Flamboaiante, dramatice, opulente, colierele pe care le vom purta in vara aceasta ne atrag atentia prin culoare si detalii neobisnuite.
Ce dilema existentiala traim noi in fata rafturilor…. Sandale sau coliere? Sandale sau coliere? Sandale sau…?
Evident, daca alegi varianta 2, tinuta va trebui sa fie minimalista, fara imprimeuri, fara combinatii cromatice nastrusnice si fara o geanta care sa concureze cu colierul. Altfel, mesajul transmis este “m-am chinuit mult pana sa ma imbrac asa, dar vedeti ce de chestii fashion am in dulap?”
Dupa sezoane in care designerii au fost indragostiti cand de incheieturile mainilor si de glezne (propunand maneci scurtate sau pantaloni asisderea), de lobii urechilor noastre (ca in iarna trecuta, cand cerceii opulenti erau la ordinea zilei) sau, evident, de sani (decoltee, bustiere, neglijeuri, anyone?), atentia lor se muta asupra altei delicioase zone erogene: gatul si clavicula.
Daca ani de zile s-au purtat lanturile lungi, cu sau fara pandantive, acum colierele se scurteaza, ramanand in zona decolteului si claviculei. Marni, Christian Lacroix, Dries Van Noten si Oscar de la Renta rivalizeaza la un loc in Cartea Recordurilor pentru dimensiunile acestor accesorii, fie ca este vorba de sfere aurii, flora din plexiglas sau corali colorati. Lanvin si Chanel au preferat sa stilizeze flori, Gucci si Stella McCartney se inspira din viata acvatica, in timp ce Louis Vuitton si Dior folosesc motive africane (ultimul folosind, pe post de pandantive amuleta aceleasi sculpturi primitive care inlocuiesc tocurile sandalelor din ultima sa colectie).
Fotografii: style.com
Cu vreo 4-5 ani in urma, Bono marturisea intr-un interviu pentru Rolling Stone motivul – cel putin partial – pentru care este nedespartit de ochelarii lui de soare. «Ochii mei sunt foarte sensibili la lumina. Daca ma fotografiaza cineva, continui sa vad blitzul tot restul zilei.» In acelasi interviu, glumind si auto-intitulandu-se un «Imelda Marcos a ochelarilor de soare», irlandezul dezvaluia si celelalte motive: «E vorba si de vanitate, si de pastrarea intimitatii dar si de sensibilitatea mea la lumina.» Iar brandul lui preferat ? «Bulgari – stiu ca multi se gandesc, cand vad B-ul de pe bratul ochelarilor, ca e vorba de megalomanie. Dar nu e chiar asa.»
Nu am inceput intamplator cu Bono. Am citit ca la petreceri, de cate ori este intrebat de ce poarta in permanenta ochelari cu lentile fumurii (ii stiti din fotografii, e vorba de un model Chanel sau Bulgari lipit in permanenta de fata lui, ramele care le-au inlocuit pe cele negre Cutler&Gross, de pe vremea lansarii albumului Achtung Baby), glumeste cu interlocutorul spunandu-i ca ochelarii in confera, aproape in mod instantaneu, un aer de celebritate. Fara acestia, spune el, ar arata ca un irlandez obisnuit. «Uite», se pare ca spune interlocutorului, in timp ce isi ridica si coboara ochelarii de pe nas, «vedeta rock cu ei pe nas… tip obisnuit fara. Vedeta rock, tip obisnuit; vedeta rock, tip obisnuit…»
Adevarul e ca toti avem cate putin din Bono. Uitati-va in jurul vostru si veti vedea ca purtarea continua a ochelarilor de soare – ca e vara sau iarna, ploaie sau soare, zi sau noapte, pe strada sau intr-un club, pe nas sau chiar pe cap – nu mai este faux-pas-ul care era pe vremuri.
Din ce cauza ? Din tot arsenalul accesoriilor de stil, ochelarii de soare sunt cei mai putin necesari si, in acelasi timp, cei mai pretentiosi. Se poate spune ca incalzirea globala sau orele fierbinti si prelungite de vara sunt argumente valide. De fapt, utilizarea lor originala, practica, a iesit de mult de uz. Ochelarii de soare nu mai au nimic de-a face cu protejarea retinei si corneei impotriva razelor UV, ci au devenit elementul principal in crearea unei imagini personale, sunt un fel de camuflaj glamour. Da, purtam ochelari cu lentile fumurii sau colorate cand iese soarele, dar cand ne raportam la moda, ii purtam pentru a iesi in evidenta.
Fara ochelari de soare, la fel ca si Bono, avem o infatisare comuna si trecem neobservati. Este suficient sa cumparam niste Ray-Bans sau doar sa probam o pereche supradimensionata la Sunglasses Hut si ne transformam radical, in fata ochilor (la propriu!). Devenim vedete in propria telenovela. In loc de a trai viata unui obisnuit cetatean, capatam aerul unei persoane importante, misterioase, glamorous, celebra cat sa-si doreasca sa calatoreasca incognito, obosita, neinteleasa, preocupata, fugara samd.
Daca rasfoim paginile tabloidelor, observam cum ochelarii de soare au creat o adevarata dependenta, un articol fara de care nimeni nu poate iesi din casa – alaturi de telefonul mobil, chei si carduri de credit. Aceasta permanenta stare incognito a ajuns la un statut aspirational si datorita personajelor care populeaza paginilor revistelor de scandal sau a blogurilor «gossip». Paris Hilton, de pilda, poarta aceeasi ochelari de soare la aparitiile in tribunal, pe covorul rosu, la petreceri sau cand este fotografiata la cumparaturi. Pe fetele altor femei, majoritatea din categoria marimii zero – Victoria Beckham, Nicole Ritchie, Diane Kruger – ochelarii supradimensionati creeaza un efect infantil, ca si cum probeaza in joaca ochelarii de soare ai mamelor (o fi vorba de aceeasi strategie ca in cazul gentilor supradimensionate : cu cat sunt mai mari, cu atat pari mai slaba?)
Desi sunt putini cei dintre noi care ajung victime ale acestor iluzii optice, majoritatea nu ne putem multumi cu o singura pereche. Pentru ca traim intr-o epoca fast-fashion, simtim ca este datoria noastra sa avem cateva perechi, sa zicem trei sau patru, pentru diverse situatii, dispozitii sufletesti si tinute. Colectiile noastre, frumos aranjate intr-un sertar, vor contine un model clasic, unul sport si unul glam (de preferinta cu semnatura unui designer). Suntem dispusi sa platim din ce in ce mai mult pe o pereche de ochelari – pentru ca nu doar semnatura conteaza, ci si detaliile tehnice care devin din ce in ce mai sofisticate (rame din titaniu, lentile polarizate cu contrast imbunatatit, protectie UV, lentile speciale pentru condus sau pentru activitati outdoor samd). In plus, suntem constienti de faptul ca cumparam un accesoriu fragil dar in acelasi timp usor inlocuibil, cu o foarte scurta viata la raft, pe care e posibil sa ii pierdem cand ne schimbam gentile, sa ii uitam pe un fotoliu in aeroport sau sa ii indoim asezandu-ne pe ei din greseala. Iar toate acestea nu sunt decat motive care ajuta ca industria ochelarilor de soare sa cunoasca profituri extraordinare.
Daca pana acum credeati ca doar nisa incaltamintei “must-have” si a gentilor “statement” este infloritoare, veti avea o surpriza. Comparativ cu piata ochelarilor de soare, acestea sunt cvasi-nesemnificative. Grupul Luxottica, care opereaza din Milano, este proprietarul marcilor Ray-Ban, Arnette, Persol, Bausch and Lombe, Sunglasses Hut si Lenscrafters si fabrica sub licenta pentu Ralph Lauren, Bulgari, Burberry, Chanel, D&G, Dolce & Gabbana, DKNY, Ferragamo, Miu Miu, Prada, Versace si Versus. Impreuna, colectiile lor numara peste 2,600 de modele si creaza peste 800 de stiluri anual, iar la inceputul acestui an, Luxottica a anuntat vanzari de 3,109 milioane de euro.
Marea schimbare in purtarea ochelarilor de soare s-a produs la inceputul anilor ’80. In 1983, in Risky Business, Tom Cruise poarta o pereche de Ray Ban Wayfarer si astfel un brand de care uitase aproape toata lumea redevine cunoscut, iar in acelasi an vanzarile cresc de la 18,000 la 360,000 de bucati. Interesant este ca Audrey Hepburn poarta un model asemanator in “Mic Dejun la Tiffany’s”, dar ochelarii trec neobservati. Atat de mare a fost succesul celor din Risky…, incat pana si astazi, dupa mai bine de 20 de ani, inca cautam Wayfarers lasandu-ne purtati de valul vintage, de ciclicitatea modei si de exemplul vedetelor (vezi Chloe Sevigny, Kate Moss si surorile Olsen).
In concluzie, ce fel de ochelari ar trebui sa purtam in aceasta vara? Spre deosebire de trendurile in vestimentatie si machiaj, cele care privesc ochelarii de soare trec rareori prin schimbari spectaculoase. In ultimii 5 ani, singura evolutie majora a fost cea a ramelor de dimensiuni mari – dar asta nu inseamna ca in 2009 doar asa ceva este fashionable.
In anumite cercuri sau pentru cei care inclina in favoarea curentului retro, clasicii Ray Ban Wayfarer vor putea fi purtati atat cu clasicele rame si lentile negre, cat si in mai neobisnuitele si copilaroasele rame albe sau lentile puternic colorate. Barbatii sunt sfatuiti sa renunte la modelele Aviator sau Matrix, in favoarea unora mai severe, cu rame groase si de culoare inchisa, similare celor pe care Marcello Mastroiani le purta in anii ’50. Aceleasi recomandari sunt valabile si pentru femei, in moda carora s-a infiltrat look-ul sobru, de bibliotecara, careia i se potrivesc ramele din baga. Datorita influentei stilurilor din anii ’70 si ’80, vor reveni pe rafturile magazinelor ramele rotunde, pe care le asociem cu ochelarii purtati de John Lennon si cele mari si ovoidale, ca cele purtate de Jackie Kennedy-Onassis.
Cat despre modelele forward fashion, acestea vor trebui sa fie puternic colorate si mari. La Dolce & Gabbana si Lanvin, ramele purtau ornamentatii vizibile, in timp ce lentilele rotunde si-au facut aparitia la Michael Kors si Ralph Lauren. Marni, Marc Jacobs, Stella McCartney – toti copii ai anilor ’80, asadar puternic influentati de aceasta decada – si-au accesorizat tinutele cu ochelari fantasy in culori pretioase. Si in sfarsit, un trend care se continua de anul trecut este cel al lentilelor in degradeu.
Fotografii: style.com
articol pentru fashionandbeauty.ro
Daca ar trai astazi, cred ca Cenusareasa ar avea un walk-in closet cum are Mariah Carey, iar daca Printul ar veni la ea cu un simplu pantof din clestar i-ar pufni in fata si i-ar spune sa se intoarca cu o sanda de la Gina sau Bruno Frisoni. O alta varianta e ca i-ar trimite un email cu urmatorul wish list (si preturile atasate).
Sandale multicolore de la Viktor and Rolf
Pentru sezonul de primavara-vara, culorile vii sunt un must – mai mult ca oricand. Cenusareasa stie asta, pentru ca citeste Vogue. Cu ale sale barete violete, verzi si rosii cu paiete, aceste sandale cu toc auriu (semnate Viktor and Rolf) nu pot decat sa seduca privirile celor din jur, iar ea doreste ca printul sa o priveasca doar pe ea. Pret: 470 euro.
Sandale cu volane de la Bruno Frisoni
Feminine si mirobolante, aceste sandale dintr-o frumoasa piele bleu turcoaz sunt finisate cu satin bleumarin. Rezultatul este un fascinant joc de volute si arabescuri, desenate pe o glezna care nu poate fi decat superba – in fata careia Printul va ingenunchia umilit de atata frumusete. Pret: 595 euro.
Botina cu toc de la Chanel
Daca Cenusareasa s-ar imbraca de la Chanel, sigur i-ar placea tonalitatile pastel din aceasta primavara – cum sunt aceste botine roz pudrat. Si pentru a ramane in universul “budoir et girly”, botinele sunt infrumusetate de mici si delicate noduri ton-pe-ton. In plus, au si varful decupat pentru a dezvalui o pedichiura impecabila. Pret: 650 euro.
Escarpeni peep-toe de la Pollini
Glamour si glamourissima pana in varful degetelor. Alianta dintre argintiu si negru este deosebit de incantatoare, iar nodul subliniaza gratia piciorului. O minune! Pret: 915 euro.
Sandale inflorite de la Diego Dolcini
Mai mult decat o simpla pereche de incaltari, aceste sandle sunt bijuterii pentru picioarele oricarei printese reale. Acoperite de o matase fina de culoare trandafirie, au aplicatii de strasuri si flori colorate de primavara. Un rezultat superb, care nu poate lasa indiferenta nici o femeie – oricat de ne-feminina ar fi. Pret: 950 euro.
Sandale pe soclu de la Celine
Architecturale, avem in fata o frumoasa performanta tehnica dublata de un design iesit din comun. Iata un model care va intra in analele istoriei modei! Pe langa forma sa arhitecturala, pielea imprimata cu un motiv tatuaj este absolut spectaculoasa. Pret: 795 euro.
Escarpeni Gladiateurs de la Jean-Paul Gaultier
O vedeti pe Cenusareasa in rol de femme fatale? Poate va ajuta daca v-o imaginati in aceasta sofisticata pereche cu barete multiple. Nu-mi dau seama, insa, daca ar prefera perechea in nuanta de oranj-corai (culoarea star a sezonului) sau modelul pe rosu si negru. Ramane de vazut… Pret: 735 euro.
Sandale cu barete de la Sophia Kokosalaki
Fosta directoare de creatie a casei Madeleine Vionnet semneaza, de cativa ani incoace, creatii extraordinare, care nu inceteaza sa ma suprinda. Pentru acest sezon, tot palatul (inclusiv surorile vitrege) se va indragosti de accesoriile din aur si argint, cum e cazul acestor sandale din piele de piton cu toc ametitor. Pret: la cerere.
Sandale platforma de la Dior
Tendinta principala este culoarea! O atesta acest model din piele de rechin, stantata pentrru a parea de crocodil si vopsita in roz fuchsia. Intr-o astfel de pereche, am putea crede ca Cenusareasa se va impiedica in trena – dar nu e cazul! Tocul de 15 cm este sprijinit de o platforma solida, iar pantoful ii va conferi o cambrare sublima a piciorului. Printul va fi pierdut, isi va descoperi tendinte fetisiste si de voyeur… Pret: 3,000 euro.
Sandale aurite de la Prada
Ca o foita de aur delicat drapata, satinul fronsat al acestor sandale vor face sa straluceasca un picior de vestala. O veritabila comoara si o adevarata munca de artizan aurar. Pret: 570 euro.
Sandale “Claudia” de la Jimmy Choo
Sexy si cool aceste sandale, inscrise in tendinta etnica a sezonului. Pielea intoarsa maro este brodata cu fir portocaliu si impodobita cu tinte, pentru un efect sofisticat. Printul ar fi incantat sa sarute picioarele Cenusaresei, daca i s-ar permite… Pret: 779 euro
Escarpeni roz pastel de la Paule Ka
Cu astfel de incaltari, Cenusareasa nu ar avea nevoie de trasura – ar zbura pe aripi de inger. Din piele roz pastel, ornati cu pene de strut in aceeasi culoare, sunt genul de pantofi care ne fac sa pasim usor, lasand in urma un siaj de originalitate. Pret: 520 euro
Sandale “Maisie” de la Chloé
Un frumos rosu inchis – nimic nu se compara cu aceasta nuanta pentru a inveseli o rochie! In descrierea pantofului pierdut, Cenusareasa ar trebui sa specifice: “nodul delicat impodobeste glezna, pielea atent cusuta mangaie piciorul iar tocul roz pudrat face un frumos contrast cu restul sandalei.” Pret: 420 euro
Sandale asimetrice de la Jil Sander
Sunt inalte, foarte inalte… Dar in ele, o Cenusareasa se transforma in regina! Clasice, de culoare neagra, aceste sandale sunt originale datorita jocului de barete asimetrice, care imbraca-literalmente-piciorul, de la varfuri pana la glezna. Pret: la cerere.
Sandale ortopedice de la Diane von Furstenberg
Fastuoase si aurii, nu au fost niciodata mai potrivite pentru un picior elegant, de mostenitoare regala. Pret: 280 euro.
Sandale platforma de la Bally
Din piton cu ornamentatii negre, iata o pereche de sandale misterioase si elegante. Cocotata pe aceste tocuri, printesa noastra ar domina intregul bal. Pret: 425 euro
Citeste si:
{Cum construiesti un pantof Dior}
Am gasit, intamplator, cateva fotografii care ilustreaza procesul de fabricare si finisare a unui pantof Dior. In acest caz, e vorba de una dintre “acele” sandale Dior din colectia de vara 2009: cele cu tocul-statueta.
Dupa elaborarea formei si inserarea unor lamele metalice, se fixeaza platforma.
Platforma e invelita in piele de rechin, cu un imprimeu etnic, iar talon reinterpreteaza forma unei statuete tribale africane, din abanos.
Se verifica inclinatia glencului – la un toc de 15 centimetri, aceasta ar trebui sa fie perfecta.
Modelul este gata. Nu ramane decat sa fie curatat, pentru o prezentare impecabila.
Sandaua este incaltata de o manechina, pentru a-i verifica stabilitatea si rezistenta.
Et voilà! Acesta e rezulatul final, care urmeaza sa fie comercializat. O superba sanda-platforma, din piele de rechin, ornamentata de un imprimeu exotic alb si negru, sustinuta de un toc de 15 cm de forma unei statuete. Splendid!
Sursa foto: DR Sophie Carré / Dior
Citeste si:
Asa cum trupele de rock lanseaza, o data la cativa ani, cate un album “Greatest hits”, la fel si designerii re-editeaza cele mai cunoscute sau cele mai bine vandute creatii din istoria carierei lor.
Case de moda mai mici sau mai mari au invatat – partial datorita avantului curentului “vintage” dar si pe baza unor aprofundate studii despre comportamentul consumatorului – ca este necesar sa ne atraga intr-o poveste, sa foloseasca istoria si forta evocatoare a acesteia pentru a le cumpara produsele. Avem nevoie de mai mult decat o reclama reusita si un pret bine gandit.
Credeti ca femeile ar fi fost la fel de disperate sa isi cumpere brosa editie limitata Balenciaga Pyramide Couture, creata pentru retrospectiva Swarovski din 2006, daca nu ar fi aflat ca este o copie a bijuteriei de arhiva, din anii ’60, creata chiar de Cristobal? Da, brosa este minunata, iar taietura fatetata sexagonala era o inovatie in acea perioada, dar cate femei mai poarta brose astazi? Cele care au cumparat-o nu o doreau pentru valoarea sa estetica sau functionala – aceasta bijuterie le oferea o parte din romantismul si talentul artizanal al perioadei respective. In plus, venea cu recomandarea lui Nicolas Ghesquiere. Ca sa nu mai vorbim ca era vorba de o piesa impodobita cu cristale Swarovski…
Trecutul glorios, la fel ca si imaginile picant-senzuale, vinde bine. Ce importanta are ca nu avem amintiri personale cu Rene Lacoste, jucand tenis? Asta nu inseamna ca nu putem aprecia designul pantofilor lui sport de moda veche, repusi in vanzare in urma cu cativa ani.
Multe fashioniste nu erau nici macar in scutece cand Coco Chanel a lansat, in februarie 1955, clasica geanta 2.55 – dar asta nu le-a oprit sa se lupte pentru a obtine un loc pe lista de asteptare a editiei limitate din piele rosie, re-lansata pentru aniversarea a 55 de ani. La fel si cand e vorba de istoria Levi’s, care dateaza din 1873 – dar compania au sugerat-o cu inteligenta si subtilitate cand au lansat linia Levi’s Vintage Clothing, din denim invechit dar in croieli moderne, atragand generatia tanara cu ajutorul sarmului trecutului.
Mai aproape de zilele noastre, Tom Ford a redesenat o rochie alba din 1996 pentru colectia de toamna 2006, de pe vremea cand era la Gucci, iar Ghesquiere a recreat in 2004 sase piese din arhiva casei de moda – mantouri, rochii si topuri – sub umbrela Balenciaga Edition.
Reeditarile, asadar, inseamna mult mai mult decat referinte din arhiva sau identificarea unui trend – anii ’70, Jackie Onassis sau Alfred Hitchcock si filmele noir. Este mai curand o arta, care consta in preluarea unui design din trecut si in reintroducerea sa in lumea moderna. Are legatura cu relevanta acelei creatii, cu eternul factorul “clasic” si cu tendinta socio-culturala de “heritage”, de valorizare a perioadelor apuse.
Acest proces este o modalitate pentru casele de moda si brandurile de imbracaminte de a-si dovedi valoarea, atat in termeni de estetica si design, dar si din punct de vedere al longevitatii loialitatii clientilor. Istoria inseamna autenticitate, iar aceasta din urma devine unul din criteriile esentiale ale cumparatorilor: de la cine cumpara si ce cumpara. Ceea ce este perceput ca fiind original si pretios sunt acele obiecte care ne trezesc nostalgii sau care fac apel la calitati ale unor decenii usor romantate.
De aceea, o colectionara care poseda una din gentile Flora re-lansate de Gucci, a cumparat-o atat pentru legatura dintre obiect si Grace Kelly, dar si pentru imprimeul deosebit. Printesa este si va fi un style icon, ceea ce inseamna ca, prin asociere, orice obiect asemanator unora aflate candva in posesia ei ne va imprumuta din alura sa.
Gucci a mizat pe aceleasi insight-uri cand a lansat gentile editie aniversara cu ocazia a 85 de ani de la fondarea firmei, in acelasi timp cu lansarea albumului Gucci by Gucci, o compilatie de imagini fotografice din arhiva si din campanii publicitare. In mod similar, brandul de jeansi Made in Heaven a fost relansat de Chloe Lonsdale, nepoata fondatorului, care si-a dat seama ca ceea ce este numit acum denim premium era deja produs de MiH de acum 30 de ani. Iar pentru a dovedi acest lucru, a scos la lumina fotografii cu Jane Birkin purtand astfel de jeansi.
Cand Tom Ford a acceptat colaborarea cu Estee Lauder pentru a crea o editie noua a parfumului Youth Dew Amber Nude, designerul a facut acest proiect datorita unei legaturi emotionale personale. “Bunica mea a purtat Youth Dew de la inceputul anilor ’60 pana in ziua in care a murit”, a declarat el intr-un interviu luat in acea perioada. “Acum locuiesc in casa ei, in New Mexico, pe care am cumparat-o in 1995, si sunt momente in care mai pot simti Youth Dew in aer. Ii simt parfumul.”
Parfumurile ne trezesc amintiri, e un lucru stiut. De aceea, Lanvin a facut o miscare inteligenta cand, inainte de a lansa Rumeur, au cautat in arhive si au relansat parfumul lor original, Arpege, in acelasi flacon sferic din sticla neagra in care fusese vandut in 1927. Designul sticlei este parte din istoria si identitatea casei Lanvin, are o incarcatura emotionala, ceea ce face ca parfumul re-editat sa faca legatura intre trecut si viitor.
Toate aceste lucruri – jeansi, parfumuri, genti, imbracaminte – au un numitor comun: la data lansarii initiale, reprezentau ceva original, revolutionar, unic. Aceste atribute sunt cele care le fac valoroase pentru o re-editare, iar procesul trece dincolo de domeniul modei. Este suficient sa ne uitam in industria auto, la succesul noului Mini Cooper, in muzica la albume precum Pet Sounds al celor de la Beach Boys (care a fost remixat in variante mono si stereo, cu o productie potrivita unei audiente mai tinere) sau in designul de mobilier, la biroul Cavour de Carlo Mollino (creat original in 1949) sau la fotoliul Egg al lui Arne Jacobsen (creat in 1958). Pana si ochelarii de soare trec prin acelasi proces: designerul Alain Mikli a hotarat ca lumea trebuie sa poarte din nou ramele create pentru Jeanne Moreau in Jusqu’au bout du monde.
Asociindu-se cu propria lor istorie creationala, brandurile isi atribuie roluri de inovatori si trend-setteri. In 1973, cand Diane von Furstenberg si-a lansat faimoasa rochie petrecuta, croiala a dat nastere unui adevarat fenomen stilistic. La relansare, in 1997, a creat aceeasi senzatie in randul aceluiasi tip de cliente : tinere, moderne, care doreau o alura serioasa dar si feminina. Evident, sincronizarea este importanta. Cand von Furstenberg si-a relansat cariera, Tom Ford si inca cativa designeri ii spuneau ca este momentul cel mai potrivit.
Re-editarile ajuta si la crearea identitatii unei case de moda. Clasicul mantou 101801 de la Max Mara este pus in vanzare an dupa an, lucru care ofera vizibilitate casei de moda. Pana si tinerii designeri au invatat lectia relansarii. Hamish Marrow isi relanseaza, cu consecventa, croiala de sacou care l-a facut cunoscut. “Daca un designer creaza un produs al carui termen de valabilitate depaseste un sezon, atunci e logic sa il repuna in vanzare”, declara intr-un interviu pentru The Telegraph. Re-editarile subliniaza si increderea casei de moda in longevitatea creatiilor lor. Tamara Mellon a facut acest lucru prin editia limitata Jimmy Choo Vintage: primul balerin, primul escarpen Oscar, prima sanda Mel… “Sunt creatii care demonstreaza felul in care a evoluat designul incaltamintei noastre”, spunea ea.
Evident, ajuta si faptul ca lumea a fost cuprinsa, de cativa ani incoace, de febra cumparaturilor vintage. Rochiile purtate de Julia Roberts, Renee Zelwegger sau Reese Witherspoon alimenteaza cautarile unor creatii raritati.
In concluzie, astazi resursele arhivei unei case de moda sunt echivalentul unui profit substantial in vanzari – mai ales atunci cand reeditezi piesele potrivite, in momentul potrivit, pentru a consolida legatura emotionala cu cei carora le vinzi.
Fotografii: balenciaga.com; gucci.com
articol pentru fashionandbeauty.ro