De ce „jos palaria”?

Sper sa nu ma urati imediat cand va spun ca mie nu imi plac palariile. Asta e realitatea. Am incercat, de-a lungul timpului, nenumarate modele. Nu ne impacam deloc: fizionomia mea, cu sentimentul de a avea ceva „pe cap”, cu faptul ca uneori mi se electrizeaza parul iar alteori mi se turteste, cu felul in care imi vad finalizate propriile tinute. Admir, realmente, femeile care poarta cu distinctie sau naturalete cate o palarie. Moi? Not so much. Eu prefer cerceii mari, cate o esarfa sau fular supradimensionat, o fusta colorata, niste jeansi comozi, o incaltaminte spectaculoasa… Dar asta inseamna diversitate, pana la urma: fiecare suntem daruite cu talente diferite.

Imi aduc perfect aminte palariile pe care mi le-am dorit si cu care nu am avut niciun fel de compatibilitate. La inceputul facultatii, cand ascultam 4 Non-Blondes, o palarie de catifea, de forma similara unui joben. Intr-o toamna in care faceam un prim stagiu de jurnalist incepator, o sapca din stofa tweed, pentru ca descoperisem ca se numeste „newspaper boy hat” (desi arata mai mult a ceva ce ar fi purtat David Copperfield sau vreunul din orfanii lui Dickens). O fedora neagra, care mi se parea ca seamana cu ceva ce ar fi purtat Madonna sau Alicia Keys. O cascheta de echitatie, verde inchis, pe care am purtat-o intreaga iarna a lui 2005, cand citisem in Vogue ca stilul ecvestru si cel edwardian vor fi „huge” (primul n-a fost, al doilea… relativ). O palarie de paie pentru la plaja, cu borurile atat de mari, atat de moi si atat de cazute, incat nu vedeam pe unde calc. In sfarsit, acum vreo 2 ani, o caciulita tricotata, cu un pompon atat de mare si greu incat uneori ma durea gatul de cat de incordat il tineam.

Acoperiti-va capul cu o palarie si veti fi imediat remarcate. Nu neaparat din motivul pe care l-ati crede, mai ales atunci cand deveniti „tipa care se asezase pe randul din fata mea”. Pe de alta parte, cred in continuare ca majoritatea dintre noi apreciaza dramatismul vizual dat de palaria potrivita, pe capul femeii potrivite. Asta ma face sa ma gandesc la Isabella Blow, probabil cea mai faimoasa purtatoare de palarii, muza lui Philip Treacy, care declara ca le alege intentionat extravagante „pentru a tine oamenii la distanta”. Si vedeti, nu cumva in asta sta frumusetea si teatralul unui ornament purtat pe cap? Ne indeparteaza putin de cei din jur, pune ceva intre noi si lume, dar in acelasi timp face ca lumea sa devina brusc interesata de ce s-ar putea ascunde sub acele boruri. E ca si cum ne transformam din nou in copii: ne punem mainile pe ochi, crezand ca suntem invizibili si nimeni nu ne poate vedea, daca noi nu ii vedem.

Inteleg si rezervele pe care le au multe femei fata de palarii, bascuri, toci, sepci, caschete, chipiuri, bonete sau caciuli.

Cu exceptia cazurilor cand codul vestimentar sugereaza cere purtarea unei palarii (Ziua Regalitatii, o ceremonie simandicoasa) sau in cazul profesiilor a caror uniforma include asa ceva (magician? jocheu profesionist? pescar norvegian? politist? sofer de limuzina?), acest tip de accesoriu ni se pare „extra”. Nu intotdeauna practice si comode, uneori dificil de asortat tinutei, consideram palariile un surplus. Sunt ultimul detaliu adaugat outfitului, sunt genul de element datorita caruia ne frasuim si ne razgandim si la care pana la urma renuntam inainte de a iesi din casa – o sa ne incomodeze la volan? vom atrage remarci sau priviri la metrou? o dam jos cand urcam in taxi?

Pe de alta parte, imi asum rolul de avocat al diavolului. Pledez in favoarea probarii cat mai multor palarii si variante alternative de impodobire/ protejare a capului, ostentative sau practice, pana cand gasiti una care sa va placa. Pentru ca, daca palariile din timpul verii vin cu propriul set de probleme, sezonul rece e mult mai generos.

Generos, pentru ca pune la dispozitie mult mai multe optiuni. Pentru incepatoare avem caciulitele tricotate; ma gandesc ca si cea mai anxioasa femeie doritoare de accesorizare va purta o caciulita fara a se stresa prea mult. Promovam apoi la urmatoarul nivel din selectie: berete din fetru pentru cele care viseaza la Paris, sepci de baseball pentru fanele Rihannei sau mamicile in tinute sport, palarii cloche pentru nostalgice, palarii hippie cu boruri moi pentru cele cu suflet boem si garderoba in stil seventies, turbane excentrice pentru fashioniste, caciuli imense din blana pentru cele care au citit Doctor Zhivago!

Nu e de neglijat nici factorul „confort”. O data ce temperaturile scad sub zero grade, o palarie sau o caciula nu mai sunt simple accesorii. Ele devin instrumente pretioase: pierdem 10% din caldura corpului prin scalp.

O perspectiva la care va invit sa meditati (nu cu foarte mare seriozitate, totusi!) este urmatoarea: unde doriti sa va situati din punct de vedere stilistic, cand desenati o diagrama Venn a tinutelor de iarna? Stiti de spre ce vorbesc: diagrama Venn are acele doua cercuri suprapuse partial, unul dintre ele denumit „Confort si caldura”, al doilea intitulat „Bile albe stilistice”. De fiecare data cand facem o tinuta pentru perioada decembrie-martie, alegem inconstient o zona sau alta, sperand sa „cadem” fix pe cea hasurata din centru. Intr-o zi vom prioritiza confortul, in alta vom inclina mai mult spre stil…

In sfarsit, am incredere ca veti gasi o varianta de compromis in care sa fiti bine imbracate, la propriu si la figurat, cu sau fara palarie.

;Ca sa va trezesc interesul, aveti mai jos o selectie de accesorii care mi-au atras mie atentia, pe cele indicate cu asterisc le gasiti in magazinele brandurilor din Bucuresti Mall. Poate imi scrieti ce preferati sa purtati pe cap, cate palarii, berete si caciuli aveti, cum le alegeti si ce amintiri aveti legate de vreuna dintre ele!

Caciulita multicolora Zara*; palarie din catifea Mango*; caciulita cu aplicatii H&M*; sapca din catifea reiata Mango*; sapca din stofa Mango*

Bereta rosie Bershka; caciula din piele si blana, turban tricotat, Tezyo.ro; bereta cu pampon si caciulita norvegiana, Maxine.ro

Palarie verde din fetru si palaria din stofa cadrilata cu boruri moi, Magazinuldepalarii.ro; fedora rosie, Maria Palaria; palaria rosie cu broderie pasare, NitaSao; cascheta rosie retro si bowler hat galbena, Magazinuldepalarii.ro

Credit foto: pinterest.com, zara.com, shop-mango.com/ro, bershka.ro, nitasao.com, magazinuldepalarii.ro, tezyo.ro, maxine.ro, hm.com, Maria Palaria (contul de Instagram).

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *