Unde au disparut marile povesti ale modei?

M-am indragostit de moda datorita marilor povesti: Parisul, Charles Frederick Worth si nasterea haute couture; ideile revolutionare ale lui Saint Laurent in anii ’70; vaduvele siciliene si icoanele bizantine ale lui Stefano si Domenico; opulenta romantica a lui Galliano; geniul macabru, fluturii, cerbii si pasarile impaiate ale lui McQueen…

dolce-and-gabbana toamna 2013John Galliano pentru Dior, Haute Couture toamna 2010

Ieri, dupa ce am vizitat o mica bijuterie de expozitie din centrul Bucurestiului – o colectie restransa, dar frumos selectata si prezentata de vesminte romanesti din ultimii 300 de ani – am avut un moment de reverie, de nostalgie. Am trecut in revista, mental, colectiile ultimelor sezoane. Absolut nimic spectaculos, nimic memorabil, nimic iesit din comun.

Nu mai exista “povesti” in moda de azi. Au fost inlocuite de colaborari sterile si ieftine, in care designerii fac troc intre creativitate artistica, individualitate si spirit mercantil. Sau de colectii cvasi-banale – stralucitoare si cu cate 1-2 piese forte – create strict pentru a fi vandute usor. Bloggeri, editori si jurnalisti se minuneaza si admira ideile conceptuale ale Miucciei Prada, dar nimeni nu e in stare sa poarte o conversatie despre ele (va voi povesti eu despre Pradasphere vazuta la Londra, in curand).

Dolce-Gabbana-Fall-2012-Campaign-2

Continue Reading →

O noua zi rasare: ziua decolteului

Chestia asta cu “zilele internationale” ma plictiseste teribil… Stiati ca, in realitate, aceste aniversari sau comemorari raman relative? Ca putine sunt agreate cu adevarat la nivel international? “Ziua internationala a mamei” – care la noi se sarbatoreste in martie – , ocupa o cu totul alta data in calendarele europeene si americane; englezii au sarbatorit-o weekendul trecut, pe 8 mai. “Ziua tatalui” la noi nu este marcata in nici un fel (rog a nu fi confundata cu “Ziua Barbatului”, inventata de Bergenbier!) – in schimb in State e incercuita cu rosu, subliniata, legalizata, promovata si chiar incurajata prin reduceri la shopping.

Ziua purtarii rochiei (1 iunie), ziua fericirii (20 martie), ziua imbratisarilor (21 ianuarie), ziua cafelei (29 septembrie), ziua prieteniei (30 iulie): exista cate o zi internationala pentru orice… Cate un guvern sau organizatie arunca o privire in calendar si alege o data, aleatorie sau nu, pentru a comemora un eveniment, a atrage atentia asupra unei probleme sau pentru a sarbatori o persoana.

ziua decolteului

Uneori au legatura cu realitate. Alteori, zilele internationale sunt simple instrumente de marketing. Asa s-a intamplat saptamana trecuta: vineri, 16 mai, a devenit in Franta “ziua decolteului”, zi creata, lansata si sarbatorita de Wonderbra, ultra-cunoscuta marca de lenjerie intima. Campania de branding – pentru ca despre asa ceva discutam – a fost pe cat de simpla si barbara, pe atat de “seducatoare” pentru publicul feminin francez, aparent sofisticat.

Journee du decollete

Concret: timp de cateva zile, femeile erau invitate sa isi fotografieze decolteul – mic sau generos, voluptuos sau timid, sugerat sau provocator – si sa posteze imaginea pe un micro-site temporar, journeedudecollete.com. Desigur, exista si un premiu (1,000 de euro pentru o zi de shopping alaturi de o bloggerita, nici ca s-ar fi putut gasi o alta intrebuintare a banilor sau o alta idee de premiu!) dar si doua cerinte cruciale: fotografia sa reflecte personalitatea internautei si sa nu fie imagini vulgare, sub nici o forma.

Continue Reading →

Coperti care n-au mai fost publicate

ELLE este una dintre revistele pe care le citesc cu mare placere, fara sa ii fiu fidela, in mod special. Uneori cumpar editia noastra, alteori inclin catre cea frantuzeasca. La fel ca si Marie Claire, continutul nu se axeaza exclusiv pe moda – ceea ce pentru mine este o gura de aer proaspat – , este bransat in egala masura la social, la cultural, la o lume mult mai mare si mai frumoasa decat cea a modei.

Coperti ELLE

Zilele trecute, dupa ce am vazut American Hustle, mi-am pierdut o ora cautand sau recitind articole despre moda anilor ’70, deceniul meu preferat: cum se imbracau femeile, care erau canoanele de frumusete, cum aratau revistele de moda si copertile lor intr-o perioada de emancipare si feminism, cine aparea pe copertile revistelor, care era contextul si stilul editorial?

Asa am descoperit un articol, scris in 1977 despre sapte coperti ELLE care nu au fost niciodata tiparite si nu au ajuns niciodata la un chiosc de ziare. Motivul invocat de Christine Legrand: pentru vremea respectiva erau socante, chiar extravagante pentru o revista mainstream, iar in cazul unora dintre ele chiar le detaliaza si argumenteaza. Revista a decis totusi sa le transforme in subiect de articol, le veti descoperi mai jos.

Tema primei coperti este frumusetea exterioara, cameleonica, pentru care francezii au o anume denumire – la beauté coquillage. Directorul de creatie responsabil cu vizualul copertii a incercat sa isi imagineze aceeasi fizionomie pe copertile ELLE, Vogue si Marie Claire. Trei coperti la pret de una, trei tipologii diferite de frumusete desi este aceeasi femeie, trei mesaje diferite si trei tipuri diferite de comunicare. Motivul refuzului copertii: nu transmite suficient de bine continutul editorial.

O a doua coperta este incredibil de moderna si trateaza o tema ciclica in moda: androginia. Motivul refuzului copertii: ministerul sanatatii se impotrivea (desi nu interzicea inca!) tiparirii pe prima coperta a marilor reviste a unor imagini in care sa apara tigari sau persoane care fumeaza. In schimb, era inca permisa publicarea de reclamea brandurilor de tigarete in orice revista.

Continue Reading →

Dior la Printemps

In perioada asta a anului, window shopping-ul (online sau offline) capata o alta turnura. Vitrinele devin povesti, insa nu neaparat despre spiritul Craciunului ci despre cel al retailului. Harrods, Galeries Lafayette, Bloomingdales, Lord & Taylor, Bergdorf Goodman, Barney’s creeaza instalatii de arta, angajeaza arhitecti si maestri-papusari, pictori si scenografi, designeri si fotografi.

Continue Reading →

Arta in slujba modei

Product placement intr-o campanie publicitara relativ inspirata (“relativ” pentru ca poate au mizat pe a uimi gospodinele cosmopolite? cand de fapt ideea nu e deloc originala! Sau poate si-au imaginat ca studentele la istoria artei isi vor cumpara aceste accesorii?).

Putin nudism estetic, frumusete clasica vag erotica, poate asta vinde mai bine bratarile Hermes? V-ati simti incurajate sa:

a. cumparati bratarile

b. vizitati un muzeu sau

c. cititi despre Nevermore-ul din Tahiti al lui Gauguin, despre Odalisca lui Ingres sau despre Gratiile lui Cranach?

Amaury Duval, Baigneuse Antique (1860)

Amaury Duval, Baigneuse Antique (1860)

 Gustave Courbet, La femme au perroquet (1866)

 Gustave Courbet, La femme au perroquet (1866)

Continue Reading →