Am cumparat “Manual de Stil”, cartea Danei Budeanu, in urma cu cateva saptamani. Am terminat de citit cartea abia acum cateva zile - dupa mult timp de cand am inceput-o, cred ca pur si simplu nu reusea sa imi mentina atentia treaza suficient de mult timp. Am lasat impresiile sa se sedimenteze inca cateva zile, m-am gandit ca nu e corect sa scriu o recenzie sub impulsul momentului.
Titlul si aspectul cartii
Voi incepe cu titlul. Excelent ales, este “carligul” care iti trezeste interesul. Evident ar trebui sa reflecte continutul, sa fie chintesenta cartii. In cazul nostru, titlul e ambivalent-interesant.
Pe de o parte mi-a creat pana si mie, care lucrez in domeniu, niste asteptari foarte mari, exagerate. Ma gandesc cum se simte o simpla femeie, care simte cu adevarat nevoia unor sfaturi practice, plateste 40-50 RON si ajunge acasa, incepe sa citeasca si se trezeste in fata unei mari dezamagiri. Adica, daca te apuci sa citesti un Manual de stil, nu te astepti ca la final sa fii mai… luminata, mai desteapta, mai bine imbracata? Nu ai vrea sa ai un sentiment de eliberare si usurare: “Ah, in sfarsit, acum stiu EXACT ce sa port, ce sa aleg din dulap si ce mi se potriveste! Ce chestii destepte!”? Eu stiu ca asta as astepta de la un adevarat manual… Pe de alta parte, manualul este “de stil” - cea mai ambigua notiune, una dintre cele cu mii de intelesuri, cea mai grea de definit cand e vorba de tine. Iti vorbeste despre ”stil”, nu de moda, nu de principii vestimentare, nu de siluete si ce i s-ar potrivi fiecareia, nu despre cum sa camuflezi o burtica sau ce sa porti daca ai fundul mare. Asadar per ansamblu, cu indulgenta, manualul Danei Budeanu iti explica ce inseamna eleganta personala si este presarat din loc in loc cu sfaturi si ponturi.
Tot pe lista punctelor pozitive mi-am notat aspectul cartii. Foarte atragator, foarte feminin, multe ilustratii dragalase si colorate, tiparitura pe hartie lucioasa, titluri elegante, unele caligrafiate. As fi preferat fotografii, dar asta e…
Capitolele
Cartea e impartita in cateva capitole de bun-simt: Inceputul, Inspiratia, Da si Nu, Dulapul tau, Accesoriile, Haine potrivite, Ponturi, Alfabetul stilului.
Capitolul care mi-a placut cel mai mult - si in care am simtit intr-adevar personalitatea autoarei - este Inceputul, in care ti se ofera o lista cu elementele de baza ale unei garderobe de zi si de seara (de la jeansi, Tshirt si geanta mare, la rochia neagra, pantofi rosii cu toc, poseta plic), urmate de sugestii de tinute (combinatii de haine, accesorii, machiaj si coafura) in diferite stiluri. Dana pare sa prefere 3 stiluri: punk (parca o si vedeam pe Irina Lazareanu imbracata in tinutele recomandate), hippie-luxe (foarte Cavalli S/S 2008 sau Saint Tropez, adica mult glam tip JLo) si lady-like (manusi, palarii, perle, fuste evazate pana la genunchi, ca pentru Reese Witherspoon sau Rennee Zellwegger).
Un alt capitol amuzant a fost si cel legat de inspiratie, poate si pentru ca sunt listate cateva filme care au influentat moda. Amuzant nu in sine, ci pentru ca tocmai terminasem un articol identic, daca vreti sa il cititi aici.
Continutul
Nu exagerez cand spun ca lasa de dorit. MARE, mare dezamagire. Pentru ca de fapt, din punctul meu de vedere, aici s-ar fi vazut valoarea unei astfel de carti. Cu exceptia catorva pagini la inceput, recomandarile sunt foarte superficiale, foarte expeditive si mult prea stereotipice, cu nimic mai deosebite decat generalitatile pe care le citesti intr-o revista oarecare: “O pereche de ochelari mari, negri, este un accesoriu foarte sic”; “Tinutele de zi sau cele ale timpului liber sunt relaxate, comode, fara decolteuri proeminente si haine mulate excesiv” sau “Prezenta rochiilor in garderoba unei femei este obligatorie”. Ati aflat ceva nou? Nu, asa ziceam si eu… Sunt informatii de bun-simt, pe care mai toate femeile le cunosc. Poate nu le exprima in cuvinte, dar ele exista, ca informatii in sertarasul din creier dedicat modei si stilului. Am simtit ca cartea a fost scrisa “pe genunchi”, cum se spune - nu neaparat in graba, dar fara sa i se acorde suficient timp de gandire. Ba chiar indraznesc sa spun ca a fost vorba de o casuta de bifat in CVul autoarei - “ok, acum sunt si publicata! E o carte cu numele meu pe-acolo!”
In prea multe locuri, sfaturile sunt exagerate, cazand in snobism si elitism. Exista un capitol dedicat diamantelor, in care sunt listate ca must-have-uri un ceas Chopard si un lant cu pandantiv Cartier. Lasand la o parte faptul ca doar 1% din populatia feminina a Romaniei isi poate permite un ceas de 40,000 euro, mi se pare penibil, superficial si ingrozitor de dictatorial sa dai astfel de verdicte - in subtext, desigur: “nu ai stil decat daca porti un ceas de zeci de mii de euro!” Da, stilul inseamna si calitate, dar la fel de mult inseamna personalitate, unicitate, un fler special. Sa nu exageram punand atat de multa valoare pe “ambalaj”, ok?
Tot la capitolul exagerari. Dragele mele, in caz ca nu stiati, trebuie neaparat sa aveti in dulap apreschiuri Chanel sau Celine. Nu va prezentati pe partie altfel incaltate, va rog. Doar asa puteti intra in vorba cu Victoria Beckham sau Kate Moss (ca si ele poarta apreschiuri Chanel, am vazut eu intr-o fotografie!) Ah, iar daca nu aveti in plan achizitionarea unei NOI haine de blana scurte, stiati ca puteti taia o haina lunga dar mai veche? oh for crying out loud…
Divangand putin, pe tot parcursul cartii am incercat sa ma pun in pielea unei femei pentru care stilul si imbracamintea reprezinta doar o parte mica din existenta, adica o femeie normala. Va spun sincer, dupa cateva pagini, mi-am dat seama ca as considera unele referinte de-a dreptul dispretuitoare: vezi mai sus.
Undeva la marginea dintre bine si rau, in cartea Danei exista o avalansa a marcilor de lux (in special in capitolele dedicate accesoriilor si incaltamintei): Hermes, Chanel, Celine, Bulgari, Louboutin, Louis Vuitton, Balenciaga, Zagliani, Manolo Blahnik, Jimmy Choo, Piaget, Grisogono, Lanvin, Zoe Morgan, Kenneth Jay Lane, Van Cleef&Arpels, William Sharp, Philip Treacy, Ferragamo, Tom Ford…
De ce spun ca e la limita intre pozitiv si negativ? Pe de o parte, partea pozitiva este ca insiruirea lor la anumite capitole iti face cunostinta cu cateva nume care reprezinta calitatea, luxul pe nisa respectiva. Ok, poate nu o sa iti poti cumpara niciodata o brosa Van Cleef&Arpels, dar poti cauta pe internet modele, iti faci o idee despre ce inseamna frumusetea si eleganta acelui stil apoi ori cauti una asemanatoare dar in bugetul tau, ori iti comanzi una la un bijutier, ducandu-i o fotografie (o sa fii surprinsa cat de multi bijutieri pot face copii! Nu or sa aiba si diamantele, dar ma rog…) Partea negativa este evidenta: miroase a snobism de la o posta, iar autoarea a uitat cui se adreseaza.Nu ma indoiesc ca Dana Budeanu cunoaste indeaproape produsele lor, dar nu Mihaela Radulescu (care ii este clienta si a scris introducerea cartii si, intra-devar, poarta un inel cu diamant de cateva zeci de mii de euro) ii va citi cartea, ci o femeie tanara care simte nevoia unor indrumari si a unor sfaturi practice. Asa cum scrie si Andreea aici, iti da senzatia ca citesti “o lista cu produse de cumparat la supermarket, in care fiecare obiect odata achizitionat este bifat la categoria done that“. A vrut doar sa impresioneze prin mentionarea brandurilor? Poate…
Personal, as fi preferat o altfel de abordare, in care sa existe o listare practica si in functie de buget a marcilor. Sa zicem: fara remuscari (marci obisnuite pe care le gasesti pe piata romaneasca sau la care poti avea acces relativ usor: Mango, Zara, H&M, TopShop, Oasis, Promod, Esprit, Debenhams), usoare remuscari (Hugo Boss, Stefanel, See by Chloe, Armani Exchange, Lacoste, Tommy Hilfiger, Karen Millen, Vanessa Bruno, Calvin Klein sau marcile care se vor gasi la Peek&Cloppenburg, high-end) si remuscari pe termen nelimitat (aici intra toti designerii care poti fi cumparati de la The Place, Victoria 46, eventual L’Armoire).
Cu ce ramai, de fapt, dupa citirea cartii?
Cu o lista a hainelor potrivite pentru zi si pentru seara (cate 10 pentru fiecare moment al zilei)
Cu cateva idei de tinute in functie de articolul vestimentar si pentru cateva ocazii (first date, nunta ziua, cand esti gravida, cand calatoresti)
Cu o lista a multor marci de lux
Cu o idee despre ce crede Dana Budeanu ca inseamna stilul si eleganta
Ce pierzi sau ce nu obtii?
Nu obtii prea multe sfaturi practice, care sa te ajute ca de maine sa te imbraci mai bine sau sa iti identifici propriul stil
Nu obtii o ilustrare vizuala a sfaturilor si asa putine (recomandarile de tinute, de exemplu, ar fi fost cool sa fie exemplificate astfel)
Nu obtii nici macar o descriere a stilurilor vestimentare esentiale (cum se defineste un stil clasic, care sunt elementele unui stil dramatic) sau o fisa cu ilustratii/ interpretari ale fiecaruia
Nu gasesti un chestionar prin care sa determini in ce stil te incadrezi sau, mai rau, daca ai gust sau daca ai o infatisare kitsch (ma rog, sa spunem ca asta e subiect de interpretare…)
In final, merita cartea cumparata sau nu?
Greu de spus. Nu este o carte de referinta, la care sa te intorci time and again ca sa verifici daca ai ales bine accesoriile sau croielile. As citit-o de curiozitate daca mi-ar fi oferita drept cadou; as pastra-o dar nu as considera-o mai mult decat un compendiu de citate despre stil si o insiruire a unor branduri de lux. Daca sperati ca in Manualul de Stil sa gasiti raspunsuri la dilemele din fata dulapului, nu cumparati cartea. In schimb, daca aveti chef de o lectura usoara la un picnic sau la vara, pe malul marii, atunci e ok. Cel mai bine, imprumutati-o e la cineva care deja o are, ca sa economisiti 50 lei.
PS: Stiti ca exista vorba aceea: “cine se scuza, se acuza”. Nu am sa imi cer scuze cu privire la recenzia de mai sus, este cat se poate de sincera si obiectiva. NU este scrisa cu invidie pentru ca, fara modestie, cred ca as putea scrie o carte mult mai buna (poate chiar am sa o fac!) Am incercat sa gasesc pe internet o recenzie favorabila dar nu am gasit. Ceea ce inseamna ca poporul a votat 
Daca ati citit cartea, as vrea sa stiu care este parerea voastra. Ce v-a placut, ce ati invatat, ce ati aplicat? Ce vi s-a parut ca lipseste, ce vi s-a parut in plus? Prea simpla, prea generala? sau prea elitista?
Cat de dureros, cat de jenant, cat de… redundant. Asa de tare m-am plictisit de Kate Moss, incat ma exaspereaza orice alta chestie care o mai aduce inca o data, again and again, la nesfarsit, prin cine stie ce mijloace, pe prima pagina. Am ajuns la concluzia ca, de fapt, toata smecheria este orchestrata de vreun impresar al ei, nu pot sa cred ca toate femeile din lume sunt obsedate de stilul ei, interesate de viata ei, fascinate de ce inseamna Moss. Pur si simplu, nu pot sa cred ca femeile sunt atat de credule si atat de dezorientate, incat sa simta nevoia de a copia infatisarea cuiva, ca e Moss sau Posh. Hai sa fim seriosi, uitati-va bine la ea, a ajuns cabotina, isi joaca propria viata, iar infatisarea ei este uneori banala.
Mai citisem cate ceva scris de Nora Ephron; daca numele ei nu va este familiar din proza, sigur va este din cinematografie: ea a scris scenariile pentru Sleepless in Seattle si When Harry met Sally. Zilele trecute am luat la intamplare o carte din Diverta, simteam nevoia unei lecturi usoare. Pana la urma cartea s-a dovedit a fi calda si delicioasa ca o ceasca de cacao bauta pe veranda, intr-o dimineata ploioasa de noiembrie.
Daca intri pe Amazon (care livreaza carti, DVD-uri si CD-uri in Romania!) sau intr-o librarie din strainatate, te copleseste oferta de carti tip ghid de stil. Pe mine, cel putin, ma impresioneaza din ce in ce mai putine.
