoasa datorita privirii celui iubit”, mi-a povestit ea in timpul uneia dintre intalnirile noastre. Povestea ei de dragoste a motivat-o si sa slabeasca doua numere. “Ma simteam mai bine cand ma stiam iubita, era ca si cum privirea lui imi redesena silueta.”
Magda, care locuieste singura, nu impartaseste aceasta opinie, ba din contra. “Eu spun “nu” celor care merg pe ideea de frati siamezi, fie ca vorbim de afectiv sau de stil. Eu imi revendic dreptul de a fi o pagina alba in fata modei! In fiecare sezon, ma las in voia schimbarii, a descoperirii. Azi port o fusta brodata si mary janes, maine in pantaloni de piele si botine fetish, poimaine jeansi si ghete inalte… A ma imbraca la fel ca ceilalti, a purta o uniforma inseamna a muri putin, a renunta la o parte din mine, a ma exila voluntar”, imi vorbea cu convingere aceasta frumusete care isi schimba culoarea parului la fel de des ca pantofii. Stilul l-a descoperit dupa o succesiune de capricii, de hazarduri controlate si de cedari in fata unor piese de care pur si simplu s-a indragostit. Oricum, nu a avut timp sa se plictiseasca…
Adevarul e ca putine lucruri sunt mai dureroase decat prezenta unei femei imbracate, machiate si prizoniere ale alurii pe care o avea pe vremea ultimei sale intalniri (sau relatii) romantice: plete foarte lungi, ca ale unei tinere de 20 de ani, la o femeie de peste 60; ochi puternic machiati sau un coc foarte inalt, ramas acolo din anii ‘70; fuste prea scurte sau bluze foarte decoltate; rochii din catifea putin prea lucioasa, rame de ochelari prea mari… E o chestiune de actualizare, de a-ti accepta cu gratie si intelepciune propria varsta, propria viata, de a reconcilia varsta biologica cu cea emotionala.
In urma cu cateva luni, am intalnit pe strada o fosta colega de liceu. Chiar si dupa 10 ani, a ramas fidela impermeabilului ei cu maneci raglan (”… pentru ca am citit ca acum se poarta retro si trenchurile sunt intodeauna in voga!”). Am avut impresia ca lumea ei se oprise in loc. Trasaturile ei, la fel de delicate, erau acum infrumusetate de cateva riduri abia aparute la coltul ochilor, si i-am vazut in par si stralucirea unui fir alb. Cu toate astea, nimeni nu ii sugerase sa isi tunda parul, prins si astazi in aceeasi eterna coada de cal, la fel ca in liceu. Era ca si cum, la un anumit nivel, ea trecuse pe langa ea insasi. La fel ca si blonda de 45 de ani, imbracata intr-un jeans mult prea mulat si incapabila sa renunta la decolorarile prea frecvente, sau ca roscata cu bratari putin prea zgomotoase si care se incapataneaza sa creada ca negrul si fustele lungi sunt “clasice”.
Pe langa tot procesul de explorare, a-ti gasi stilul inseamna si a-ti impune o disciplina cotidiana: sa fii atenta la schimbarile siluetei, sa tii ochii deschisi asupra lumii in continua schimbare, sa intelegi cand stilul de viata cere o evolutie a garderobei.
Niciodata, ca pana acum, nu au fost femeile mai rasfatate de moda si de propunerile care li se fac. Paradoxal, niciodata ca pana acum femeile nu s-au simtit la fel de pierdute in fata unui asemenea self-service al consumului de moda, in care magazinele ruleaza haine cu o repeziciune uimitoare, sezoanele se schimba o data la 3 luni, coaforii au devenit “sculptori” iar machiorii “artisti”. In urma cu cateva sezoane, dosarul de prezentare al colectiei Soniei Rykiel continea doar o oglinda, pe care se putea citi: “Sunt oare cea mai frumoasa?”
Cea mai buna metoda de a-ti gasi stilul este de a nu semna un contract pe viata cu acesta. Din contra, iti este permis sa te lasi ghidata de starile tale sufletesti, de hazardul vietii, de intalniri frumoase, de iubiri, de calatorii. Barbatii sunt, fara indoiala, la fel de sensibili la aceste cautari. “A infrunta un sistem de reguli, ramanand exigent cu mine insumi, a-mi crea propriile repere, a ma educa vestimentar in permanenta, asta inseamna pentru mine sa-mi gasesc stilul”, mi-a scris Octav, un avocat care dupa ani de uniforma “costum si cravata” nu a mai avut nevoie de “carje sociale” (dupa cum spune chiar el) pentru a intra intr-o intalnire de afaceri. “Recunosc ca, in mediul financiar si judiciar, regulile sunt foarte rigide. Conservatorismul face imposibil ca un barbat, chiar daca e in top management, sa vina la birou imbracat in jeansi si cu un pulover, chiar daca ar fi de casmir!”
“E ca si cum, de fiecare data, oglinda se descompune si imi ofera o imagine partiala a mea. Cumpar o haina rosie spunandu-mi: “voi avea curaj sa o port, face bine la moral!” Dupa cateva zile ajung sa o urasc, refuz sa o mai port, imi dau seama ca imi cer mie prea mult…” Este varianta Deliei care, pentru a evita sa iasa din zona ei de confort, poarta doar tinute foarte stricte, aproape asexuale: pantaloni negri drepti, balerini simpli, pulovere sau tricouri negre la baza gatului. Delia si-a gasit un fel de “no man’s land” al stilului, refuzand sa infrunte orice ii provoaca anxietati stilistice. Teama de a fi prea “asa” sau insuficient de “altfel” o face sa vada stilul ca un razboi caruia nu vrea sa ii cada victima. Cu toate astea, ea stie ca este nevoie doar de putin timp, putina tacere, mai putina critica si mai multa relaxare, pentru ca lucrurile sa se aseze la locul lor, pentru ca corpul si sufletul ei sa fie mai putin maltratate de ritmul pe care li-l impune.
La sfarsit, food for thought: stilul este o poveste cu multe variante, care ne arata cat de important este sa fim pe aceeasi lungime de unda cu noi insine - iar vesmintele nu sunt decat una din multele maniere de a ne exprima unicitatea.
Pentru ca imi place moda, imi place si istoria artei… si vice-versa. De aceea, cand ma gandesc la un stil vestimentar sau la imaginea cuiva, le asociez cu tablouri, diverse perioade si diverse tipuri de rame. Concret: cand alegem rama unei fotografii sau a unui tablou, o alegem pentru a se potrivi cu aceasta. De pilda, o pictura ca Mona Lisa va fi intotdeauna incadrata de o rama aurita, grea, atent lucrata, o rama care sa fie din aceeasi poveste cu stilul, personalitatea, calitatea si perioada tabloului.
