(articol aparut pe fashionandbeauty.ro, in 2008)

Vanzatoarele nepoliticoase si inghesuiala din fata cabinelor de proba vor intra in curand in istoria modei - la propriu - pentru ca din ce in ce mai multe consumatoare de moda aleg sa isi faca cumparaturile online.

Nisa de e-tail a industriei modei este una din cele cu o crestere puternica, conform unui sondaj de pe piata britanica. Rezultatele acestuia arata ca 97% dintre consumatorii de internet fac cumparaturi online, 36% dintre acestia cumparandu-si imbracaminte. Cifrele arata o crestere de 40% in ultimii doi ani. Acest entuziasm fata de moda pe internet este partial determinata cultural. Marea Britanie este una din tarile cu un nivel ridicat de acces a internetul de mare viteza - anul 2007 a vazut o crestere cu 57% a abonamentelor de acest tip, facand internetul convenabil ca pret si usor de folosit. Britanicii au de asemenea o puternica traditie de cumparaturi prin catalog, ceea ce de fapt a condus la o schimbare a obiceiurilor de cumparare: de la frunzarirea cataloagelor tiparite la rasfoirea paginilor virtuale.

“Retailerul de imbracaminte cu cea mai mare cota de piata din Marea Britanie si cu prezenta online este Next”*, spune Lorna Hall, redactorul-sef al revistei de specialitate Drapers. “Ceea ce inseamna ca o mare parte din cumparatorii obisnuiti au migrat catre internet.”

Sondajul realizat de agentia Nielsen Media Research a concluzionat ca eBay este destinatia cea mai populara pentru cumparaturi*, atat de imbracaminte cat si generale - un fapt pe care fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales, l-a aflat pe propria piele. Proaspata sa fosta iubita, Rachel Marsden, ii liciteaza hainele pe eBay. Un tricou de-al sau a fost vandut cu 3,226 de dolari.

Una din principalele tendinte este canalizarea nisei de online fashion catre produse de lux, pe masura ce websiteurile semneaza contracte de exclusivitate cu case de moda. La inceputul lunii martie 2008, grupul Yoox a adaugat in portofoliul de siteuri un noua sectiune de vestimentatie barbateasca de moda, destinata deocamdata cumparatorilor din Statele Unite si din Europa, dar care va fi apoi deschisa in toamna si cumparatorilor din Japonia. Printre brandurile puse in vazare pe TheCorner.com se gasesc Marc Jacobs, Jil Sander, Ann Demeleumeester, Kris van Assche, Rick Owens, Marni si Viktor&Rolf. Designerul britanic Hussein Chalayan a ales sa isi prezinte colectia de primavara/ vara 2008 pentru barbati pe siteul principal Yoox.com, un boutique virtual care in 2007 avea circa 3 milioane de vizitatori pe luna.

In februarie 2008, renumitul site de moda Net-a-Porter, fondat in 2000 de Natalie Massenet, a colaborat cu nou-relansata casa de moda Halston pentru a vinde doua dintre modelele colectiei pentru toamna/ iarna 2008, la doar 24 de ora dupa prezentarea acesteia la New York. O rochie-chemise Halston, cu pretul de 775 lire sterline, a fost vanduta in numai 45 de minute. A fost produsul care a doborat recordul rapiditatii in vanzare de la lansarea siteului in urma cu 8 ani. Cumparatoarele interesate de Halston si-au primit hainele chiar a doua zi, cu 5 luni inainte ca acestea sa fie puse in vanzare in magazinele propriu-zise.

Multe alte siteuri care vand articole vestimentare semnate de designeri cunoscuti au un succes asemanator. Un alt site britanic, my-wardrobe.com, a anuntat o crestere a vanzarilor de 143% in al doilea an de la lansare.

“Progresul a fost mai rapid decat se asteptau retailerii de imbracaminte de lux”, spune Hall. “Acestia au crezut ca, din punct de vedere demografic, vizitatorii vor fi tineri dar de fapt sunt cei carora le lipseste timpul liber - iar persoanele cu venituri ridicate au de obicei timpul foarte limitat.” In mod anecdotic, se stie despre fondatoarea siteului lastminute.com, Martha Lane-Fox, ca pe vremea cand lucra cate 18 ore pe zi, se loga pe net-a-porter.com pentru a-si achizitiona mici rasfaturi.  “De asemenea, are de-a face cu dorinta de a nu fi vazut cheltuind fatis. Oamenilor nu le mai place sa fie vazuti ca arunca cu bani in stanga si-n dreapta. Poti cumpara moda scumpa discret, online.”

Sarah Curran, fondatoarea siteului My-Wardrobe.com - care vinde zeci de branduri, de la 7 for AllMankind, Paul Smith, Anya Hindmarch, Vivienne Westwood si Aquascutum, la Erotokritos, Orla Kiely, Philip Lim, Tom Ford, plus liniile de celebrity fashion ale lui Erin Wasson si Nicole Ritchie -, avea un boutique in Londra, inainte de a-si deschide siteul in 2006.  Intr-un interviu ea declara ca disponibilitatea unor branduri hraneste profitabilitatea unor businessuri din nisa de lux. “E vorba de comoditate. Exista branduri care nu sunt usor de cumparat, decat daca traiesti in apropierea unei metropole cum este Londra sau Leeds.  Nu le gasesti in depozitele unor magazine din orasele mai mici. De aceea, avem intotdeauna comenzi mari din zona de Sud-vest si de centru a Angliei”, spune Curran. De asemenea, Sarah Curran spune ca majoritatea caselor de moda, anterior reticente fata de comertul pe internet, si-au schimbat atitudinea. “Multe din marcile pe care le-am abordat recent ne-au spus ca isi vor deschide propriile magazine online.” (In primavara lui 2010, my-wardrobe.com anunta o crestere a vanzarilor cu 110% fara de anul anterior, avand o valoare totala de 8.3 milioane de lire sterline, si castiga premiul Best Customer Experience acordat de revista Drapers)

Schimbarea de atitudine din industria modei de lux se extinde dincolo de retail. Prezentarile de moda sunt acum disponibile sub forma unor filmulete pe youtube.com, siteurile respectivelor case de moda, iar majoritatea revistelor de moda au sectiuni de fotografii de pe catwalk, in care imaginile pot fi vizualizate (si descarcate, copiate, salvate…) gratuit.  Cuplul britanic din spatele marcii Eley Kishimoto - care de asemenea lucreaza pentru casa frantuzeasca Cacharel - are propriul blog de moda, iar Dior si-a prelansat o linie de bijuterii in lumea virtuala SecondLife.

Penny Martin, redactor-sef al siteului de moda ShowStudio.com, spune: “A fost nevoie de ani buni pentru ca internetul sa nu mai fie un cuvant-paria pentru casele de moda, iar acestea acum recunosc ca a fi online este o chestiune importanta pentru ele. Dovada sta in bugetele pentru media, care sunt transferate de la TV la online. In ultimii doi ani, s-a ajuns la un punct de cotitura in care companiile de lux realizeaza ca nu-si mai pot permite sa stea deoparte. Este o schimbare mult prea profunda.”

Intre timp:

• Multe case de moda si branduri fashion si-au lansat propriile siteuri e-commerce, alaturi de aplicatii iPhone: Ralph Lauren, Donna Karan, Gucci, Dior, Chanel, D&G, Hugo Boss, H&M, Zara, Mango. Le-au tinut imediat isonul si siteurile de comert online dedicate modei: Net-a-porter, Yoox, LuisaViaroma.
• In mai 2010, Net-a-porter a fost achizitionat de grupul Richemont pentru suma de 350 milioane de lire sterline, iar in iunie anunta iminenta lansare a unui site de moda pentru barbati, Mr. Porter (cel mai probabil in ianuarie 2011). Cu putin timp inainte, Natalie Massenet lansa si theoutnet.com, unde pot fi gasite creatii de designer la preturi de discount. In paralel, siteul desfasoara un program de afiliere by invitation-only, pentru care a selectat 430 de bloguri si siteuri relevante pentru industria modei.
• In vara lui 2010, cateva dintre marile branduri americane si britanice si-au modificat politicile de livrare, pentru a se putea extinde si in Europa (Centrala si de Est). Nordstrom si-a redesenat siteul si ofera livrari internationale, Asos si Dorothy Perkins livreaza in Romania, iar Gap si Banana Republic si-au trecut pe lista Ucraina, Turcia si Elvetia, plus multe locatii din America de Sud, Asia, Africa si Orientul Apropiat (urmeaza alte 1o tari).
• Astazi, thecorner.com are o selectie de peste 35 de designeri de vestimentatie si accesorii barbatesti.

* statistica valabila pentru anul 2008, cand a fost scris articolul

*articol tradus si adaptat dupa The Guardian 

Ar putea oare mutatiile din moda, despre care discutam zilele trecute, sa favorizeze aparitia unor marci noi, in deplina sincronie cu momentul?  Imi este greu sa dau un raspuns, pozitiv sau nu, dar un lucru este sigur: perioadele de criza opereaza pe principiul selectiei naturale.  Moda ne deschide apetitul pentru cumparaturi si, dupa cum spunea la un moment dat Donatella Versace, “doar cei foarte creativi vor ramane in viata.” Merita unii designeri un premiu pentru anduranta, pentru incapatanarea de a ramane in piata, pentru indrazneala de a crede ca vor rezista no matter what?  Poate, dar nu toti.

Pot fi numarate pe degete casele de moda (sau marcile fashion) nou-nascute in ultimii 3-4 ani, care sa aiba deja succes fulminant la public - nu doar estetic, ci si financiar: Erdem, Kai Kuhne, Henry Holland, Jason Wu, Danielle Scutt, foarte proaspatul Reed Krakoff sau comercialele Victoria Beckham, Twenty8Twelve, The Row.

Iar pentru ziua de maine, ce ne prezic oracolele? Nimic de bine, din punct de vedere al creativitatii. Chiar daca nu se pune problema rezumarii colectiilor de toamna-iarna 2010 intr-o singura tendinta, sunt fortata sa constat prezenta unui nou clasicism. (Il veti observa si voi in saptamanile urmatoare, pe care le voi dedica tendintelor sezonului de toamna 2010).  Este frapant aerul retinut al creatiilor, precautia designerilor.  Frumoasa concordanta care exista in privinta lungimilor, intr-un alt sezon - fie ca era deasupra, dedesubtul sau in dreptul genunchiului - dispare intr-o anarhie de mini, maxi, midi, jumatatea gambei, sapte-optimi, trene si asa mai departe…  Ramane sa vedem ce se va intampla in urmatoarea perioada, in care debuteaza Saptamana modei new-yorkeze si colectiile pentru primavara 2011.

Revolutia tivurilor si lungimilor are totusi un oarece merit. Daca lungimile scurte, care inca populeaza multe garderbe feminine, se vor demoda definitiv, femeile nu vor avea incotro si vor trebui sa recunoasca, cu mana pe inima, ca nu mai au - iarasi - nimic de imbracat. Criza sau nu, femeile se vor grabi sa isi reinnoiasca garderobele, sa isi umple dulapurile. In acest caz, pana la urma, nu credeti ca eternul feminin este cel mai bun antidot pentru pesimism?

Citeste si

{Cand istoria economica se citeste in tendintele modei (2/3}

{Moda in rol de Cassandra (1/3)}

Ca sa continui ideea postului anterior, exemplele se pot multiplica. Frumoasele garconnes anilor ‘20 isi descopereau cu indrazneala genunchii, dansand charleston, dar fustele li se lungesc subit, dupa cum le indemna Jean Patou… chiar inaintea prabusirii bursei din 1929.

O data trecut socul celui de-al doilea razboi mondial si depasita penuria de resurse textile, couturierii celebreaza frumusetea gambelor feminine si Mary Quant inventeaza pentru ele minijupa.

Sfarsitul erei mini preceda colapsul economic datorat crizei petrolului din 1973. Este momentul in care predomina lungimile maxi, iar raceala economica si prudentele financiare isi pun amprenta chiar si pe gamele cromatice ale vremii.

In sfarsit, criza din 1993 este traita tot printr-o intoarcere la lungimi pana in pamant, care alimenteaza perioada grunge pana in 1994-1995. (In aceeasi ordine de idei - dar ca sa nu tai filmul - amintiti-va de colectiile pentru primavara 2009 si titulaturi din zona “depression chic”)

In tonalitati aprinse sau sumbre, culorile transmit si ele mesaje cifrate. La sfarsitul anilor ‘30, revistele descriau paletele cromatice pesimiste ale garderobei feminine: griuri fumurii, nuante de bleuri reci si amenintatoare, tonuri de violet, ca cerul in timpul unei furtuni.

Daca anii ‘50-’60 s-au dovedit a fi optimisti, siroposi si capriciosi, incepand cu mijlocul anilor ‘70 asistam la aparitia unei game de marouri si bejuri stinse, subliniate de oranj si verde masliniu estompate - foarte departe de energia culorilor psihedelice din anii ‘60.

In acelasi fel, perioada de recesiune care a urmat crahului din 1987 ne-a imbracat in culori triste, intunecate, care au revenit apoi in stilul grunge.

Tesaturile nu sunt nici ele straine de aceste evolutii. Compacte si bine structurate atunci cand trebuie sa infrunte busculadele economice, pot prinde si forma unor tricotaje moi, somptuoase, masive, care ne protejeaza si ne tin de cald pana trece furtuna.

Studiind revistele si imaginile modei de la sfarsitul anilor ‘80, putem vedea cu usurinta valul de siluete cocon/ cocoon. In plina faza de involutie a consumerismului si cand disco-ul murise de mult, femeile nu se gandeau decat la confortul propriului camin, la homewear si vesminte placute la atingere. Astazi, zona de loungewear si easy living-wear are un loc de drept in dulapul nostru. Prezenta puternica a interesului pentru design si decoratiuni interioare, cuplata cu tot ce inseamna DIY, nu sunt decat ecoul tentatiei de a ne retrage catre casa, dulce casa… Sa va mai aduc aminte de pijamalele matasoase de la Dolce & Gabbana de anul trecut? Sau de actuala tendinta a lenjeriei intime purtata pe post de haina de strada?

Fotografii: style.com, fashion-era.com

Miercuri - La ce sa ne asteptam in moda de maine?(3/3)

Saptamana trecuta am avut o tema pentru acasa: sa scriu un marketing plan pentru un posibil business de “moda/ imbracaminte”.

Dupa toata munca depusa saptamana trecuta si dupa discutiile lamuritoare post-prezentare, am avut la un moment dat si o conversatie lunga cu Adriana (cea care tocmai a lansat Tuxedo Confessions) despre lipsa cursurilor de business in facultatile de design/ arta romanesti. Concluzie: da, “romanul e nascut poet/ designer/ artist hand-made”, dar dupa cum stim cu totii, artistii mor de foame sau, in unele cazuri, au cariere “de apartament”, cosand ani in sir fuste si rochii in sufragerie, la masina de cusut a mamei. La finalul facultatii, majoritatea raman cu idealuri si multa creativitate, dar gandire pragmatica, perspective de business, modalitati practice de a vinde si face profit - zero. Triste inceputuri de cariere si, indraznesc sa spun, pline de deziluzii.

Anyway, dupa seri in care am filosofat, mi-am dat seama ca poate tocmai mi-am descoperit o noua chemare pe care imi doresc sa o fructific: sa fac marketing pentru branduri de moda. Romanesti sau doar prezente aici. Dar pana voi pune in practica tot ce stiu/ pot, mi-a venit cheful sa pun pe hartie cateva dintre lucrurile la care m-am gandit dupa sus-numitul marketing plan.

Ca in orice alt domeniu, marketingul pentru un brand de moda/ imbracaminte - traditional, online, social samd - trebuie sa aiba o abordare holistica, iar un bun plan de marketing ia timp sa fie gandit, dezvoltat si “hranit”, sa ajunga sa fie echivalentul pe hartie al lui Homo Universalis. Marketingul nu este un drive-by shooting, nu faci chestii punctuale doar ca sa bifezi cate o actiune pe o lista de to-do’s, nu te comporti ca Bonnie si Clyde ca sa supravietuiesti de la saptamana la saptamana.

Bine, bine, dar ce inseamna holistic? Ummm, n-are nimic de-a face cu Feng Shui. Definitia data de Wikipedia e foarte concisa si adecvata, dar incompleta: “A holistic brand, or holistic branding is considering the entire brand, or image of the company. For example a universal brand image across all countries, including everything from advertising styles to the stationery the company has made, to the company colours.”

Daca ar fi sa dau eu o definitie, as spune ca “branding holistic” inseamna ca stii ce reprezinta marca sau numele tau, ca intelegi ca tacticile pe care le folosesti pentru a-ti vinde creatiile trebuie sa se armonizeze si sa se completeze reciproc, pentru a te pozitiona sau re-pozitiona. Inseamna ca iti cunosti publicul si piata, ca stapanesti mesajul si ca stii cat de importanta e consecventa acestuia, indiferent de canalele de comunicare pe care le folosesti. Toate functiunile de marketing pe care le implementezi trebuie sa fie echivalentul trupei Riverdance - absolut toti danseaza la unison, toti urmeaza un singur ritm, publicul vede si aude o singura miscare impecabila de picioare.

De exemplu: lansarea unei linii de imbracaminte eco.

Sa presupunem ca esti o casa de moda la inceput de drum, care lanseaza o linie si o colectie de imbracaminte eco.

In procesul de marketare al colectiei, vei dori sa subliniezi puritatea tesaturilor naturale (bumbac organic, cultivat fara pesticide; fibre vegetale care nu au fost supuse proceselor chimice) sau a unor materiale eco-compatibile, bio-degradabile sau reciclate (poliester reciclat, metal, plastic sau cauciuc refolosit). vei vrea sa atragi atentia asupra economieia de resurse, practicilor “green” sau recurgerii la fair-trade, asupra tehnicilor de productie responsabile si asa mai departe…

De asemenea, va trebui ca ambalajele si/ sau etichetele - designul si materialele folosite - sa transmita aceleasi caracteristici din terminologia folosita pentru a descrie colectia.

Majoritatea colectiilor de moda eco au preturi mai ridicate decat liniile de imbracaminte obisnuite, mass-market. Tehnicile si strategiile de marketing pe care le vei folosi vor trebui sa transmita un mesaj responsabil, social si ecologic, care explica pozitionarea “premium”.

Daca ai (sau vrei sa ai) prezenta online - si nu-mi pot imagina astazi un brand de moda fara prezenta online - va trebui sa dai dovada de aceeasi consecventa. Designul siteului se va centra pe acelasi mesaj ecologic, toate elementele de design vor urma aceleasi principii. Pe langa functiunile de e-commerce si de informare, siteul trebuie sa produca content original, care sa arate cat de bine stapaneste brandul cu pricina nisa de subiecte cu specific eco. In plus, prezenta unui blog pe site ajuta ca motoarele de cautare sa iti descopere siteul si brandul.

Ceea ce ma aduce la urmatoarea lectie, cea legata de optimizarea siteurilor (SEO). Pentru orice producator, retailer sau wholesaler care detine un site, SEO este o componenta-cheie in dezvoltarea unui plan de marketing destept. Astazi, SEO ar trebui sa fie una din strategiile principale de marketing ale oricarui brand. Poti avea cele mai bune si mai frumoase creatii, poti avea cel mai estetic si placut de navigat site, dar daca nimeni nu stie de el, la ce e bun? Fara sa intru in detalii tehnice, optimizarea iti permite sa preiei continut din paginile siteului (titlurile paginilor, descrieri de produse), si ajuta motoarele de cautare sa iti citeasca si sa iti indexeze siteul (daca nu apari in primele 2 pagini ale Google, e ca si cum nu existi!). Asadar, arhitectura indexabila a siteului devine esentiala, la fel ca si abundenta de continut care sa contina cuvintele-cheie necesare brandului tau.

In cazul ipoteticei colectii eco, blogul ar trebui sa contina posturi legate de moda ecologica, de tendinte si designeri care apeleaza la tesaturi organice, de producatori sau furnizori de textile eco, un glosar de termeni folositi in industrie, linkuri utile catre siteuri relevante, articole despre organizatii care sustin, fac lobby sau promoveaza practicile eco din moda, recenzii de carte cu subiect relevant si, de ce nu, articole despre stilul de viata eco. Pe de alta parte, in “spatele” blogului, fiecare titlu de pagina, meta descriere sau permalink ar trebui sa contina termeni care vor ajuta siteul si blogul sa fie indexat. Pentru siteurile de e-commerce, acest principiu ar trebui aplicat si categoriilor si descrierilor de produse.

Pentru ca publicul-tinta al unui astfel de brand este un consumator sofisticat, al carui stil de viata si valori se bazeaza deja pe aceste principii si are sentimentul apartenentei la un grup de nisa, acesta va dori sa interactioneze cu creatorii brandului, dar si cu restul cumparatorilor. Partea cea mai buna a unui client satisfacut si convins de ceea ce a cumparat este ca doreste sa isi impartaseasca experienta, vrea sa interactioneze, sa ofere sfaturi dar si sa invete mai multe. Adauga atunci o serie de platforme de socializare siteului, pentru ca cei care iti cumpara brandul sa creeze o comunitate care se poate dezvolta online, dar si offline.

Gestionarea si moderarea comunitatilor online se rezuma la construirea si mentinerea lor, atat de site cat si in afara lui. Permite-le utilizatorilor sa contribuie cu content (feedack, recenzii, comentarii, intrebari etc), multumeste-le pentru contributie, raspunde-le la intrebari, ofera-le solutii, dar tine minte ca este important sa ii lasi sa se exprime liber. Conversatiile infierbantate sunt semn de pasiune si nu interveni in ele - decat atunci cand devin neproductive iar subiectele nu au legatura cu produsele, principiile sau industria in care functionezi. Modereaza si ghideaza discutiile, dar cu tact si diplomatie. Fii prezent pe alte forumuri si siteuri similare, pentru ca acolo intalnesti potentiali clienti. Atunci cand e cazul, incorporeaza in strategia de SEO schimburile de linkuri si track-backs, dar astfel incat sa functioneze doar pentru a-ti sprijini brandul.

PR-ul online si relationarea cu bloggeri din aceeasi sfera de interes merg mana in mana cu gestionarea comunitatilor, cu construirea de linkuri si cu sindicarea continutului.  Totusi, unui brand de moda i-as recomanda sa faca o selectie a bloggerilor pe care ii abordeaza. La fel ca orice alt canal de comunicare ales, blogurile cu care iti dezvolti relatii trebuie sa transmita un mesaj similar cu cel al brandului tau.

O importanta nota de subsol pentru toate cele de mai sus: toate functioneaza si dau rezultate, dar nu imediat. Daca un astfel de brand de imbracaminte eco isi doreste succes, nu il va obtine peste noapte.  Construirea unei comunitati, SEO, PR-ul online si offline, crearea de continut de valoare traiesc in simbioza si se sprijina reciproc, dar au nevoie de ceva timp pentru a creste, mai precis de cel putin 6-8 luni.  Reusesti sa il imbraci pe Dragos Bucurenci pentru o oarecare emisiune sau devii sponsorul Galei Green Business Index, foarte cool! Probabil vei simti un varf de vanzari in perioada imediat urmatoare si un plus de trafic pe site. Dar acestea vor fi exceptiile, nu regula.  De asta spuneam la inceput ca marketingul eficient, in general dar si aplicat unui brand de moda, nu ar trebui sa fie o haiducie in stilul lui Bonnie si Clyde, a one-time off, ci o chestiune de timp, durata, simbioza si rafinament perpetuu.

Pe de alta parte, mi s-a intamplat de multe ori sa ma prezint unor oameni care, surprinsi la auzul numelui meu, sa exclame: “uaaaa, mi te imaginam cu totul altfel! Dar iti citesc blogul, sa stii…” Alt exemplu: eu inca nu am cont pe Twitter, dar stiu oameni care au sute de follower-i cu care nu s-au intalnit niciodata fata in fata sau care, o data intalniti in real life, nu au fost recunoscuti.

Intr-o perioada in care multe conexiuni si relatii offline incep online, imi dau seama cat de important este felul in care suntem perceputi online. Intre profilele construite in retele sociale, posturile pe blogurile personale sau cele pe care suntem invitati, intre tweet-uri si feed-uri, personalitatea noastra se construieste mai ambiguu, mai variat sau mai nuantat decat cea reala. Intamplarile de mai sus m-au facut sa imi dau seama cat de multi suferim de versiunea online a Tulburarii de Personalitate Multipla, creata fie intentionat de noi insine, fie datorita interpretarilor gresite (intentionate sau nu) a celor care ne citesc mesajele.

Buna noastra crestere, vulnerabilitatea, romantismul, sarcasmul, talentele oratorice, simtul umorului, sarmul natural sau sclipirea sagalnica din ochi au sanse zero sa fie traduse online.  Politetea si buna crestere pot fi percepute drept detasare sau raceala; talentul de povestitor nu te va ajuta in comunicarea de 300-something caractere a statutului de pe Facebook, iar sclipirea din ochi se va pierde intr-o poza pixelata.

Pai si atunci cum transferam uimitoarele noastre calitati personale si atribute umane catre personalitatea noastra virtuala? Este suficient, in cazul meu de pilda, sa imi ilustrez posturile cu fotografii sugestive sau cu muzica ce ma face sa visez, ca sa va fac sa traiti aceleasi emotii ca si mine? Daca folosesc suficient de multi LOL sau happy smileys, va voi face sa simtiti ca sunt fericita sau ca am devenit efervescent de optimista? Daca postez doar citate profunde pe Facebook sau daca imi formulez cu atentie frazele fiecarui post de pe blog, o sa va prindeti cat de inteligenta si educata sunt? Cum gasesc echilibrul dintre “persona” mea personala si imaginea mea de blogger, consultant de stil, jurnalist samd?

Concluziile mele de asta seara sunt, evident, sumare si in curs de definire. Dar cel putin mi-am dat seama ca e vorba de un lung proces - de construire a unor relatii, de diversificare a comunicarii, astfel incat sa imi expun toate aceste laturi ale mele cat mai multor oameni, in cat mai multe situatii, in conditiile in care socializarea nu este unul din punctele mele forte. Mi-am dat seama ca e important sa creez legaturi personale SI profesionale nu doar pentru a-mi construi imaginea, dar si pentru a contracara orice fel de perceptii gresite despre mine (de cele mai multe ori, vin oameni la mine si imi spun: “cand stiu ca ma intalnesc cu tine, sunt extrem de timorata si ma schimb de enshpe ori, ma gandesc ca ma vei masura de sus pana jos si imi vei spune ceva…” No way, chill everybody, nu-mi exersez spiritul de critic de moda “la liber”:) )

Iar pentru ca in seara asta Carmen mi-a spus ca ar trebui sa postez mai des pe FB si sa linkuiesc tot ce scriu pe blog (ca altfel o face ea!), mi-am teoretizat astfel “the key findings of the day”:

1. Ar trebui sa investesc intr-o poza de profil care sa imi sintetizeze esenta. Pentru moment, cine ma stie personal stie si ca cea pe care o am acum pe FB este absolut perfecta Nothing can top it. Daca vreodata voi dori sa o schimb, voi ruga cea mai de suflet prietena sa imi faca o fotografie. Va recomand aceeasi metoda, pentru ca in prezenta unui prieten, va dezveliti sufletul - zambiti des? visati cu ochii deschisi? mutati muntii din loc? traiti pentru cirese, rasarituri de soare si inghetata? Recomandarea mea: nu incercati sa pozati in cineva care nu sunteti. La fel ca subiectii din “Frumusete pe muchie de cutit”, nu veti reusi sa sustineti in exterior ceea ce nu aveti in interior.

2. Personalitatea mea nu va suferi modificari in functie de mediul in care ma aflu, offline sau online. Consecventa si autenticitatea sunt esentiale pentru ca oamenii sa ma recunoasca atunci cand ma gasesc pe o retea sociala sau la un eveniment. De exemplu, nu mi-as face cont pe Twitter folosindu-ma de porecla mea, oricat de adorabila, pitoresca si descriptiva ar fi si nici nu m-as lauda cu o garderoba de foreign designers, pe care nu o am. Oamenii nu ar face legatura intre me, myself and I - ca tot vorbim de personalitate multipla…

3. Voi face eforturi si mai mari de a-mi intalni prietenii de online, in offline. Am inceput deja si mi-am creat un obicei, intr-un ritm de 2-3 intalniri pe saptamana. Nici un post pe blog sau FB nu poate inlocui o conexiune si o comunicare reala, nici o poza de avatar nu se ridica la inaltimea unei priviri care te intampina cu drag. Data viitoare cand sunt la Constanta, Praga sau Cork, voi lansa mesaje catre my peeps de pe LinkedIn si Facebook. Vreti sa ne vedem la un decaf mocha cappuccino, vorba lui Kramer? I’m your girl, just name the place and time... Chiar daca scopul a fost si este doar sa ne cunoastem, poate construim niste capete de pod pentru proiecte frumoase (hugs pentru Adina N, stie ea de ce).

4. Atunci cand va fi nevoie sa scriu un “professional bio”, ii voi si o nota personala. Andreea/ Dada mia spus cu ceva timp in urma ca sunt “mult prea misterioasa”. Descrierile profilelor din retelele sociale nu cer transcrierea unui CV (sau nu numai…).  Per ansamblu, profesia si activitatile oficiale nu sunt ceea ce te definesc, sunt doar o parte din ceea ce faci.  Prea putini dintre cei care ma citesc, chiar daca de ani de zile, stiu ce hobby-uri am, ce mirosuri sau gusturi ma incanta, ce muzica ma face sa visez sau cine ma face sa rad cu lacrimi (tip: in general, englezii si/ sau irlandezii). Dar cum ar fi sa gasesc pe cineva care este innebunit dupa Eddie Izzard, cum sunt si eu, si ne vorbim sa il aducem la Bucuresti?

Last but not least, lectia cea mai importanta a zilei de azi a fost: valoarea rezida in comunicarea reala cu cei pe care ii cunosti doar online, pentru ca la sfarsitul zilei vei fi perceput in functie de actiunile tale, si nu in functie de personalitatea ta online. Oricum perceptiile gresite sunt greu de prevenit…