In ultimele luni am citit mai mult ca de obicei si am facut asta, din fericire, cu alti ochi si cu un alt discernamant ca pana acum. Nu stiu din ce motiv, am cautat firul “modei” in cartile de pe noptiera. Dincolo de povestea care mi se derula in fata ochilor, cartile imi construiau profiluri si perioade prin intermediul vesmintelor si culorilor, le puneau astfel intr-un context social si istoric, si nu puteam sa nu ma gandesc la indemnul lui Heliade Radulescu, parafrazat in “cititi, dragele mele, orice, numai cititi!”

De la Emma Bovary care exersa arta seductiei incaltata in papucei roz din satin, bordati cu puf de lebada sau imbracata intr-o toaleta galben sofran din baris, cu dantela englezeasca la poalele juponului, la prima aparitie a cuvantului “stylish” in “Ratiune si simtire” a lui Jane Austen iar apoi la Holly Golightly plimbandu-se prin Manhattan intr-o rochie neagra turnata pe corp, literatura este plina de momente extraordinare care au imortalizat moda.

Daca ne reintoarcem catre carti si lasam deoparte televizorul putem, asa cum spunea Cecil Beaton, sa “recream moda unei anumite perioade studiindu-i… arta”, iar generatii succesive de romancieri au reusit sa surprinda detalii ale rochiilor, accesoriilor si costumelor pe care le observau in jurul lor. Ganditi-va doar la coafurile scurte, siragurile lungi de perle, palariile cloche si rochiile flapper cu franjuri descrise de Francis Scott Fitzgerald in Marele Gatsby, la tinerii londonezi obsedati de moda italiana in Trilogia Londoneza a lui Colin MacInnes sau la bancherii psihopati imbracati in Armani ai lui Bret Easton-Ellis.

Una dintre primele protagoniste obsedate de moda din literatura universala isi face aparitia intr-un roman din 1869, scris de Mary Jane Holmes - “Ethelyn’s Mistake”. Iar cand spun obsedata, ma refer la o femeie care chiar crede ca prostul gust in imbracaminte si lipsa elegantei sunt motive de divort. Anyway, firul povestirii o urmareste pe eroina noastra parasindu-si sotul american, om cu gusturi nerafinate, in favoarea unui fost iubit extrem de elegant, cei doi calatorind apoi prin capitalele modei europeene. In mod neobisnuit pentru personajele feminine ale secolului 19 - o perioada cunoscuta pentru femeile supuse si altruiste - , povestea frivolei Ethelyn are un final fericit: cu totul lipsita de remuscari, se intoarce acasa complet devotata tuturor lucrurilor “a la mode”, si chiar isi convinge sotul de importanta unei infatisari pline de stil.

E important de retinut ca Holmes scria intr-o perioada in care la Paris se nastea industria modei. Charles Frederick Worth isi deschisese primul atelier si, pe la 1870, couturierii timpurilor faceau saltul de la “croitori necunoscuti” la “celebritati”. In unele cercuri, moda incepea sa fie tratata cu seriozitate drept o forma de arta, iar intelectualii si dandy-i - vezi Oscar Wilde, Stephane Mallarme - scriau pentru revistele de moda londoneze si pariziene. Incetul cu incetul, vocabularul modei isi face loc in romane si in poezie, iar “chic” si “stylish” apar in dictionarul Oxford prin 1879. In schimb, termenul “haute couture” se misca cu incetinitorul. Nu a aparut in scris decat prin 1908, intr-o carte de Arnold Bennett.

In timp ce parizienii hedonisti se ocupau de lansarea caselor de moda, taciturnii americani se imbracau in perechi de jeansi Levi’s, prafuiti si murdari de noroi. La fel ca vocabularul modei, evolutia unui articol vestimentar poate fi urmarit in literatura. Umilii jeansi Levi’s au aparut pentru prima oara intr-o nuvela de Mark Twain, in 1873. In perioada interbelica, jeansii erau asociati cu clasa muncitoare (vezi romanele lui PG Woodehouse din 1936), dar dati pe repede-inainte in 1968 si gasiti un personaj din romanul “Cupluri” al lui John Updike, “wonderfully dressed: in a poppy orange silk blouse and blue jeans shrunk and splotch-bleached like a teenager and white calf-length boots”.

Ca sa nu mai vorbim despre tricouri. Se pare ca F. Scott Fitzgerald a fost primul care a mentionat un Tshirt, in romanul sau de debut, “Dincoace de Paradis”. Pe vremea lui, pe la 1920, tricoul era o piesa de lenjerie intima barbateasca, se purta pe post de maieu. Pana in 1957, cand John Braine a scris “Viata in inalta societate”, tricoul ocupa un loc de cinste in garderoba tinerilor provinciali.

Pe de alta parte, anumite piese vestimentare sunt celebre pentru consecventa lor. In termenii lui Darwin, aceste haine sunt crocodilii podiumurilor de moda. Sa luam, de pilda, rochia neagra. Creata de Chanel in 1926, apare in scurt timp intr-un roman de Francis Brett Young, iar apoi ramane o prezenta constanta in literatura, culminand cu Bridget Jones care curata cu disperare niste piure de cartofi de pe talpa unei perechi de pantofi, pe care planuia sa ii poarte cu o “rochie neagra fantastica” pentru a-l atrage pe Mr. Darcy. Nici nu mai e nevoie sa aduc aminte de Holly Golightly, nu-i asa?

Iar daca aducem lucrurile in prezent, cel putin trei romancieri anglo-saxoni reusesc sa imortalizeze garderobele contemporanelor noastre: Linda Grant, William Boyd si Will Self. In ceea ce priveste moda strazii, cel mai priceput ramane Douglas Coupland, cu ale lui Generatii X si Y. Iata cum defineste el stilul decadei: “in imbracaminte: combinatia intamplatoare de 2 sau mai multe articole vestimentare din diverse perioade, pentru a crea un stil personal: Sheila = cercei Mary Quant (anii ‘60)+ platforme cu talpa de pluta (anii ‘70)+geaca din piele neagra (anii ‘50 si ‘80).”

Pe final, amintiti-va ca aveti in casa rafturi pline de carti, care abia asteapta sa va invete cate ceva despre moda. Trebuie doar sa le deschideti.

“In cautarea Sfantului Graal”. Asa ar fi corect sa se numeasca urmatoarea carte despre stil pe care o voi cumpara. “Style Clinic” am primit-o cadou de ziua mea, dupa ce statuse luni bune in stand-by pe wish list pe amazon (publicarea cartii a fost amanata cel putin 10 luni) si, stiind ca e scrisa de Paula Reed - senior fashion editor la Grazia UK (care are cu totul alt statut decat geamana francizata din Romania, Diva) - abia asteptam sa pun mana pe ea.

Eh, ca si cautarea Sfantului Graal, gasirea adevaratului stil este la fel de elusiva. Stim ca exista acolo undeva, indicii sunt la tot pasul, redactorii de moda ne ofera lunar sfaturi, designerii empatizeaza cu dorintele si aspiratiile noastre, criticii vestimentari devin mai putin acizi iar din cand in cand, cate un jurnalist de moda vrea sa ne faca viata mai usoara, publicand cate un “best of” al recomandarilor sale despre moda si stil.

“Style Clinic” nu ar fi o carte rea, daca ar fi prima sau singura de acest gen: extrem de multe fotografii cu celebritati de diverse varste si tipologii (de la Rachel Bilson si Keira Knightley, la Sofia Coppola, Kim Catrall, Diane Kruger, Diane von Furstenberg si Sarah Jessica Parker), sfaturi destul de generalizate (baza garderobei trebuie sa fie: o camasa alba, un cardigan subtire, un sacou, 3 perechi de pantaloni, o rochie neagra, o fusta de zi, 3 perechi de incaltari samd) si relativ superficiale (“wearing a single breasted suit with a super-feminine underlayer, such as a lace camisole or chiffon slip, is not the latest fashion trick but always looks great” sau “effortless chic is fashion biggest lie; great wardrobes don’t just happen”).

Cartea e organizata foarte logic. Paula Reed recomanda ca primul pas (Chapter 1: Wardrobe Rehab) sa fie facut in directia epurarii si organizarii garderobei, impartindu-ti hainele in cateva gramezi pe care sa le triezi metodic, minutios si fara scrupule.  Fii ordonata si pune-ti hainele inapoi pe “sectiuni”, fa curat in dulap primavara si toamna, nu aglomera dulapul… bla-bla, cam acesta sunt genul de sfaturi la acest capitol. Ceva nou? Nu, deloc.

Urmatoarele 5 capitole, adica prima jumatate a cartii, raman la aceleasi nivel de sfaturi/ recomandari pentru incepatoare in ale stilului:

- Fashion’s all-time wardrobe fixers, o scurta trecere in revista a articolelor vestimentare clasice
- Figure flattery, un scurt capitol despre siluete (intre noi fie vorba, de mult nu am mai intalnit un astfel de capitol atat de prost scris; pentru Reed exista doar femei plinute, femei mici de statura, femei cu silueta baieteasca si femei cu silueta para)
- Dressing your age, un fel de Harper’s Bazaar Fabulous at every age
- Secrets of the successful shopper, care incepe cu ce ar trebui sa se gaseasca pe lista ta cumparaturi, cateva intrebari pe care sa ti le pui inainte de a-ti cumpara haine, un reminder legat de silueta si un A-Z de sfaturi amuzante (de ex: Browse: go slowly and don’t be overly ambitious, you probably won’t be able to afford your wish list in one go sau Memory: not to be trusted; if you’re looking for a piece to wear with another, bring the item you need a match for).

In a doua jumatate a cartii, Paula Reed se leaga de 6 sectiuni ale garderobei: mantouri, costume/ taioare, pantaloni, rochii, fuste, accesorii (genti, incaltaminte, bijuterii, esarfe, curele etc).  Sfaturile nu sunt rele dar tot nu am reusit sa gasesc o “perla de gandire” care sa ma faca sa exclam: “da, uite ca mai sunt lucruri pe care le aflu si pe care trebuie sa le invat!”

Am remarcat totusi doua lucruri pozitive, prin prisma faptului ca autoarea este jurnalista la o revista saptamanala de moda.  Nu exista nici un capitol dedicat tendintelor si nici nu am simtit o subliniere a acestora.  Din contra, sfaturile practice de stil primeaza in timp ce enunturile despre trenduri si fashion sunt minime.  In plus, fotografiile tinutelor (alese, in principal, de pe net-a-porter) sunt bine alese, au o alura contemporana si moderna, fara a fi exagerat de trendy.

Altfel, “Style Clinic” e un fel de InStyle Secrets, combinat cu Harper’s Great Style si cu foarte putin US Secrets of Celebrity Style. Nimic spectaculos, nimic extraordinar, nimic care sa o faca o carte de capatai.

Pe de alta parte, prefata contine si un disclaimer, pentru ca Paula Reed spune ca “Style Clinic” nu te ajuta sa fii “perfectly dressed when you get to the last page. A few shopping lists and bullet points will give you ideas where to start.(…) This book will offer you tips and guidelines to help you find your way through acres of choice. It will reacquaint you with some simple fashion rules that somehow are forgotten in the rush to bag a big new trend.”

Ei, aici cred ca e de fapt marea dezamagire. De ce imi oferi o carte cu reguli de baza de stil (si alea ciuntite), cand asteptarile mele sunt la cu totul alt nivel, stiind ca autoarea este una dintre cele mai bune editoare de moda din Marea Britanie?  Ca sa nu mai spun ca “spiritualitatea, inteligenta si caldura” cu care aparent a fost scrisa cartea, lipsesc de fapt cu desavarsire.

Recomandarea mea: nu va obositi sa o cumparati, desi este o lectura placuta din punct de vedere estetic.  Cautati-o pe scribd.com sau alte siteuri de acelasi fel.  Cheltuiala nu merita efortul minim intelectual, necesar citirii ei.  In plus, dupa ultima pagina o veti pune deoparte si veti continua sa cautati Sfantul Graal.

Style Clinic poate fi cumparata de pe Amazon.co.uk, costa £ 10.52 ($27.95).

Fotografii: harpercollins.com

Sunt curioasa daca va ajunge la noi pe ecrane (ma indoiesc!), desi a avut premiera la Venetia in septembrie. Este debutul regizoral al lui Tom Ford - cadre minutios si estetic executate in care Ford reuseste sa exprime atmosfera anilor ‘60 prin lumina, jocul actorilor si evident imbracaminte, culori splendide si un montaj de exceptie unde se vede mana lui Dan Bishop si a regizorului de imagine Eduard Gau, o Julianne Moore mai frumoasa si mai expresiva ca oricand, un Colin Firth la milioane de ani distanta de domnii lui Darcy (din Bridget Jones si adaptarea dupa Austen) - un suflet zdrobit de durere sub o fatada impasibila de profesor de engleza.

Filmul se pare ca deja a primit recenzii favorabile - Times UK il numeste “a thing of heart-stopping beauty… There will be critics who will be unable to get past the director’s background, but rest assured: Tom Ford is the real deal.” Verdictul Variety este la fel de entuziast si pozitiv: “Luminous and treasurable, despite its imperfections. An impressive helming debut for fashion designer Tom Ford”, iar Playlist il descrie ca fiind “expressive, immaculately shot and impeccably well-groomed film — it’s not Tom Ford for nothing, the costuming, set design and camera work is the utter beauty of detail and precision.”

Cat despre Ford-regizorul himself, in interviurile citite el ramane la fel de distant si ambitios  ca Ford-designerul:  “People who don’t know me well will be very surprised by the film. It shows a different side of me.” In WWD, spunea: “The process seems really natural to me, and I’d ideally like to make a film every three to four years.”  But he’s trying to keep his two careers separate: “I didn’t want to be perceived as some fashion designer who’s come to Venice and decided to make a film . . . I wanted to avoid anything to do with fashion, and I wanted the film to speak for itself.”

Cand n-ai ce face, ai vazut tot ce te interesa pe youtube, ti-ai urmarit prietenii pe Twitter si MySpace si te-ai plictisit de citit bloguri, ce faci? Te apuci sa citesti reviste online, de moda - una, doua sau zece. De ceva timp, mai toata lumea, de la Net-a-Porter pana la Wall Street Journal sau agentiile de modelling lanseaza publicatii online si cauta modalitati de a profita de pe urma lor.

Dezvoltatorii de content au avut dintotdeauna o sarcina grea in a crea o distinctie clara intre simplele siteuri de moda si revistele online din aceeasi nisa. Cu toate astea, revistele online aparute in ultimul an sau doi sunt diferite si au trei lait-motive:

Multimedia. Aceste reviste sunt un adevarat caleidoscop multi-media: multe clipuri video, bloguri, comunitati, slideuri share-uite samd. Atragerea si loializarea cititorilor mai tineri si foarte tech savvy inseamna a le oferi o experienta multimedia.

Integrarea.  Secretul este sa poti crea o experienta cu adevarat “integrata” prin intermediul diferitelor canale. Cum faci, de pilda, ca o pagina offline sa fie la fel de atragatoare ca una online? Creand content suplimentar, care poate fi consumat separat si/ sau impreuna, offline si online, si care sa satisfaca si cel mai exigent client.

Convergenta. Style.com combinat cuBergdorfGoodman sau alt site al vreunui department store prestigios. Companiile care ofera web content integreaza modele de business de e-commerce in siteurile proprii, in timp ce firmele de e-commerce isi creeaza propriul content, devenind astfel si destinatii de content de sine statatoare.

Daca vi se pare ca totul suna mult prea tehnic, iata cateva dintre cele mai interesante concepte care ilustreaza cele 3 concepte de mai sus.

1. Net-a-Porter Notes. Oricine are cont pe net-a-porter primeste newsletterul lor saptamanal: pictoriale bine facute dar fara a fi conceptuale, mini-articole despre trenduri, uneori chiar interviuri sau liste de must-buys ale celebritatilor. Natalie Massenet chiar declara la un moment dat ca Notes este esential pentru a face din site o destinatie atat de shopping, cat si de content. Faceti click pe imaginile preluate de pe catwalk si sunteti transferate in lumea comertului online. Foarte eficient.

2.  T Magazine (apartine de NY Times). Editoriale excelente, interviuri exclusive, fotografii frumoase, chiar pagini de reclama - este locul in care ai cea mai apropiata experienta de cititul unei reviste tiparite, offline. Dar asta nu e totul. T Magazine ridica cititul online la un alt nivel, adaugand un blog zilnic, “The Moment”, si clipuri video. Rezultatul este o experienta multimedia de calitate.

3. Vogue.co.uk. Este mai mult decat varianta online a revistei. Desi inca nu are o parte de e-commerce, clipurile video special create pentru Vogue TV, stirile, blogurile,  aparitiile fotografiilor de pe catwalk aproape in timp real sunt un semn ca siteul priveste mult spre viitor.

4. Iconique. Lansata initial in 2000 (deci un fel de pionier al acestui spatiu), revistaIconique este rezultatul creatiei lui Joost van Gorsel. Desi este creat in flash (ceea ce incetineste timpul de downloadare), siteul reuseste sa atraga cu prezentarile de moda virtuale, podcasturile fantastice si mesajele de bun-venit sexy. Mini-filmul despre tendintele primaverii 2009 merita urmarit.

5. Fashion156.com. La fiecare 156 de ore (adica 12 zile), siteul publica o noua editie a revistei sale virtuale, tinand pasul cu moda la modul literal. Intre colaboratorii la editoriale se numara cativa bloggeri faimosi (Queen Michelle, iar cu ceva vreme in urma, Susie Bubble). Fashion156 este o platforma pentru tinere talente si abordeaza moda dintr-o perspectiva young, hip & trendy. Printre ideile destepte se numara si partea de linkuri catre parteneri e-commerce (in sectiunea de must-have), ceea ce in mod evident inseamna comisioane si referral fees provenite din clickuri.

6. BBC Thread. Profitand de momentul propice pentru moda etica, BBC-ul a lansat o revista online - audienta este formata din tineri socially conscious, intresati de tot ce inseamna reciclare si moda eco. Continutul revistei merge de la sectiuni preocupate de impactul industriei textile asupra mediului pana la articole despre initiativele si inovatorii acestui domeniu.

7. Hint Mag. Aceasta revista a creat chiar un fan club in randul celor care o citesc, in special datorita Hinterviurilor cu diverse personalitati din industria modei. Luna aceasta, exista editoriale despre saptamana modei masculine de la Paris si un interviu cu Fabien Baron, “graphics guru, branding visionary, creative director extraordinaire, multitasking myth-maker”.

8. New York Look. Este vorba de editia online a New York Magazine - editoriale interesante (interviu cu Alber Elbaz si momente pe podium cu Sacha Baron Cohen), o trecere in revista a tendintelor pentru primavara 2009, profiluri din modelling samd. La fel ca si Heineken, probabil cea mai buna revista online de moda.

9. Very Elle. In urma cu un an, Elle Franta a lansat aceasta noua revista integrata, online si offline, care este de fapt replica virtuala a celei tiparite - inclusiv cu paginile de reclama. Sunt adaugate cateva sectiuni interactive. Chiar daca este en francais, cititorii pot intelege si observa cum revistele clasice, din print, vor putea fi transferate in sfera internetului fara sa piarda din forma si continutul variantei offline.

Fara sa le mai trec pe aceasta lista, merita mentionate inca cateva: MC Magazine (www.mcmag.co.uk);  Unvogue (www.unvogue.com) si Luxury Culture (www.luxuryculture.com). Voi ce cititi?

Cand cineva vorbeste despre Sex and the City (serialul sau filmul, whatever), intotdeauna aduce vorba despre moda, despre prietenia dintre cele 4, despre Manhattan, despre Patricia Field, despre una, despre alta. De curand, citind niste articole mai vechi, mi-am dat seama ca SATC a devenit indragit si datorita dialogurilor sau voice-over-urilor: spumos de sarcastice, pigmentate de discutii foarte politically incorrect, genul care - daca le tii minte - devin citate clasice. Am cautat online si am facut o selectie care, pe mine cel putin, ma face sa imi comand ACUM intreaga colectie de pe amazon. Enjoy si spuneti-mi care v-a placut cel mai mult.

Carrie: I admit it’s tempting to wish for the perfect boss - the perfect parent - or the perfect outfit. But maybe the best any of us can do is not quit, play the hand we’ve been dealt, and accessorize what we’ve got.

Carrie: It’s really hard to walk in a single woman’s shoes — that’s why you sometimes need really special shoes!

Charlotte: Imagine, being blind and not being able to see a beautiful day like today. Can you think of anything worse?
Anthony: Stonewashed jeans and a matching jacket.

Carrie: Honey, if it hurts so much, why are we going shopping?
Samantha: I have a broken toe, not a broken spirit.

Stanford: Oh my God, she’s fashion road-kill!

Carrie : I fell. I fell in Dior. So I decided that the more I purchased the less they’d think of me as the American who fell in Dior.
Aleksandr : They don’t think like that.
Carrie : Well, not anymore they don’t. This is the shopping equivalent of a lobotomy.

Carrie : How about I read you a little bit of my favorite poetry?
Aleksandr : Please.
Carrie [Reads from Vogue] : “C**ktails at Tiffany’s calls for classic charm. Oscar de la Renta sleeveless silk full skirted dress with black patent leather bow belt.” Now that is pure poetry.

Samantha : This funeral is better than fashion week!

Miranda : I had to walk all the way from the subway in these heels. My feet are killing me.
Steve : Why didn’t you just carry them and wear sneakers like everyone else?
Miranda : Stop. You can take me out of Manhattan but you can’t take me out of my shoes.

Carrie : I tried the trapeze yesterday for that piece that I’m writing.
Charlotte : I could never! I have the most terrible fear of heights.
Carrie : Well, I do not. You’ve seen my shoes.

Samantha : Just look at this street! Stella McCartney, Alexander McQueen. The only designer name that belongs in the Meatpacking District is Oscar Mayer.
Carrie : I never liked his clothes. Too fatty.

Carrie (about her shoes) : I like my money right where I can see it: hanging in my closet.

Carrie : I’ve spent $40,000 on shoes and I have no place to live? I will literally be the old woman who lived in her shoes! I’m homeless! I’ll be a bag lady! A Fendi bag lady, but a bag lady!!

Carrie : Yes, I’d like a cheeseburger, please, large fries and a Cosmopolitan.

Carrie : Here. Swear. Swear on Chanel.

Carrie : I made him swear on Chanel.
Miranda : Well, as long as he took the oath of fabric!

Carrie (about her tombstone) : It’s over for me. “Here lies Carrie. She had two loves and lots ‘o’ shoes.”

Carrie : You just caught us a little off guard with the lesbian thing.
Samantha : That’s just a label, like Gucci or Versace.
Carrie : Or Birkenstock.

Carrie: You can’t run. Your shoe straps will break!

Miranda : Why didn’t you just get an automatic?
Carrie : I love this car! It goes with my outfit.

Charlotte [whispering] : Could you please not use the F-word in (a) Vera Wang (boutique)?

Carrie : I figured we made a good match. I was adept at fashion; he was adept at politics. And really, what’s the difference? They’re both about recycling shop-worn ideas and making them seem fresh and inspiring.

Carrie : I realized I was in the throes of an existential crisis. One that not even the sight of this season’s Dolce & Gabbana strappy sandals could lift me out of.

Miranda : Whatever happened to aging gracefully?
Carrie : It got old.

Susan Sharon : It’s 100% Italian cashmere and light as a feather.
Carrie : God, I love it! It’s a cashmere-acle!

Carrie [buying a pregnancy test] : Which kind do I get?
Miranda : Here. This one’s on sale: half off.
Carrie : I just spent $395 on a pair of open-toed Gucci’s last week. This is not the place to be frugal.

Sales guy [to Carrie and 20-something Sam, who were making out in a Banana Republic dressing room] : Please. This isn’t the Gap.

Charlotte : In some cultures, heavy women with mustaches are considered beautiful.
Samantha : And you’re looking at me while you’re saying that?

Carrie : Modelizers are obsessed not with women but with models, who in most cities are safely confined to billboards and magazines, but in Manhattan actually run wild on the streets, turning the city into a virtual model country safari where men can pet the creatures in their natural habitat.

Carrie : He was like the flesh and blood equivalent of a DKNY dress: you know it’s not your style but it’s right there, so you try it on anyway.

Fotografii: hbo.com