Contextul economic actual inseamna mai putine joburi si mai multi oameni nefericiti (sau frustrati, cel putin!). Cu toate astea, se pare ca designerii sunt fericiti cu starea lucrurilor. Ba mai mult, cei cativa din elita modei sunt convinsi ca economia in declin are un impact pozitivasupra industriei. Nu-mi dau seama daca e vorba de faptul ca ei sunt cu adevarat “din alt film” sau, pur si simplu, sunt oameni talentati care au ajuns bogati si nu mai au nici un fel de contact cu realitatea. Sunt curioasa ce credeti voi, dar pana atunci cititi mai jos un extras dintr-un articol de pe WWD.com. (In ceea ce ma priveste, citatul Dianei von Furstenberg m-a facut sa rad in hohote!)
Marc Jacobs:
The weather is beautiful. I’m in love. I’m engaged to be married. I’m working on building a new home, and working in the studio with Steven Meisel and Madonna on the next [Louis Vuitton] campaign. Then, I have two days of shooting with Juergen [Teller]. The Met is [tonight], which I’m excited about. I’m receiving a FiFi Award. Then, we receive the International CFDA award for Louis Vuitton. So, I kind of have really great stuff on a daily basis. I can’t find anything to be unhappy about at the moment.
Diane von Furstenberg:
I think there was too much of everything, and I feel like the whole industry had to take a laxative. We just had too much s–t, and therefore there’s a cleansing thing that happens. In our industry, you have to have a reason to be. Some prices are just too expensive for what you are getting. Hermès is doing very well. Why? I can still use my mother’s handbags.
Karl Lagerfeld:
Chanel did even better this year than last year in the same time. That’s the miracle of Chanel. Is it the collection? I don’t know. Is it because people want things safe? I have no idea. It’s a miracle.
Donna Karan:
The good news is everyone’s heart is opening. People really do care. Is philanthropy down? Every night there are three or four events with people coming together to help others. It’s all about opening hearts and people really getting together.
Michael Kors:
The good news is in this crazy, terrible economy, I think people’s taste is getting better. They have to think about what they buy and they’re getting a more discerning eye because of it. There are no more shoes you can’t walk in, bags you can’t carry, dresses you can’t sit in.
Stefano Gabbana:
First of all, we feel hypercreative, reactive, excited and stimulated. Strangely enough, given the times, we feel good and feel the urge to experiment.
Phillip Lim:
Good news — my plants in my garden are happy and about to bloom. My dog Oliver has recently learned to lay down — on command. I am more inspired, and my focus is clearer then ever! Life is good, as it’s really the simple things that I have come back to. It’s been a reawakening.
Sidney Tolenado, CEO Dior:
The sky is not blue everywhere, but you have a lot showing here and there. People are working hard again; designers are motivated. [...] People are talking a lot to the stores, to retailers, understanding the need, optimizing. The crisis has brought everybody back to retailing, merchandising and servicing — how to service better and talk to the customer.
Anna Sui:
Part of the thought process behind my spring collection was to make happy clothes and I think people are responding to that. We have a new fragrance that’s doing really well. It’s called Live Your Dream.
Yeohlee Teng:
First, I have to say we’re very lucky to have a president who not only can write, but can speak, so I think our overall quality of life has improved tremendously.
Vera Wang:
Pockets of good news, and I mean pockets.There was a little sign of happiness about a month ago when we did $20,000 on a Saturday. We also had a Saturday that we haven’t had in a while — we did $100,000 selling bridal uptown.
Nanette Lepore:
In a sense, what happened [in the economy] was kind of a good thing [for the industry]. I’m tired of it now and I want it to go away, but we all needed a little wake up call. Things were getting a little formulaic. You weren’t paying as close attention as you had to because everything was selling. When you get a little worried, you start paying closer attention.
Sursa: wwd.com
Pana in urma cu 3-4 zile, nici eu nu auzisem de el. De Alexander Terekhov, adica. Cu toate acestea, e absolvent al Institutului de Moda si Design in Moscova si a lucrat, ca parte a unui premiu-bursa, la Yves Saint Laurent. Colectiile lui sunt prezentate la New York dar, desi este un personaj destul de nou pe scena americana, creatiile lui au aparut in editiile rusesti ale Vogue, Harper’s Bazaar si Glamour. Pentru colectia lui de debut de la NY, pentru primavara 2007, Terekhov a avut o singura idee principala: “I only want women to look beautiful”.
Pentru primavara urmatoare, avem in fata aceleasi siluete fluide, feminine, imbogatite prin culoare si drapaje. Enjoy!
Fotografii: elle.com, terexov.com
La New York Fashion Week, Jason Wu a fost cel care a deschis ziua de sambata – prima prezentare importanta pentru sezonul de toamna-iarna ’09. Cu toate astea, pana de curand Wu fusese un designer cvasi-necunoscut – ceva mai mult decat “cunoscut local si adorat de starlete”, dar departe de a fi “consacrat si fotografiat pentru Vogue”; a cunoscut ascensiunea rapida o data cu balul inaugural al noii presedintii de la Casa Alba, cand Michelle Obama a purtat o rochie alba din sifon, decorata cu cristale si flori din organza, semnata de el.
Designerul de doar 26 de ani pare sa creeze haine pe placul noii Primei Doamne: colorate fara a fi stridente, cu linii feminine si clasice, romantice dar cu o alura de autoritate discreta. La cateva luni de la numirea in functie a lui Barack Obama, blogurile si media industriei de moda inca vorbesc cu entuziasm despre el, siteul lui – jasonwustudio.com – a ajuns la 4 milioane de hituri zilnice, iar interviurile citeaza in continuare reactia lui la vederea rochiei purtata de Michelle Obama: “Eram acasa cu niste prieteni, mancam pizza si ne uitam la televizor. La un moment dat, sotia presedintelui apare pe ecran, mi-am dat seama ca purta creatia mea si, in momentul acela, am scapat totul din mana! Mi-aduc aminte ca am spus cu voce tare: «e a mea!» Era de necrezut. Am inceput sa tip, sa sar in sus de bucurie. In toiul lucrurilor, m-au sunat parintii mei din Taiwan, pentru ca si ei vazusera rochia. A fost ca un vis, doar ca nici in vis nu mi-as fi imaginat ca asa ceva urma sa se intample. Habar nu aveam ca avea sa aleaga rochia mea.” Intr-un alt interviu, pentru International Herald Tribune, se confeseaza cu atata sinceritate incat il simpatizezi imediat: “Mananc, visez si traiesc moda – dar nu mi-as fi inchipuit vreodata ca lucrurile se vor intampla atat de repede. Am crezut ca am creat o rochie pentru garderoba ei, dar nu mi-a trecut prin cap ca mi-a venit randul, credeam ca mai am de asteptat vreo 10 ani.”
Talentul lui i-a castigat multi admiratori – si nu este vorba doar de Michelle Obama, ci si de Ivanka Trump, Lucy Liu, Eva Longoria, Amber Valletta sau Kerry Washington – si recunoasterea in industrie. Anna Wintour a ocupat un loc in primul rand al prezentarii colectiei sale din septembrie si i-a sprijinit numirea de anul trecut pentru bursa CFDA/ Vogue Fashion Fund, un program destinat tinerelor talente.
Nici nu e de mirare, daca il compari cu contemporanii sai. Alexander Wang, cel care a castigat bursa Vogue Fashion Fund in 2008, propune colectii de o feminitate mai agresiva, cu o afisata sexualitate periculoasa, pentru femei foarte tinere. Creatiile sale tough-chic – multe haine din piele neagra, cu tinte, fermoare – au drept punct de plecare estetica lui Thierry Mugler si Claude Montana, designerii francezi responsabili de introducerea elementelor fetis si S&M in moda anilor ’80.
Ruffian, o alta marca a unor tineri designeri (Brian Wolk si Claude Morais), semneaza colectii cu un aer feminin, dar prea clasic-scolaresc. Nici Michelle Obama, nici Anna Wintour nu ar purta Ruffian.
In schimb, privind colectiile lui Wu ai senzatia ca tragi cu ochiul in garderoba doamnelor Americii. Ti-o poti imagina pe sotia presedintelui purtand un pulover visiniu si fusta cenusie sau rochia albastra din matase, impodobita de delicate benzi din sifon. De altfel, Jason este un reprezentat tipic al designerilor de origine asiatica: pentru el abordarea feminitatii se face cu gratie, nimic nu este vulgar, strident sau opulent.
Wu este nascut in Taipei, unde parintii sai aveau o firma de import-export, si crescut in Vancouver. Acesta e locul in care Wu devine interesat de moda, aici invata sa croiasca si sa deseneze, folosind papusi in locul manechinelor. Cativa ani mai tarziu se muta in Connecticut, urmeaza niste cursuri de sculptura la Tokio si ia parte la un program de schimb de studenti la Rennes, in Franta – de unde viziteaza Parisul si muzeul de moda ori de cate ori are ocazia. Reintors la New York, se inscrie la Parsons School of Design si face un stadiu de un an sub indrumarea lui Narciso Rodriguez. Chiar de la inceput castiga un concurs de design de papusi, pentru ca apoi sa creeze intregi colectii (Fashion Royalty collection) pentru Integrity Toys.
In urma cu trei ani, in 2006, pune bazele propriei case de moda (cu sprijinul financiar al parintilor sai), iar dragostea sa pentru rochii de cocktail si de ball l-a pozitionat imediat ca succesor al vechii generatii de specialisti in occasion wear cum sunt Oscar de la Renta si Carolina Herrera. Numele lui apare pentru prima data in Vogue-ul american in 2007, cand Lily Donaldson imbraca una din rochiile sale pentru un pictorial realizat de Steven Meisel.
Intr-un fel, creatiile lui isi pastreaza inca calitatea “de papusa”. Nu este vorba de faptul ca ar fi exagerat de copilaroase, ca ar putea fi purtate de intruchipari ale papusii Barbie (vezi Paris Hilton si alte tinere starlete americane, proaspat ridicate la statutul de celebritate TV) sau ca se definesc prin paleta de rozuri. Mai curand, intentia sa este de a infrumuseta femeia, de a o imbraca cu atentie. In colectiile lui nu exista subtexte, nu exista ironie, sexualitate afisata sau subtile referinte vizuale.
Ultima sa colectie, cea pentru toamna 2009, a fost inspirata de desenele lui Arthur Rackham, fiecare piesa avand un aer de poveste: o fusta galben citron se desface in mici pliseuri acordeon, cusute manual in talie, pe poala careia este aplicata o dantela neagra, delicata ca o panza de paianjen, rochiile de seara, din tulle pastel si impodobite cu margele de un bleu laptos, se aseamana unor imense vate de zahar si fustelor de balerine, iar coafurile catorva manechine sunt impodobite cu mici tiare.
Designerii americani ai altor ere sunt cei care il inspira astazi pe Wu: Charles James, Norman Norell, Geoffrey Beene. Maestrii ai cromaticii si siluetelor elegante, cunoscuti pentru vesmintele dramatice, acestia apartin unei lumi acum disparute. Cu toate acestea, cate ceva din creatiile fiecaruia par sa revina la viata in viziunea tanarului designer taiwanez: dramatismul lui James in pliseuri si drapaje, simplicitatea lui Beene in liniile sacourilor, gratia lui Norell in volumul rochiilor de seara.
Chiar daca decizia vestimentara a noii doamne a Americii l-au plasat pe Wu in plin epicentru al modei, asta nu inseamna ca criticii sunt blanzi cu el: sunt ingaduitori, pun eventualele rateuri pe seama varstei lui si sunt convinsi ca creatiile sale vor deveni mai frumoase cu fiecare an care trece. Retailerii, in schimb, il considera designerul-minune al anului. Intr-o perioada in care femeile se asteapta ca ceea ce cumpara sa fie “o investitie”, creatiile romantice ale lui Wu par a fi facute pentru momentul actual.
Fotografii: style.com, integritytoys.com, telegraph.co.uk, stylefrizz.com, nytimes.com, gettyimages.com
articol pentru fashionandbeauty.ro
Fotografii: Freja Beha Erichsen fotografiata de Javier Vallhonrat pentru editia din mai 2006 a Vogue UK
Frantuzoaicele au acel je ne sais quoi. La fel si Marion, care pare sa se transforme cu fiecare film, cu fiecare aparitie mondena. O stiti cu siguranta in rolul din La vie en rose si, de curand, din reclamele Lady Dior Bag. Din 2007 pana acum, Marion a primit un Golden Globe, un Bafta, un Cesar si un Swann d’Or, plus aparitii la festivalul Cannes si cel de la Palm Springs. Oscarul ii mai lipseste.
(Later edit: nu-i lipseste, scuze, il are si pe acesta).
Cum viata ei inseamna premiere, turnee si multe aparitii in public, actrita isi petrece mult timp pe covorul rosu. Daca ar avea nevoie sa fie definit, stilul frumoasei brunete cu ochi albastri ar fi retro chic sau retro glam, cu o preferinta vadita pentru Chanel, Jean Paul Gaultier (el este artizanul rochiilor-sirena de la ceremonia Cesar si Oscar), Elie Saab si Nina Ricci.
Pentru serile de gala, cum au fost Trofeele Chopard din cadrul festivalului de film de la Cannes, Marion prefera rochiile cu corset-bustiera. Parul strans la spate intr-un coc lejer, ochii accentuati si delicata muselina roz pal creeaza look-ul glamour sofisticat. Cu alta ocazie, a ceremoniei decenarii premiilor Cesar, a lasat precautia la o parte si a imbracat o indrazneata rochie Jean Paul Gaultier – modelul Naiade al colectiei de primavara-vara 2008.
De altfel, culorile delicate – rozul somon, bejul nud, griul fumuriu – si negrul par sa fie preferatele ei. Le poarta fie in variante mate, din dantela sau sifon, fie usor stralucitoare, cu paiete aruncate ici si colo. Look-ul de vampa si stilul hollywoodian nu i se potrivesc. In loc de a purta decoltee adanci sau fuste mini, Marion prefera sa-si descopere spatele sau umerii.
Cand nu e vorba de seri speciale, actrita poarta rochii care atrag atentia asupra gambelor ei frumos sculptate. Stie ce detalii sunt “en vogue”, dar le poarta cu moderatie – acest farmec discret o fac sa nu intre in vizorul comentatorilor de stil.
Cat despre stilul ei casual, este la fel de simplu si cochet ca un croissant cu ciocolata. Cu aceeasi eleganta cu care poarta o rochie drapata Elie Saab, imbraca rochii din bumbac cu bretele, jachete din denim si sandale ortopedice, dar si jeansi, balerini, basketi si topuri foarte simple.
Fotografii: Madame Figaro februarie 2009, via TFS