Sa fim recunoscatoare pentru ianuarie

“January is the quietest month in the garden. But just because it looks quiet, doesn’t mean that nothing is happening.”
– Rosalie Muller Wright

Ianuarie e o luna ciudata.

E o luna care ma face sa ma simt oarecum… ipocrita. Pe masura ce se scurg zilele lui decembrie, astept noul an cu nerabdare: imi place sentimentul inceputurilor, al capitolelor noi, anticiparea ca ce urmeaza va fi sigur „mai bun”, ca retro-perspectiva ma va ajuta sa decantez lectiile, invatamintele, progresul facut. Insa o data parcurse cateva zile de ianuarie, incep sa tanjesc dupa primavara si caldura, mi se face dor de verdeata si de soare, visez cu ochii deschisi la sandale, pistrui pe pielea bronzata si rochii vaporoase, imi imaginez cum imi voi cumpara din nou brate de liliac si bujori. Simt cum imi pierd rabdarea, simt ca m-am saturat de iarna si de frig, vreau sa se intample lucrurile mai repede, sa dau mai rapid paginile din calendar.

Cu toate astea, in fiecare an ma gandesc si la ianuarie cel din anul anterior si, ca ma credeti sau nu, ii sunt recunoscatoare.

De ce?

Frigul imi aduce aminte de caldura binefacatoare a verii, toropitoare si atat de senzuala, pentru ca o simt la propriu, pe piele. Stiu ca o voi simti din nou, in cateva luni. Intunericul indigo al serilor imi subliniaza siguranta si puterea unui somn profund, invelita intr-o pilota usoara, un somn asa cum numai cele de iarna sunt. Gheata pe care mai alunec uneori sau micul munte de zapada de sub care imi dezgrop masina – mici obstacole si greutati urbane – imi arata ce multe alte lucruri iau „de bune” (cum ar fi confortul de a avea la dispozitie propria masina sau confortul mersului intr-o pereche de bocanci practici!). Zapada cazuta peste noapte, care ar trebui sa ascunda lucrurile, sa stearga totul – pentru ca, nu-i asa?, atunci cand stergem ceva, in urma ramane albul –  nu face decat sa le reliefeze, sa le supradimensioneze. Si tot zapada e cea care scoate la iveala sufletul de copil din fiecare dintre noi – cui nu i se face chef de un bulgare, de un om de zapada, cand te trezesti dimineata si vezi tot orasul alb? Timpul petrecut in interior inseamna timp dedicat planurilor, visarilor, micilor placeri zilnice (plus recuperarea de pagini promise a fi citite si neglijate din cauza Netflixului…) Nu in ultimul rand, masor cat de fericita ma simt acum, astazi, fata de cat de nefericita eram in urma cu un an (ieri chiar am ascultat o melodie fantastica, ale carei versuri m-au facut sa sar de pe scaun, in timp ce lucram, si sa dansez. In miezul zilei. Pentru ca spuneau asa: „c’est un nouveau jour/ qui se lève/ je suis de retour
sur terre/ je sens la lumière / frapper mes paupières/ les secondes se fixent comme si c’etait les premières/ je suis à nouveau né, c’est une nouvelle journée”).

Imi dau seama ca ianuarie nu prea are cum sa fie luna preferata a prea multora. Contul din banca e la limita din cauza cheltuielilor de Craciun; e frig si gri mai tot timpul; saptamanile de vacanta sunt deja o amintire vaga; nu mai ai nicio scuza sa porti paiete sau sa iti torni un pahar de prosecco la 5 dupa-amiaza; in inbox asteapta 157 de mesaje importante si urgente… Imi imaginez ca poate e luna favorita a celor nascuti in Capricorn si Varsator, a Stefanilor, Ionilor, Ioanelor si Oanelor.

Chiar si asa, in ciuda maruntisurilor care fac din ianuarie o luna antipatica, hai sa recunoastem ca printre fulgi si frig s-o fi strecurat si un moment sau doua chiar bune! Nu se poate ca, intr-o intreaga luna, sa nu fi trait bucurie cel putin o data!

Poate ai primit un cadou, cu intarziere. Filmul tau preferat a castigat un premiu la Golden Globes. Ai plecat, in sfarsit, intr-o prima vacanta sau croaziera pe taramuri tropicale. Ai prins o reducere fantastica la abonamentul de la World Class. Abia acum ti-a fost transferat bonusul la salariu, pentru finalul de an. Vremea iti ofera trei zile consecutive de soare – cu dinti, dar soare! Te simti plina de elan, energie si entuziasm la vederea listei cu rezolutii pe intreg anul. Ai petrecut o zi intreaga in zapada, la schi – si ti-a placut la nebunie! Te-ai apucat de decluttering, la fel ca mine, si ai creat spatiu in jurul tau.

Poate pentru ca vine dupa busculada, aglomeratia, haosul si stralucirea sarbatorilor de iarna, mie imi place linistea lui ianuarie. O traiesc ca pe o luna de savurare a bucuriilor prezente si trecute. O interpretez drept memento-ul anului. E o luna in care mi se aduce aminte ca, printre momente de oboseala, indoiala si frustrare, se strecoara experiente si clipe magnifice, extraordinare, incredibil de frumoase care cer, cuminti, doar sa fie observate.

Da, asa cum spune citatul de la inceputul articolului, ianuarie e o luna linistita. Iar linistea e buna. Uneori, linistea inseamna ca, dincolo de cortina, ceva magic ni se pregateste – cine stie, poate ca asa vor fi urmatoarele unsprezece luni ale anului!

Rabdare.

Asta ne cere ianuarie.

Ne cere sa punem agenda deoparte, macar cateva ore. Ne cere sa punem telefonul pe flight mode si sa il lasam in alta camera. Ne cere sa renuntam la gandurile despre „cum ar trebui sa”. Ne cere sa savuram viata pe care o construim zi de zi, sa ne exprimam recunostinta fata de ce avem si ne este oferit. Ne cere sa nu uitam ca rabdarea e o virtute si merita cultivata. Ne cere sa observam ca avem timp, pentru ca timpul e mereu al nostru, e cu noi, depinde in intregime de noi.

Si pentru ca tot am adus vorba de rabdare, am gasit de curand paragraful de mai jos intr-o revista (din pacate, nu am retinut autorul si am aruncat revista):

“Patience is not something we need to develop. Instead, we need to learn how to let go of impatience. This may sound like the same thing, but it’s actually quite different. Patience is an inherent part of a calm and clear mind. If we know this, if we understand it, then we do not try to ‘create’ patience; instead we simply let go of the noise and our involvement in that activity and thereby experience patience. In this scenario, we can say that the absence of impatience has led to the experience of patience.”

Va doresc ca, peste un an, sa va aduceti aminte de ianuarie 2019 ca momentul in care a incoltit ceva bun in voi, ca luna in care ati hibernat si v-ati strans fortele pentru restul anului, ca saptamanile in care v-ati explorat harta interioara pentru ca apoi sa va aventurati, cu forta, pofta si curaj, in 12 luni de viata! Pentru ca nu uitati, primavara vine, intotdeauna vine!

P.S: m-a bucurat enorm, apropo, entuziasmul cu care atu raspuns la anuntul organizarii primului meu workshop pe 2019, „Un an pentru tine”, si va multumesc pentru asta! Workshopul din 19 ianuarie e sold out, toate locurile sunt ocupate, dar pentru ca atat de multe dintre voi mi-ati scris ca voiati sa participati, il reiau – in zilele urmatoare anunt data, asa ca daca vreti sa fiti primele anuntate, trimiteti-mi aici un mesaj scurt.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.