Dupa multe, multe weekenduri petrecute in Baneasa Mall, prinsa cu seria de evenimente Fashion Weekends, imi fac in sfarsit timp sa va impartasesc o parte din povestea unei dintre prezentarile facute in numele Fundatiei Calea Victoriei: cum au inventat francezii conceptul de lux. [Ei bine da, am vorbit in BSC si despre tendinte in moda, in calitate de stilist, dar si despre influente culturale franceze si italienesti, ca lector al FCV].

NB: ce cititi mai jos este o versiune mult simplificata a felului in care s-au desfasurat lucrurile

Exista cateva experiente pe care le asociem vietii de lux, experiente care definesc prin simpla lor prezenta un anumit standard de viata sau o ocazie cu adevarat speciala: sampania, parfumurile exclusiviste, moda haute couture, cumparaturile in boutique-uri elegante.

Povestea acestora ne arata nu doar cum au ajuns aceste experiente sa defineasca opulenta – activitati si bunuri create toate in secolul XVII la curtea regelui Ludovic al XIV-lea – dar si cum acestea continua pana azi sa defineasca cultura si personalitatea Frantei.

In general, caracteristicile sau “personalitatea” unei natiuni sunt produsul comun al poporului – nemtii sunt meticulosi, olandezii curati, italienii vorbareti, irlandezii pesimisti. In cazul Frantei, personalitatea nationala a fost creatia unei “campanii de imagine” demarata la jumatatea secolului XVII, campanie demna de o prestigioasa agentie de publicitate.

“Campania de imagine” a avut doi directori: Ludovic al XIV-lea (un monarh obsedat de perfectiune, de moda si de stil) si Jean Baptiste Colbert, ministrul sau de finante (un desavarsit om de afaceri, care cunoastea parghiile care puteau imbogati Franta). Impreuna, au creat prima economie dictata de moda si bun gust, iar toate aspectele comertului – taxe vamale, impozite, monopol, forta de munca – au fost gandite in favoarea regatului francez.  Pentru cine se pricepe la economie, strategia este evidenta: impozite ridicate pe importuri, inseamna ca aceste bunuri vor fi foarte scumpe; de ce sa cheltuiasca francezii bani care ies din Franta, in loc sa cheltuiasca aceleasi sume pe un produs national/ local?

O data inceputa aceasta campanie, Franta a cunoscut nu doar o perioada de maxima creativitate si inventivitate, dar aceste inovatii au adus cu ele schimbari sociale si de stil de viata. Au aparut profesii noi: couturieri, chef-i, designeri de interioare, tapiteri, anticari, negustori de diamante si de parfumuri, gravori specializati in imagini ale “modei”.  Au aparut primele cafenele de lux si primele gazete ilustrate de moda, magazinele s-au metamorfozat dintr-un fel de depozite in boutique-uri exclusiviste, shoppingul a devenit o negociere in public (nu in intimitatea unui salon). Numeroase alte nimicuri necesare acestui nou stil de viata  au fost inventate tot atunci: parfumuri, oglinzi de dimensiuni mari, tehnici de fatetare a diamantelor si tehnici de fermentare a sampaniei, mobilier mai comod, cu perne si altfel tapitat…

Revin putin la Regele-Soare: avea nu doar reputatia de a fi pasionat de moda – stilul redingotelor masculine la curtea de la Versailles s-a schimbat de 69 de ori in timpul domniei lui de 72 de ani -, dar el si curtea regala erau considerati arbitrii ai elegantei in intreaga Europa. Mai mult, Ludovic al XIV-lea a impus tinuta de gala la Versailles, pentru ca aristocratia sa isi poata demonstra superioritatea sociala si financiara. Hainele opulent impodobite erau supremul scop al existentei si al aparitiilor publice.

Pentru fiecare prezenta la curte, doamnele isi comandau tinute “construite” de trei persoane: un “tailleur de corps” (care construia corsetul, balenele, crinolina si trena), o “couturiere” (croitoreasa si cusatoareasa, care se ocupa de modelul fustei si propunea tesatura, culoarea) si un/ o “marchand/e de mode” (care avea in grija finisajele si accesorii: panglici, dantele, nasturi, butoni samd). Ducesei de Berry ii datoram una dintre marile schimbari, ea hotarand  ca doamnele din anturajul ei nu mai puteau imbraca la un dineu din iarna lui 1700 aceeasi rochie pe care o purtasera in primavara aceluiasi an. Foarte simplificat, se pare ca asa s-au nascut “sezoanele modei”. Pentru prima oara in istorie, o mare parte din populatia feminina incepea sa fie obsedata de aceleasi intrebari: ce se poarta acum? Ce e demodat? Care este cea mai in tendinta versiune a rochiilor de vara si la ce atelier merg sa o comand?

Acest nou interes a fost sprijinit de presa vremii. Primul critic si jurnalist de moda, Jean Donneau de Vise, lansa in 1672 prima gazeta de moda, Le Mercure Gallant. Scria stiri mondene, anunta noutati din domeniul literaturii si artelor, dar semna si articole care descriau detaliat ce purtau doamnele din inalta societate: modelul rochiei, cata dantela purtau, cum erau croite mantiile si trenele, cum erau coafate, de unde isi cumparau manusile, evantaiele, blanurile, incaltamintea, bijuteriile… Le Mercure Gallant transmitea de fapt doua mesaje. Moda se schimba rapid si trebuie sa fii permanent tinuta la curent cu ceea ce se poarta, altfel capeti reputatia de a fi demodata, adica nu ai suficicient de mult bun gust. In al doilea rand, tot ceea ce se poarta in Franta inseamna eleganta si bun gust, si doar la Paris gasesti adevarata calitate.

Tot el descria amanuntit (si cu ilustratii) ce este considerat “in tendinte” si ce nu – culorile care se schimbau, lungimile si pliurile manecilor, latimea panglicilor care impodobesc o rochie, cum este modelul de trena cel mai in voga intr-un anume sezon, de unde se cumpara cei mai fini ciorapi de matase, cand porti catifea si cand porti blana, cine este cea mai priceputa brodeusa…

Partea interesanta este ca Mercure nu era citit de doamnele de la Versailles, ci de precursoarele Emmei Bovary: doamnele din familii burgheze care traiau in orase de provincie, cele care aspirau la un altfel de stil de viata. Ca si astazi, femeile isi hraneau visele cu astfel de informatii si isi doreau sa fie la fel de sic precum pariziencele.

O data ce moda a inceput sa se propage (prin aparitia mai multor ateliere de croitorie sau dantelarie, a magazinelor de mercerie, a ziarelor), femeile au inteles ca desi nu au bani pentru a-si comanda o rochie sau o intreaga tinuta a la mode, tot pot strange bani pentru un accesoriu: o panglica, nasturi, o palarie, un volan, o funda, un pantof, un guler de blana, un evantai…

Informatii preluate partial din: Essence of Style, de Jean de Jean; Histoire de la Mode, de Bronwyn Cosgrove; Fashion, une histoire de la mode de Akiko Fugai sa.

Picturi: Hyacinthe Rigaud – Portretul lui Ludovic XIV (1701); Francois Boucher – Madame de Pompadour (1756) si Toaleta (1742); Alexander Roslin – Dublu portret, arhitectul Jean Rodolphe Peronet si sotia (1759); Antoine Watteau – L’enseigne de Gersaint (1720); Jean-Francois de Troy – Lectura lui Moliere (1728); Jean-Honore Fragonard -  Scrisoarea de dragoste (1770)  si Leaganul (1767)

Caietul-agenda Moleskin este legendar – nu stiu cati pot discuta despre Hemingway sau despre Picasso, dar sigur foarte multi iti vor putea spune ca cei doi si-a trecut gandurile intr-un Moleskin, duh…  (Sta cineva sa verifice?) De curand, Moleskin-ul s-a bucurat de succes in randul celor in industria modei pentru ca acestia, la fel ca Hemingway, isi notau in paginile lui remarcile din timpul saptamanilor modei. Versiunea prescurtata si corectata de Penter Yip, care raspunde la dulcele nume de Fashionary, a fost conceputa special pentru designeri, stilisti si jurnalisti de moda – ceea ce suna destul de tentant, nu-i asa?

iPhone-ul mi-a devenit indispensabil. Cu toate astea, aplicatia sa “Notes” este mult prea rudimentara pentru toate lucrurile pe care simt nevoia sa mi le notez – adrese de magazine, liste de cumparaturi pentru diverse cliente, idei de proiecte pe care vreau sa le dezvolt, retete de stil, comentarii pe marginea vreunei colectii, recenzii de carti…

Pentru cele dintre noi care cocheteaza cu ideea lansarii unei colectii sau pentru cine se viseaza designer sau ilustrator de moda, Fashionary ii ofera pagini dupa pagini acoperite de siluete deja desenate. Mai exista si un lexicon textil ilustrat, care se presupune ca ofera explicatii si descrieri despre moda, croieli, designeri, raspunzand si unor intrebari-capcana. In sfarsit, versiunea pentru 2011 include calendarul saptamanilor modei, tabele de masuratori, un index cu peste 1300 de branduri, o bibliografie extinsa cu titluri de specialitate, desene de tipare, precum si adresele celor mai cunoscute magazine online de moda.

Official site: http://fashionary.org/store/

In urma cu vreo 2 ani, cand blogul meu abia imbobocea, scriam un articol despre cele doua povesti din moda.  Multe sezoane au trecut de atunci, te-ai astepta ca lucrurile sa se fi schimbat, revolutionat, evoluat…

Ei bine, nu. Studiind again and again trendurile sezonului rece 2010, nu pot sa nu observ aceeasi diviziune – de la discretie la opulenta, cu un amestec aparent haotic de tonuri neutre, croieli relaxate, animal print, aluri glamour, dantela sau detalii austere.  Daca ar fi sa trageti linie, in ce tabara se afla garderoba voastra sau stilul vostru? De partea sicului minimalist sau a decadentei moderne?

Pentru ca lucrurile sa fie mai clare…

Esti in tabara sicului minimalist daca:
- iti alegi drept chei ale sezonului tinutele in tonuri apropiate (griuri, bejuri, alb-negru) si croieli sobre dar retinute.
- iti plac piesele clasice, cu accente moderne, dar si sa iti accentuezi feminitatea
- aspectul tau este unul de sofisticare cool
- paleta cromatica austera, simpla sta alaturi de materiale scumpe sau detalii luxoase.

Mascota echipei tale este: Olivia Palermo

Motto-ul echipei este: “discretia si eleganta sunt la ordinea zilei”.

Regulile de stil ale acestei tabere sunt:
1. Simplitatea este fundamentala. Alege, asadar, croieli fara ornamente, necomplicate si tesaturi in culori uni.
2. Poarta tocuri foarte inalte pentru a adauga feminitate pieselor vestimentare simple, din materiale fluide.
3. Nu fi tentata sa exagerezi cu accesoriile. Frumusetea acestui stil sta in puritatea esteticii sale.
4. Less is more. Mai putine haine, dar de calitate. Cumpara un pulover din casmir in loc de a cumpara 3 din lana in amestec cu bumbac sau vascoza.
5. Ramai fidela unei palete cromatice de tonuri nude, bej camel, griuri, negru, alb.
6. Asorteaza pantaloni bine croiti cu bluze din matase si tricotaje fine.

Esti in tabara decadentei moderne daca:
- ai frematat de nerabdare cand ai vazut colectiile de toamna, pline de brocart, dantela, blana, corsete si fuste lungi.
- iti plac texturile, suprapunerile si feminitatea excesiva, asumata si etalata.
- esti rareori vazuta fara un imprimeu sau o textura neobisnuita in tinuta

Mascota echipei tale este: Daisy Lowe

Mottoul echipei tale este: “garderoba mea este senzationala!”

Regulile de stil ale acestei tabere sunt:
1. Nu-ti fie teama de animal print, nu musca! Timp de o zi, poarta o rochie sau niste salvari cu un astfel de imprimeu.
2. Blana artificiala, dar cu un aspect frumos, va fi modul tau de a-ti tine de cald in aceasta iarna. Poarta o curea din piele in talie, pentru un look mai putin masiv, mai bine conturat.
3. Accentele si tesaturile metalice sunt de rigueur pentru un aspect glam, iar brocartul argintiu poate fi purtat si ziua.
4. Imbraca-te intr-o rochie din dantela, pe care o poti purta cu aceeasi usurinta de dimineata pana seara. Alternativ, incearca dantela mai jos de glezna, purtand o pereche de platforme acoperita de aceste decupaje.
5. Indrazneste bijuterii supradimensionate sau stralucitoare, chiar daca vor parea kitsch. Auriul va completa negrul si imprimeurile exotice.
6. Poarta rochii de cocktail in timpul zilei, pe care le poti asorta cu botine sexy si pantofi cu platforma.

Saptamana trecuta am avut o tema pentru acasa: sa scriu un marketing plan pentru un posibil business de “moda/ imbracaminte”.

Dupa toata munca depusa saptamana trecuta si dupa discutiile lamuritoare post-prezentare, am avut la un moment dat si o conversatie lunga cu Adriana (cea care tocmai a lansat Tuxedo Confessions) despre lipsa cursurilor de business in facultatile de design/ arta romanesti. Concluzie: da, “romanul e nascut poet/ designer/ artist hand-made”, dar dupa cum stim cu totii, artistii mor de foame sau, in unele cazuri, au cariere “de apartament”, cosand ani in sir fuste si rochii in sufragerie, la masina de cusut a mamei. La finalul facultatii, majoritatea raman cu idealuri si multa creativitate, dar gandire pragmatica, perspective de business, modalitati practice de a vinde si face profit – zero. Triste inceputuri de cariere si, indraznesc sa spun, pline de deziluzii.

Anyway, dupa seri in care am filosofat, mi-am dat seama ca poate tocmai mi-am descoperit o noua chemare pe care imi doresc sa o fructific: sa fac marketing pentru branduri de moda. Romanesti sau doar prezente aici. Dar pana voi pune in practica tot ce stiu/ pot, mi-a venit cheful sa pun pe hartie cateva dintre lucrurile la care m-am gandit dupa sus-numitul marketing plan.

Ca in orice alt domeniu, marketingul pentru un brand de moda/ imbracaminte – traditional, online, social samd – trebuie sa aiba o abordare holistica, iar un bun plan de marketing ia timp sa fie gandit, dezvoltat si “hranit”, sa ajunga sa fie echivalentul pe hartie al lui Homo Universalis. Marketingul nu este un drive-by shooting, nu faci chestii punctuale doar ca sa bifezi cate o actiune pe o lista de to-do’s, nu te comporti ca Bonnie si Clyde ca sa supravietuiesti de la saptamana la saptamana.

Bine, bine, dar ce inseamna holistic? Ummm, n-are nimic de-a face cu Feng Shui. Definitia data de Wikipedia e foarte concisa si adecvata, dar incompleta: “A holistic brand, or holistic branding is considering the entire brand, or image of the company. For example a universal brand image across all countries, including everything from advertising styles to the stationery the company has made, to the company colours.”

Daca ar fi sa dau eu o definitie, as spune ca “branding holistic” inseamna ca stii ce reprezinta marca sau numele tau, ca intelegi ca tacticile pe care le folosesti pentru a-ti vinde creatiile trebuie sa se armonizeze si sa se completeze reciproc, pentru a te pozitiona sau re-pozitiona. Inseamna ca iti cunosti publicul si piata, ca stapanesti mesajul si ca stii cat de importanta e consecventa acestuia, indiferent de canalele de comunicare pe care le folosesti. Toate functiunile de marketing pe care le implementezi trebuie sa fie echivalentul trupei Riverdance – absolut toti danseaza la unison, toti urmeaza un singur ritm, publicul vede si aude o singura miscare impecabila de picioare.

De exemplu: lansarea unei linii de imbracaminte eco.

Sa presupunem ca esti o casa de moda la inceput de drum, care lanseaza o linie si o colectie de imbracaminte eco.

In procesul de marketare al colectiei, vei dori sa subliniezi puritatea tesaturilor naturale (bumbac organic, cultivat fara pesticide; fibre vegetale care nu au fost supuse proceselor chimice) sau a unor materiale eco-compatibile, bio-degradabile sau reciclate (poliester reciclat, metal, plastic sau cauciuc refolosit). vei vrea sa atragi atentia asupra economieia de resurse, practicilor “green” sau recurgerii la fair-trade, asupra tehnicilor de productie responsabile si asa mai departe…

De asemenea, va trebui ca ambalajele si/ sau etichetele – designul si materialele folosite – sa transmita aceleasi caracteristici din terminologia folosita pentru a descrie colectia.

Majoritatea colectiilor de moda eco au preturi mai ridicate decat liniile de imbracaminte obisnuite, mass-market. Tehnicile si strategiile de marketing pe care le vei folosi vor trebui sa transmita un mesaj responsabil, social si ecologic, care explica pozitionarea “premium”.

Daca ai (sau vrei sa ai) prezenta online – si nu-mi pot imagina astazi un brand de moda fara prezenta online – va trebui sa dai dovada de aceeasi consecventa. Designul siteului se va centra pe acelasi mesaj ecologic, toate elementele de design vor urma aceleasi principii. Pe langa functiunile de e-commerce si de informare, siteul trebuie sa produca content original, care sa arate cat de bine stapaneste brandul cu pricina nisa de subiecte cu specific eco. In plus, prezenta unui blog pe site ajuta ca motoarele de cautare sa iti descopere siteul si brandul.

Ceea ce ma aduce la urmatoarea lectie, cea legata de optimizarea siteurilor (SEO). Pentru orice producator, retailer sau wholesaler care detine un site, SEO este o componenta-cheie in dezvoltarea unui plan de marketing destept. Astazi, SEO ar trebui sa fie una din strategiile principale de marketing ale oricarui brand. Poti avea cele mai bune si mai frumoase creatii, poti avea cel mai estetic si placut de navigat site, dar daca nimeni nu stie de el, la ce e bun? Fara sa intru in detalii tehnice, optimizarea iti permite sa preiei continut din paginile siteului (titlurile paginilor, descrieri de produse), si ajuta motoarele de cautare sa iti citeasca si sa iti indexeze siteul (daca nu apari in primele 2 pagini ale Google, e ca si cum nu existi!). Asadar, arhitectura indexabila a siteului devine esentiala, la fel ca si abundenta de continut care sa contina cuvintele-cheie necesare brandului tau.

In cazul ipoteticei colectii eco, blogul ar trebui sa contina posturi legate de moda ecologica, de tendinte si designeri care apeleaza la tesaturi organice, de producatori sau furnizori de textile eco, un glosar de termeni folositi in industrie, linkuri utile catre siteuri relevante, articole despre organizatii care sustin, fac lobby sau promoveaza practicile eco din moda, recenzii de carte cu subiect relevant si, de ce nu, articole despre stilul de viata eco. Pe de alta parte, in “spatele” blogului, fiecare titlu de pagina, meta descriere sau permalink ar trebui sa contina termeni care vor ajuta siteul si blogul sa fie indexat. Pentru siteurile de e-commerce, acest principiu ar trebui aplicat si categoriilor si descrierilor de produse.

Pentru ca publicul-tinta al unui astfel de brand este un consumator sofisticat, al carui stil de viata si valori se bazeaza deja pe aceste principii si are sentimentul apartenentei la un grup de nisa, acesta va dori sa interactioneze cu creatorii brandului, dar si cu restul cumparatorilor. Partea cea mai buna a unui client satisfacut si convins de ceea ce a cumparat este ca doreste sa isi impartaseasca experienta, vrea sa interactioneze, sa ofere sfaturi dar si sa invete mai multe. Adauga atunci o serie de platforme de socializare siteului, pentru ca cei care iti cumpara brandul sa creeze o comunitate care se poate dezvolta online, dar si offline.

Gestionarea si moderarea comunitatilor online se rezuma la construirea si mentinerea lor, atat de site cat si in afara lui. Permite-le utilizatorilor sa contribuie cu content (feedack, recenzii, comentarii, intrebari etc), multumeste-le pentru contributie, raspunde-le la intrebari, ofera-le solutii, dar tine minte ca este important sa ii lasi sa se exprime liber. Conversatiile infierbantate sunt semn de pasiune si nu interveni in ele – decat atunci cand devin neproductive iar subiectele nu au legatura cu produsele, principiile sau industria in care functionezi. Modereaza si ghideaza discutiile, dar cu tact si diplomatie. Fii prezent pe alte forumuri si siteuri similare, pentru ca acolo intalnesti potentiali clienti. Atunci cand e cazul, incorporeaza in strategia de SEO schimburile de linkuri si track-backs, dar astfel incat sa functioneze doar pentru a-ti sprijini brandul.

PR-ul online si relationarea cu bloggeri din aceeasi sfera de interes merg mana in mana cu gestionarea comunitatilor, cu construirea de linkuri si cu sindicarea continutului.  Totusi, unui brand de moda i-as recomanda sa faca o selectie a bloggerilor pe care ii abordeaza. La fel ca orice alt canal de comunicare ales, blogurile cu care iti dezvolti relatii trebuie sa transmita un mesaj similar cu cel al brandului tau.

O importanta nota de subsol pentru toate cele de mai sus: toate functioneaza si dau rezultate, dar nu imediat. Daca un astfel de brand de imbracaminte eco isi doreste succes, nu il va obtine peste noapte.  Construirea unei comunitati, SEO, PR-ul online si offline, crearea de continut de valoare traiesc in simbioza si se sprijina reciproc, dar au nevoie de ceva timp pentru a creste, mai precis de cel putin 6-8 luni.  Reusesti sa il imbraci pe Dragos Bucurenci pentru o oarecare emisiune sau devii sponsorul Galei Green Business Index, foarte cool! Probabil vei simti un varf de vanzari in perioada imediat urmatoare si un plus de trafic pe site. Dar acestea vor fi exceptiile, nu regula.

De asta spuneam la inceput ca marketingul eficient, in general dar si aplicat unui brand de moda, nu ar trebui sa fie o haiducie in stilul lui Bonnie si Clyde, a one-time off, ci o chestiune de timp, durata, simbioza si rafinament perpetuu.

Mai fredoneaza cineva cantecul acela al lui Carly Simon, “You’re so vain…”  Parafrazand dupa 30 de ani, astazi cineva ar zice “you’re so gravain/ you probably think this blog is about you/ don’t you, don’t you?”

In 2003, biroul de tendinte Trendwatching incepea sa vorbeasca despre GRAVANITY, o combinatie dintre grafitti si vanitate, un trend care aparuse din nevoia crescanda a oamenilor obisnuiti de a lasa o urma a trecerii lor prin lume, fie ca acea urma era online, in print sau audio.

Gravanity, la fel ca stalcirea fortata a cantecului lui Carly Simon, este o reinterpretare a principiului lui Warhol cu cele “15 minute de glorie”.  Explozia de bloguri, participarea la emisiuni de tipul Nora pentru mama/ Fata de zece/ O vara cu Sara sau alte titluri cretine din aceeasi nisa, numere de inmatriculare personalizate, a fi fotografiat langa o semi-celebritate, aparitia unor starlete-cometa in muzica sau la televiziune, postarea celor mai idioate momente din viata ta pe youtube in speranta de a aduna 14 milioane de hituri – toate sunt fatete ale aceluiasi fenomen, toate sunt manifestari ale dorintei de a-ti vede numele scris “undeva”.

Acest “undeva” este, daca vreti, versiunea de secol 21 a numirii aripilor de spital sau bibliotecilor universitare dupa donatori aristocrati sau miliardari. “Gravanity deschide antreprenorilor o  noua nisa de dezvoltare, cu conditia sa fie dispusi sa-si (re)denumeasca produsele sau serviciile cu identitatea clientilor. In curand, teatrele ne vor oferi posibilitatea de a ne inscriptiona locurile preferate, dezvoltatorii de imobiliare vor licita pentru dreptul de a denumi cladiri si lobby-uri cu numele unor familii celebre, iar Pizza Hut si Subway vor lansa toppinguri, respectiv sandwichuri, dupa vedetele care dezvaluie lumii preferintele lor gastronomice”, spun cei de la Trendwatching.com.

Fair enough. Pana la urma, traim intr-o epoca a consumerismului si a personalizarii experientelor. Ne cautam propriul nume pe Google. Ne place sa ne vedem numele inscriptionat pe cani, tricouri, butoni de camasa sau umarul partenerului. Ne place sa ne laudam pe Facebook si Twitter ca suntem fani ai sporturilor outdoor, colectionam cizme de cauciuc, ne-am inscris la cursuri de yoga, ne facem vacanta in Maldive si dormim doar 4 ore pe noapte. In calitate de consumatori, vrem ca lumea sa stie ce consumam, ce preferinte avem, ce uram, ce prieteni si dusmani avem, ce activitati mondene avem, cat de busy and important we are si asa mai departe…

Asadar, un trend si un concept ca gravanity pare sa fie de succes. Hai sa il exageram putin. Putem sa ne punem propria fotografie pe lateralul unui tramvai. Ne customizam tapetul din dormitor cu amintiri ale propriilor experiente sexuale. Cumparam o luna de munca a unui student la jurnalism si il angajam sa ne scrie autobiografia, chiar daca abia am implinit 25 de ani. Pana si Nintendo Wii isi invita jucatorii sa isi aleaga infatisarea, asa ca noi de ce sa nu dam drumul imaginatiei si megalomaniei?

Daca va intrebati unde e legatura cu moda, va spun imediat. Cu cateva luni in urma, Topshop a oferit celor care treceau prin magazinele lor ocazia de a deveni manechini, in sesiuni foto auto-regizate. Au recreat astfel faimosul Newton Machine (un studio foto ad-hoc, pus la punct initial in anii ’70 de Helmut Newton) in magazinele lor principale din Londra, Manchester si Dublin. Dupa cum explica comunicatele catre presa ale Topshop, Newton Machine este “un studio foto care imortalizeaza imagini legate de moda, fara ca fotograful sa fie preezent. Scopul original al studioului era ca subiectii sa se fotografieze asa cum se vad ei insisi, lucru care este similar obsesiei actuale de a-ti contrui propria imagine.”

La fel ca modelele lui Newton, este suficient ca cei care cumpara din Topshop sa intre in studio, sa isi aleaga o postura si sa apese pe un buton. Evident, sunt incurajati ca in poze sa poarte haine Topshop.  Fiecare primeste apoi o copie a fotografiei, iar imaginile sunt postate si pe internet pentru ca intreaga lume sa ii admire. Interesant exemplu de campanie de marketing, care nu doar aduce trafic in magazine ci face si apel la vanitatea (si asa zdruncinata) a shopaholicilor.

Un alt exemplu din moda a fost campania Be a Bag, din 2001. Lansata de Anya Hindmarch sub forma unei actiuni de caritate,  campania iti permitea sa imprimi fotografia ta sau a unei vedete pe o varietate de genti (foarte scumpe!) care purtau si semnatura creatoarei britanice. Culmea este ca, pe langa cele cateva mii de sustinatori pe care i-a gasit de-a lungul si latul lumii, Be a Bag a beneficiat de prezenta si imaginile unor reale celebritati, printre care Claudia Schiffer si Boy George.

Si sa nu credeti ca ridicolul se opreste aici. Posta olandeza a lansat optiunea de a imprima timbre cu propria-ti imagine, exista pachete de M&M pe care le poti grava cu ce mesaje iti doreste inima, iar Sony a dezvoltat EyeToy (un gadget pentru Play Station, care iti proiecteaza propria imagine in centrul actiunii jocului).

Daca ati fi sa dati curs propriei “gravanitati”, pentru ce ati opta? Ati crea o papusa cu infatisarea voastra? V-ati inscriptiona masina cu poze de la ultima betie? Ati cumpara spatiu publicitar pe Acasa TV, ca sa apareti la Povestirile de Noapte? Chiar asa, ce credeti ca spune acest trend despre starea actuala a societatii? Suntem chiar atat de incapabili de comunicare reala si atat de nesiguri de identitatea noastra, incat substituim intreaga existenta cu momente pe care le dorim “de neuitat”?

Surse foto: www.newtonmachinetopshop.com/topshop-gallery; www.anyahindmarch.co.uk