Unul dintre lucrurile care ma surprinde in viata, in mod repetat, este cat de usor ne este sa facem bine, sa ajutam, sa incurajam. La fel de mult ma uimeste ca nu realizam cat de la indemana ne este acest lucru si nici cat de mult conteaza orice “bucatica” de bine pentru cel/ cea care primeste.

Anul acesta, mai mult ca in alti ani, am observat acest fenomen in lumea tinerilor designeri romani. Proaspat absolventi, talentati, unii vizionari, altii doar muncitori, ghidati in alegerile de viata dupa principii ale frumosului nu ale comercialului. Multi participa individual la concursuri internationale si sunt premiati, altii prefera sa se asocieze in grup pentru a-si construi un atelier sau o galerie de arta. Ii gasesti in online si in offline, se incapataneaza cu inteligenta si credinta in sine sa isi construiasca un brand, sa creeze colectii coerente, sa fie prezenti acolo unde conteaza.

In fata mall-urilor si lanturilor internationale de magazine, ei sunt ca un David in fata lui Goliat. Noroc ca uneori langa David se strange un fan club – in cazul nostru, acei oameni care cred in designul romanesc, care stiu ca o industrie se creste de la zero (fara ca acel zero sa se refere la calitatea celor care o construiesc!), care au inteles ca pionieratul oricat de glam suna, e un inceput greu care are nevoie de sprijin.

Si uite asa se nasc evenimente cum este Unveiled, un alt fel de show care face puntea intre designeri tineri si publicul tanar. Poate tocmai pentru ca suntem atat de obisnuite sa ne alegem hainele intr-un magazin – unde gasim 100 de exemplare ale aceleiasi bluze pe un perete – , ar trebui sa ne facem timp sa descoperim ce inseamna o creatie unica, individualizata. Unveiled (editia 4) va avea loc pe 29 octombrie… si in sfarsit ajung la subiectul postului de azi – legatura dintre moda, design, unicitate, personalitate.  Ei bine, facem un concurs, Unveiled si Style Diary/ Image Matters, la care vrem sa premiem creativitatea feminina si sa va stimulam interesul fata de designeri romani pe care nu i-ati intalnit inca.

Premiul: un loc la urmatorul meu curs de stil personal, care va avea loc la sfarsitul lunii noiembrie in Bucuresti.

Ce aveti de facut:
1. Plecand de la aceasta piesa vestimentara (fusta din tulle auriu creata de Rue des Trucs), sa creati un colaj de imagini cu o tinuta completa, accesorizata cu alte piese ale unor tineri designeri romani.

2. Colajul/ fotografia sa identifice in “legenda” numele designerilor romani ale caror piese (vestimentare, accesorii, incaltaminte) le-ati folosit.
3. Fotografia trebuie trimisa pe adresele: raluca@unveiled.ro si office@imagematters.ro, pentru a fi publicata in albumul foto de pe Facebook, dedicat concursului.
4. Pentru a putea participa la concurs, va invit sa va “like” (vorba celor de la Guerilla) pagina Unveiled de pe Facebook si sa va “friend” cu mine.
5. Aveti timp sa participati la concurs de pe 11 octombrie pana pe 25 ale lunii, iar castigatoarea va fi anuntata pe 27 octombrie.

Mai este nevoie sa va urez succes? Prefer sa va urez inspiratie!

Zilele astea ma chinui, believe it or not, sa pun cap la cap un training de imagine pentru tineri politicieni romani. Imaginea ca substitut pentru comunicarea non-verbala, prima dezbatere televizata dintre JFK si Nixon, excesele vestimentare facute de Sarah Palin, semnificatia coafurii Iuliei Timosenko, ambasadoarele industriei modei britanice (Sam Cameron) si americane (Michelle Obama), cizmele Burberry ale Elenei Basescu in timpul inundatiilor din Moldova… Multe exemple de “don’ts” dar si mai multe recomandari de “do’s”.

Anyway, in timpul ce imi faceam documentarea, am dat peste o gramada de fotografii si exemple de politicieni fotografiati la bustul gol sau mai mult/ mai putin dezgoliti: surprinsi de paparazzi, fotografiati de ei insisi cu un telefon, imortalizati pentru o campanie electorala. Concluzia mea? Supravietuiesti unei astfel de situatii numai intr-o tara ai carei votanti au simtul umorului sau care percep ridicolul. Esti ingropat sub oprobiu public si jena personala, reputatia iti este complet distrusa, daca se intampla sa traiesti intr-o tara care se “mandreste” cu valori nationale.

Sa vedem cateva exemple, astept si opiniile voastre (btw, eu sunt total apolitica si pe dinafara in ceea ce priveste structura politica, desi unul din serialele mele preferate ramane West Wing).

1. Aaron Schock: tanarul congressman de Illinois a pozat pentru Men’s Health cu scopul de a promova campania Fit for Life. Se pare ca americanii trag tare “la fiare” acum,  Michelle Obama a lansat si ea “Let’s Move”, o campanie nationala destinata adolescentilor obezi. Ah, btw girls: he is single…

2. Angela Merkel si Vera Lengsfeld: in 2009, doamna Cancelar a Germaniei si candidata partidului Uniunea Crestin-Democrata au incercat un “lifting” de moral al electoratului. Nu stiu cat de bine a functionat sloganul “Noi avem mai mult de oferit”, dar unele postere au fost luate acasa drept suveniruri.

3.  Mara Carfagna: una dintre cele mai frumoase femei din politica italiana (in mod cert, din politica mondiala!), actuala ministra a Drepturilor si Oportunitatilor Egale este o fosta stripteuza, evident propulsata de Berlusconi. Va bene…

4. Scott Brown: full time senator de Massachusetts, part-time model pentru Cosmopolitan? Nu chiar, doar a pozat pentru concursul “America’s Sexiest Man” in 1982.  Disperare sau vanitate?

5.  Vladimir Putin:  presedintele Rusiei, pilot de avion de vanatoare, judoka cu centura neagra, schior de semi-performanta si, sa nu uitam, fost KGB. Din cand in cand, se relaxeaza la pescuit, cu baietii, sau se antreneaza cu o bazooka, ca orice barbat viril. Observati, va rog, maceta de la brau.

6. Barack Obama: de cand revista The Washingtonian a pus pe coperta o fotografie cu noul (pe atunci, in 2009) presedinte al SUA la bustul gol, Casa Alba a devenit un hot spot.

7. Tania Derveaux: aflata in fruntea cursei electorale pentru locurile din Senatul Belgiei, candidata din partea partidului NEE a contractat mii de billboarduri pentru care a pozat au naturel. A promis si 400.00 de joburi, daca este votata. Honi soit qui mal y pense, sau care pun un “b” inainte de joburi

8.  Christopher Lee: fara legatura cu actorul, CL a fost pana de curand un alt congressman republican, obligat sa demisioneze dupa ce a fost suficient de prost sa se fotografieze semi-dezbracat cu telefonul si sa transmita poza, online, unei femei necunoscute agatate pe Craig’s List (este un site american faimos, printre altele, pentru anunturile tip cerere/ oferta de one-night-stands). In plus, i-a scris femeii cu pricina ca este divortat, cand de fapt era foarte casatorit. Oops, dude sau suits you, sir!

9.  Alina Kabaieva: nu doar Berlusconi are femei frumoase in preajma lui, ci si Putin. Alina este membra a Parlamentului Rusiei din 2007, dar inainte de a-si incepe activitatea politica a fost gimnasta de performanta, cu un portofoliu impresionant. Un articol din The Sun il citea pe purtatorul de cuvant al Parlamentului spunand: “These young women are full of energy and eagerness to become serious law-makers.” Blana aceea e cumva de tigru siberian?

10.  Nicolas Sarkozy: oh la la, mon Dieu, Nico sans chemise! Tot nu imi este clar de unde atractia fizica dintre el si Carla Bruni, mai ales daca mai adaug si tocurile lui de 4 cm…

11. Manuela Gretkowska: fondatoarea partidului Femeilor Poloneze (Partia Kobiet sau PK) a folosit o tactica similara cu cea a belgiencei de mai sus, desi cu o nota mai putin sugestiva dar mai mult politica. Posterul de grup isi dorea sa darame “stereotipurile unei lumi dominate de barbati care nu stiu sa comunice”.  Extraordinar, iar niste femei care se dezbraca ii vor convinge imediat pe barbati ca sunt inteligente si serioase…

Sursa foto: thefrisky.com; dailymail.co.uk

Mi-am pus intrebarea asta de multe ori si inca nu am ajuns la o concluzie.

Sigur ca, analizand roluri stilistice si modele pe care incercam sa ni le apropriem, descoperim niste numitori comuni. Uneori, am senzatia ca “stilul” este mai usor de definit prin ceea ce nu este, decat prin ceea ce este.

A avea stil nu inseamna a fi bine imbracat sau a avea haine scumpe. Ambele pot fi obtinute cu ajutorul unui stilist si a unui buget cu greutate. Nu inseamna nici a fi sic, pentru ca de cele mai multe ori sicul este sinonim cu anumite linii vestimentare clasicizate, cu o oarecare severitate – sau mai bine zis cu o lipsa a infloriturilor in tinuta. Ba mai mult, a avea stil nu are nimic de-a face cu frumusetea conventionala, asa cum a avea stil nu inseamna neaparat a fi “fashionable”, in tendinte, a purta ultima moda.

Dincolo de idiosincrazii, parte din dificultatea definirii stilului provine din plaja larga de posibilitati. Femeie cu stil este si Michelle Obama, cu garderoba plina de rochii pe langa corp, cardiganuri colorate si curele care ii marcheaza talia, dar si Alexa Chung cu combinatiile ei neasteptate, parte androgine, parte adolescentine sau Daphne Guiness cu tinutele ei geometrice, exhibitioniste, dar si disciplinate de statura ei miniona. Ca sa nu mai vorbesc de toate femeile deosebite, unicate si naturale, surprinse de Scott Schuman.

Ce am mai observat…

Femeile care isi poarta stilul ca o a doua piele au invatat ce li se potriveste: ce croieli, ce lungimi, ce proportii, ce culori, ce referinte din istorie, ce parfum. Chloe Sevigny stie ca are picioare fenomenale, Dita von Teese se auto-defineste prin talia si bustul ei, Betty Catroux se jura pe linii masculinizate, piele neagra si blondul platinat.

Femeile cu un stil bine definit nu sunt eclipsate de hainele lor. Indiferent ce personalitate sau stil de viata ar avea – ca poarta taioare impecabile, combinatii excentrice si dramatice, rochii boeme – , imbracamintea devine o expresie vizuala a personalitatii lor. In plus, aceste femei inteleg ca stilul propriu poate suferi mutatii si evolueaza, o data cu persoana.

Femeile remarcabile nu copiaza, ci inspira. Nu este vorba ca ar fi anti-fashion sau in afara tendintelor. Din contra, multe dintre ele devin muze ale designerilor. Sofia Coppola surprinde prin simplitatea alegerilor ei vestimentare si totusi… Ea este un standard de eleganta si face sa functioneze acel standard in primul rand pentru ea. Stie ce se poarta, e prezenta la toate show-urile prietenului ei Marc, dar nu o vem vedea purtand must-have-uri. Nu va lasa niciodata moda sa fie pe post de pilot, iar propriul stil sa ii fie co-pilot.

Si va mai povestesc si maine…

Un nou episod in povestea modei: creatorii isi gasesc inspiratia in fata televizoarelor, sau este invers? Dupa SATC, Mad Men si Gossip Girl se joaca de-a tendintele. Sezon dupa sezon, moda infierbanteaza tuburile catodice.

“This is sooo Mad Men !”

De la recenziile lui Suzy Menkes, trecand prin Style.com si ajungand la blogul lui Diane Pernet, parerile sunt unanime: Mad Men a influentat profund moda ultimului sezon. E suficient sa ne uitam catre colectiile Prada, Nina Ricci si Louis Vuitton pentru a vedea rezultatul fenomenului: siluete cu talii bine marcate, busturi incorsetate, parul coafat si tapat, brate inmanusate pana la  cot…  Toate detaliile comploteaza pentru a crea semnatura specifica anilor ’60, pentru look-uri a la Betty Draper, Joan Harris si Peggy Olson, care nu sunt altele decat cele trei personaje feminine principale ale serialului.

Lansat cu succes in Statele Unite in 2007 (difuzat si la noi, pe TVR anul trecut), Mad Men urmareste viata lui Don Draper si lumea advertisingului dintr-un New York extrem de masculin, iar parte din succesul sau se datoreaza stilismului personajelor, coafurilor, gesturilor, atitudinilor care creaza un estetism extrem. De altfel, aceasta estetica l-a facut pe Tom Ford sa il aleaga pe Dan Bishop, production designer al serialului, pentru crearea decorurilor la A Single Man.

Pana la final, fiecare a vrut o bucatica din placinta Mad Men. Criticii s-au ambalat, la fel si publicul. Premiile au fost coplesitoare iar pe internet, siteuri de tipul www.seenon.com analizau fiecare tinuta a personajelor (pe www.amctv.com iti puteai chiar crea un avatar Mad Men).  Offline, efectele au fost la fel de ametitoare. “Find your Mad Men style at Banana Republic”, puteai citi in vara trecuta in vitrinele magazinelor BR din Manhattan. Cand un lant de magazine semneaza, impreuna cu un canal TV, o colectie capsula inspirata de serialul favorit al Americii, te astepti la un best-seller.

Bloomingdale’s a intrat si el in joc, creand o sectiune dedicata panopliei tinutelor retro si decorand vitrinele magazinului de pe Third Avenue in stil Mad Men, cu mobilier vintage.

Moda in rol principal

Mad Men nu este un caz izolat. Gossip Girl, un serial despre viata trepidanta a catorva scolarite «de aur» cu adrese de Park Avenue si inscrise la o scoala de elita, provoaca aceleasi emotii. Personajele seriei – Blair, Serena, Little Jenny, Kati – au devenit adevarate “fashion icons” , pana in punctul in care New York Times titreaza “Forget gossip, girls; the buzz is about the clothes.”  Moda este, prin urmare, cea care joaca rolul principal.

Prin intermediul tinerelor printese new-yorkeze, costumierul Eric Daman a reusit sa reinvie un stil considerat depasit, clasic: stilul preppy (scolaresc), combinat de aceasta data cu cel “upper east side”.  Deodata, toata populatia feminina isi doreste blazere cu ecusoane, tricouri polo ajustate, jupe plisate cu carouri scotiene, pulovere cu romburi Argyle, sosete trei-sferturi, bentite si berete, imprimeuri in carouri…

In 2008, tot New York Times o cita pe Stephanie Meyerson, specialista in trend forecasting pentru Stylesight, care spunea ca in ciuda unui rating moderat, in termeni stilistici serialul “ar putea avea o influenta covarsitoare in cultura consumerista a tineretului”.  In acea perioada, nebunia maxima a adolescentelor americane era sa isi cumpere aceeasi geanta cu a lui Blair, aceeasi bluza cu jabou ca a Serenei…  A doua zi dupa difuzarea unui episod, marcile isi vedeau vanzarile triplate. Este adevarat, aveam de-a face cu o masinarie bine unsa: nici ca se derula bine genericul de sfarsit, ca siteul www.cwtv.com analiza fiecare tinuta aparuta si cita brandurile, magazinele si preturile.

Si uite asa, abracadabra, in ultimul episod al sezonului 3, doua dintre fete isi cheltuie banii pe cate o geanta Gatsby Exotic de la Longchamp. Vi se pare nesemnificativ? Ei bine, Longchamp a fost de alta parere – pentru ca in acel moment, brandul nu era suficient de cunoscut peste Atlantic, iar aparitia in serial a tinut locul unei campanii de imagine si unei vitrine din Manhattan.

Serialele pe catwalk

Michael Kors, fan declarat al serialului Mad Men, si-a construit colectia pentru toamna 2008 in jurul acestei teme. Anna Sui nu doar ca a recunoscut influentele televiziunii asupra creatiilor sale, dar a si semnat o colectie-capsula pentru Target, intitulata “Gossip Girl”.

Masaya Kukori, creatoarea marcii Kitsune, a promis o colectie inspirata tot din stilul agentiei Sterling Cooper, iar Adelaide Salvi, cea care semneaza gentile Mysuelly, spunea intr-un interviu ca stilul scolaresc face parte din ADN-ul marcii. De aceea, gentile ei poarta imprimeuri old school, iar modelul Louise Victoria a fost propus in carouri scotiene, ca uniformele fetelor din Gossip Girl.

Eric Daman si Janie Bryant, in roluri de Pigmalioni moderni

Cei doi costumieri, creatori ai stilurilor Gossip Girl si, respectiv, Mad Men, sunt autorii acestei revolutii in moda actuala a strazii. Iata cum arata, pe scurt, CV-urile lor.

Eric Daman: costumier pentru Gossip Girl, fost stilist asistent pentru Patricia Field la Sex and the City si premiat cu un Emmy. A publicat deja 2 carti, dintre care ultima – You know you want it! – este un ghid cu recomandari de stil si best-seller. Lucreaza acum la propria linie vestimentara si este consultant de creatie pentru Charlotte Russe.

Janie Bryant: costumiera la Mad Men, fosta costumiera la serialul Deadwood, pentru care a obtinut un premiu Emmy. Janie a facut studii de istoria modei, iubeste stilul vintage si colectioneaza imbracaminte din anii ’60. “Fashion Files” este cartea semnata de ea, in care vorbeste nu doar despre procesul de creatie al costumelor din serialul TV, dar explica si cum poti recrea diferite stiluri.

Fotografii: nytimes.com, bananarepublic.com, style.com, bloomingdales.com

articol scris pentru fashionandbeauty.ro, februarie 2011

Daca expertii in economie mondiala si-ar fi ridicat privirile din ecrane si ar fi urmarit in primavara prezentarile colectiilor pentru sezonul A/W 2010 sau ceremonia decernarilor premiilor Oscar, ar fi putut previziona durata si seriozitatea recesiunii. Si asta pentru ca lungimile tivurilor au coborat, din nou.

Si legatura asta nu o fac eu, nepriceputa in ale finantelor, ci specialisti antropologi, futurologi si economisti, jurnalisti la New York Times si Le Monde, experti in ale bursei de pe Wall Street, directori ai birourilor de tendinte.

Razboaiele marcheaza o intoarcere la austeritate, la stiluri neostentative si la articole vestimentare de baza, duc la aparitia unor miscari in moda cauzate de penuria de tesaturi sau alte diverse materiale (cum a fost cazul anilor ’40 cand, din cauza imposibilitatii de a produce talpi din piele, incaltamintea feminina avea talpi ortopedice din pluta).

Perioadele de criza, in schimb, sunt impregnate de alta logica. Vesmintele devin armuri, straturi de protectie, ne apara in mod simbolic in fata adversitatilor.  Cand totul merge bine, fustele se scurteaza, hainele se coloreaza in nuante optimiste iar societatea devine mai frivola, exista o lejeritate a moravurilor.

Pantalonii, fustele lungi si fustele-pantalon reapar in perioade de recesiune, cand femeile apeleaza la “tinute de lupta”. De aceea, nu e de mirare prezenta esteticii austere din ultimele sezoane, in special a directiilor stilistice de inspiratie militara. Costumele cu pantaloni, taioarele sobre in culori inchise, mantourile ostasesti, ghetele inalte, paleta cromatica de khaki, bej si gri – elemente care se regasesc puternic in colectiile urmatorului sezon – tin locul uniformelor, pentru amazoane deja mobilizate, care strang randurile si portofelele la piept, deopotriva. Sobrietatea rochiilor de seara, cu drapaje, din catifea, cu decoltee adanci dar altfel cu siluete exterioare simple, indica si ele o anumita rigoare.

Poate moda anticipa viitorul?

Oare chiar au designerii puteri de clarvazatori? Cred ca aici rezida o parte din misterul modei. Desigur, premizele crahului bursier care se simte chiar si azi se manifestau inca din august 2007, iar vocile expertilor atrageau atentia asupra unor indicii. La acea data, insa, colectiile pentru vara 2008 erau in mare parte finalizate. Pe de alta parte, lungirea observabila a tivurilor era pe masura brutalitatii socului acelei toamnei. Ironia sortii, popularitatea rochiilor maxi s-a raspandit ca o trena parfumata, chiar in momentul in care politicienii ne asigurau pe toti ca criza este “depasita”.

Anyway, personalitatile celor care fac moda explica, in mare parte, spiritul clarvazator al crearii unor stilurilor definitorii pentru anume epoci. Creatorii de moda sunt bransati la cultura, arta, fenomene sociale, economice si politice, absorb totul ca un burete. Prin natura activitatii, sunt fortati sa isi reinnoiasca abordarile si perspectivele, sa isi intinda antenele pentru a nu deveni desueti. Informatiile primite din partea birourilor de tendinte ii plaseaza nu cu un sezon in fata noastra, ci cu unul-doi ani. In plus, multi dintre ei folosesc psihologia si date demografice pentru a da caracter clientelei lor. Nu m-ar mira ca un John Galliano sa isi imagineze cu precizie femeia pe care o imbraca in cele mai mici detalii – in ce fel de apartament traieste, ce mananca, ce citeste, ce muzica asculta, unde isi petrece vacantele sau serile de vineri, cat de des face cumparaturi si in ce orase – pe baza unui astfel de profil demografic, creat poate de o armata de asistenti de marketing angajati de Dior.

Astfel, moda  – desi mereu proiectata in viitor – acompaniaza prezentul si il devanseaza in mod inconstient. Moda este intotdeauna o oglinda a societatii, putand sa-i anticipeze perioadele de evolutie sau de ruptura.

Duminica: Moda in rol de Cassandra (II/III) – istoria economica si tendintele din moda

Citeste si:

{Retrospectiva 2009: privind inapoi cu nostalgie si interes}

{Cum ne aducem aminte de 2008?}

{Cassandra: in mitologia greaca}