Adevarata putere a unui compliment

In perioada asta din an, cand toate purtam 7 straturi de haine, ne sufocam sub fulare si paltoane si ne miscam ca ursoaice abia trezite din hibernare, pana si intentia de a ne imbraca spectaculos pare de domeniul fantasticului. Nici nu mai vorbesc de punerea in practica a sus-numitei intentii… Asa ca va puteti imagina surpriza mea cand, intr-o seara petrecuta intr-un wine bar acum cateva seri, o doamna in varsta m-a batut pe umar.

„Scuzati-ma”, mi-a spus in timp ce eu nu stiam ce sa fac cu paharul de vin, „voiam doar sa va spun ca va admir cerceii! Sunt foarte frumosi, i-am observat imediat!” Degetele mi-au zburat imediat spre lobul urechilor am simtit cum ma inrosesc. Purtam niste cercei pe care eu ii aseman cu o explozie solara incrucisata cu o anemona acvatica: aurii, mari, cu un soi de filamente printre care sunt strecurate si montate perle de diferite dimensiuni. I-am multumit doamnei necunoscute si am imbratisat-o. Mi-ati schimbat dispozitia, nici nu stiti cat m-a incantat complimentul dumneavoastra, sunt intre cerceii mei preferati si sunt noi..!” Doamna s-a apropiat si mai mult de mine, si-a mijit ochii si m-a rugat sa ii permit sa imi studieze cerceii. Am profitat de moment sa o studiez si eu: isi purta parul argintiu strans intr-un coc jos, avea ochii verzi-albastri, iar gura ii era fardata cu un ruj de culoarea vinului meu. „Sunt magnifici”, a fost sentinta ei finala, apoi mi-a spus „buna seara” si s-a intors la masa ei.

Pentru tot restul zilei, dar si in zilele urmatoare cand am re-purtat cerceii (and boy, cat i-am mai purtat!), m-am simtit in al noualea cer. Euforica. Zambitoare. Cocheta. Interventia doamnei a fost nu doar un reminder al tuturor motivelor pentru care imi cumpara lucruri frumoase si ma pasioneaza stilul, dar mai ales un exemplu al puterii bunatatii si gratiei gratuite – intre femei!

Un compliment venit din partea unei persoane straine poate fi o forma de conexiune, in special cand traiesti intr-un oras imens, plin de anonimi care prefera sa isi priveasca telefoanele in loc de a cauta priviri, zambete sau felii de frumos real.

O clienta de-a mea jura, de exemplu, pe efectul magic al unei rochii puternic colorate, din matase, al carei imprimeu reproduce toate semnele zodiacale; de cate ori o imbraca, atrage priviri admirative si remarci interesante. „Eu o numesc „rochia Nokia”, dupa acea reclama cu „connecting people”: de cate ori o port, femeile se strang in jurul meu, ma complimenteaza, spargem gheata si vorbim despre zodii si astrologie”, mi-a explicat ea la o intalnire de-a noastra. „Am purtat-o si intr-o vacanta la New York, in interval de 15 minute trei femei m-au oprit pe strada sa ma intrebe unde o pot cumpara! Dupa aceea, nu doar ca ma simteam ca o zeita de fiecare data cand o purtam, dar mi-am dat seama ca rochia m-a invatat ceva: la randul meu, complimentez femei straine, de cate ori observ cate una care imi atrage atentia.”

Astea fiind spuse, sunt sigura ca toate stim din proprie experienta cat de subtire e linia dintre complimente bine-intentionate, facute cu bun simt, si replicile „fine” de agatament. O cunostinta de-a mea, astepta un taxi care sa o duca la un interviul intr-un prestigios cabinet de avocatura din Bucuresti; un „domn” oarecare, trecand pe langa ea, i-a masurat din cap pana-n picioare taiorul impecabil (de la Zara, apropo), apoi i-a zis razand: „Sa fiu al dracului, pisi, azi chiar arati respectabil!” Dupa cum spuneam, linia e fina…

La inceputul iernii, fara legatura cu articolul de azi, am inceput sa intreb multe dintre femeile cu care ma intalnesc – cliente, participante la workshopuri, vecine, prietene, simple cunostinte – care sunt piesele din propria garderoba (sau panoplie de accesorii) care aduna cele mai multe complimente.

Am descoperit un adevarat univers: marete inele de cocktail cu pietre in culori stridente, mantouri din stofa cu gulere extravagante din blana, bijuterii primite mostenire, cizme din piele intoarsa in culori traznite, rochii croite din matasuri cu imprimeuri exotice, ochelari de soare cu rame cat-eye exagerate, sacouri ultra-cambrate croite din stofe masculine cu carouri supradimensionate…

Numitorul comun, dupa cum v-ati dat probabil seama, era elementul neobisnuit, somptuos, extravagant, socant, spectaculos al fiecarui obiect in parte. Ceea ce e logic, pentru numele lui Dumnezeu! Nu-mi pot imagina ca vreo femeie primeste un compliment pentru cat de bine ii sta rochia-sac bej sau neobservabila helanca neagra. Dar daca aceeasi femeie ar adauga un colier supradimensionat cu pietre in nuante de chihlimbar, turcoaz si verde masliniu la sus-numita rochie bej sau o brosa vintage stralucitoare pe pieptul mentionatei helanci negre, atunci pot crede ca femeie si tinuta vor fi magulite de cuvintele sau privirile amabile ale celor din jur.

Nu se reduce totul la valul de endorfine si sentimentul de putere creat de complimente. Unele complimente pot schimba felul in care ne raportam la anumite piese vestimentare sau chiar la propria identitate.

O alta clienta de-a mea, Doina, mi-a povestit despre o rochie mai veche, care a facut-o sa isi re-evalueze stilul, felul de a se imbraca, relatiile si limitele tolerantei. „Era o rochie alba lunga, cu imprimeu floral, pe care am cumparat-o cand aveam vreo 25 de ani. Am depasit rapid faza cu dragostea pentru imprimeuri florale, dar am pastrat rochia timp de multi ani. Nu stiu de ce, poate pentru ca ma salva din tot felul de situatii si continuam sa primesc complimente cand o purtam. La momentul acela (post-floral), eram cu respectul de sine la pamant, treceam printr-o depresie fara sa stiu, asa ca orice cuvant bun era bine-venit. Faza aiurea e ca mie nici macar nu imi placea cum aratam in rochia aia! Ca sa nu mai spun ca toate complimentele sunau cam la fel: „ce dulcica esti”, „adorabila”, „draguta”… Intr-un final, anul trecut, mi-am dat seama ca eu, ca persoana, nu mai sunt „dulcica” ci ferma, nu mai sunt „adorabila” ci stapana pe viata mea, nu mai sunt „draguta” ci puternica. Asa ca am aruncat rochia, iar apoi am facut mari schimbari in viata mea.”

Si-am incalecat pe-o sa, cum se spune… Concluzia povestii spuse de Doina este legata de natura complexa a complimentelor. Uneori, nu sunt doar vitamine pentru suflet si buna disozitie, ci adevarate paratraznete, cutremure si tsunami-uri pentru propriile comportamente sau schimbari de atitudine.

Astazi, de cate ori imi inchei ritualul de imbracat dimineata si intind mana sa aleg una din multiplele mele perechi de cercei – piese care stiu ca imi vor sublinia starea de bine deja-existenta (pentru ca, va marturisesc, de ceva vreme ma trezesc zilnic atat de fericita, fara vreun motiv anume!) – ma intreb: e o dovada de superficialitate sa port acest lucru doar pentru ca imi face placere?”

Iar raspunsul e „nu”. Dincolo de toate motivele rationale si irationale pentru care facem shopping, avem datoria fata de noi insene sa ne cream momente de bucurie. Bun, sigur ca voi pleda mereu pentru cumpatare, si nu pentru exces. Nu va spun, sub nicio forma, ca secretul unei existente fericite sta in shopping dement, o garderoba ultra-plina sau tinute ostentative si exhibitioniste!

In schimb, va spun ca datoria de mai sus are legatura cu a permite ca cel mai recent compliment sa actioneze ca un reminder, sa devina acel gest care aduce aminte de placerea imbracatului si ornamentarii propriului corp, indiferent de cat de frig sau cald e afara. Incepeti prin a va complimenta pe voi insiva; e suficient sa descoperiti un lucru cat de mic care sa va provoace bucurie.

In final, o rugaminte si o invitatie pentru azi. Priviti femeile necunoscute din jurul vostru: in lift, la metrou, in supermarket, la toaleta comuna, la cafeneaua voastra obisnuita. Cautati particula de frumos din ele. Iar apoi faceti-va curaj, bateti-le pe umar si oferiti-le un compliment sincer. Le veti schimba ziua.

Multumesc.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

2 comentarii la acest post

  1. 1
    Laura Stanescu says:

    Un articol deosebit, alegerile si sfaturile tale ma inspira mereu, te admir foarte mult!

  2. 2
    Maria says:

    Minunat articolul! Multumesc 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *