Bucuria redescoperirii hainelor deja-purtate (si a reinterpretarii lor stilistice)

„Ce vorbesti, fusta asta? Nici nu mai stiu de cati ani o am!” Asa a sunat raspunsul meu standard zilele trecute, cand mai multe prietene mi-au complimentat tinuta. Adevarul e ca chiar purtam o fusta veche – ma rog, de acum 7 ani, ceea ce o face „veche” in comparatie cu ritmul absolut innebunitor in care se misca azi trendurile. Fusta asta a supravietuit cu stoicism trierilor bi-anuale la care imi supun nu doar garderoba, ci TOT ce am in casa: incaltaminte, carti, farfurii, obiecte de decoratiuni interioare, accesorii, reviste, asternuturi… E o chestie brutala si consumatoare de energie si timp, stiu. Dar atat de necesara! Si eu, si prietena mea Ana ba o invinovatim pe Marie Kondo pentru asta, ba filosofam pe marginea acestui gest, aspirand la o viata minimalista si ultra-relaxata, apartamente mai aerisite, garderobe, dulapuri si biblioteci mai putin incarcate, un vis in cheie scandinava…

Motivul principal al supravietuirii acestei fuste – midi, dintr-un bumbac plin, foarte ampla si acoperita cu un imprimeu african in galben, violet si bleumarin – este am stiut in fiecare anotimp cum o pot actualiza si reinterpreta. In iarna trecuta am purtat-o cu un pulover bleumarin supradimensionat, cu torsade, in timp ce primavara o port cu camasi albe sau topuri care preiau culorile imprimeului. In iarna asta renunt la bleumarin in favoarea galbenului ocru: o voi purta nu doar cu un pulover de culoarea gutuilor, ci si cu un palton intr-o nuanta apropiata. Easy peasy.

Pentru ca tot veni vorba de easy peasy, de curand am purtat un cardigan oversized – de obicei rezervat weekendului, jeansilor si tinutelor casual – peste o rochie alba de vara, semnata Izabela Mandoiu. I-am adaugat cizme inalte din piele intoarsa si o curea in talie. Un cardigan multi-tasking, cine s-ar fi gandit la un astfel de atribut?

Dar tocmai in asta consta bucuria redescoperirii hainelor deja-purtate, pe care le ai de mult timp in garderoba. Fie ca iti treci intreaga garderoba printr-o triere facuta cu rigurozitate, fie ca intr-un anume interval de timp iti probezi toate hainele din dulap pentru a construi cu ele noi si noi tinute in care sa le integrezi, la un moment dat chiar ajungi sa le vezi cu ochi noi. Regasite, reimbracate, desprafuite, hainele tale te surprind, te stimuleaza, iti re-aduc aminte motivul pentru care te-ai indragostit de ele cu ani in urma, te fac sa-ti spui „oooh, ia sa vedem ce putem face cu haina asta…!”

Putine sunt femeile care nu se simt paralizate de teama de a arunca o haina, gest pe care cred il vor regreta mai tarziu. Inteleg foarte bine reactia. Acestor femei le spun ca vorbim de o simpla haina, care poate fi inlocuita – nu doar la propriu, cu una noua si asemanatoare, ci si la figurat, pastrand spiritul outfit-ului (schema cromatica, de exemplu) si substituind piesele vestimentare. In sfarsit, in astfel de momente, accesoriile capata greutate: cercei spectaculosi, coliere indraznete, sosete cu fir metalic, curele cu catarame neobisnuite, esarfe multicolore, brose cu forme unice… Cu atat de multe optiuni de a actualiza o tinuta purtata deja de multe ori, rareori vei mai simti nevoia sa pui pe lista de shopping piese trendy: un palton din blana rosie artificiala, o pereche de botine aurii, al zecelea rucsac paietat, o fusta din piele bordata cu pene de strut… Parca mai usor e sa adaugi in garderoba sus-numita curea, pe care o vei purta in toamna peste un cardigan, la iarna peste un palton cu revere-sal, iar la primavara cu o jacheta army.

Astea fiind spuse, la ultima triere de garderoba mi-am dat seama ca am in dulap cateva rochii-petrecute subtiri, cumparate in primaverile trecute: una cu animal print, doua cu un imprimeu de flori de toamna, o a treia in nuante de visiniu si galben… Ce ma impiedica sa le port cu o helanca subtire pe dedesubt, acum si in februarie? Ba ma gandesc chiar si la combinatie riscanta de suprapuneri: sus-numitele rochii si helanci, purtate peste jeansi si asortate cu un blazer navy din stofa… Stiu, suna complicat si bizar, dar functioneaza si arata bine! A fost nevoie doar de 5 minute, o nano-sesiune de outfit styling si doua fotografii pe telefon, pentru confirmare. Ma entuziasmez de cate ori am inspiratie si sunt incantata cand imi pot purta rochiile subtiri mai mult de 3 luni pe an (cost per wear and all that…). Apoi mi-am adus aminte de articolul acesta al Leandrei Medine despre evolutia unui outfit, l-am recitit si mi-am dat seama ca prefer tinutele simplificate.

Denimul – camasi si geci, nemaivorbind de pantaloni – intra in aceeasi categorie a multi-versatilitatii. Nu doar ca le poti pastra for ever and ever, dar sunt bune de folosit ca straturi. O camasa din denim cu manecile suflecate merge peste un pulover subtire la baza gatului sau peste o helanca, dar si pe sub un pulover texturat, pe sub o rochie cu volum, pe sub un sacou din stofa. Iar geaca foloseste-o in loc de vesta matlasata pe sub un mantou mai larg sau in loc de sacou, peste o rochie rosie (denimul merge de minune cu rosu!). In plus, in loc de a cadea in plasa „sezonul asta am neaparata nevoie de o pereche de cizme rosii lungi peste genunchi”, mai bine cumparati-va multe pereche de cercei fabulosi.

Sigur ca pare mai usor sa cumparam permanent haine noi, uneori chiar tinute intregi, dezbracand manechinul din vitrina. „Pare” este cuvantul-cheie, pentru ca dupa o vreme acele haine noi devin, inevitabil, victime ale plictiselii si blazarii, reprezentante ale sindromului „mi-e lene sa fac un efort pentru mine”, ambasadoare pentru tot ce inseamna „fast fashion & zero fucks given” si „instant gratification”.

Morala e aceeasi cu interpretarea psihologica a povestii cu cei 3 purcelusi: efort zero si rabdare zero, rezultate zero dar un dulap ultra-plin; perseverenta pe plus si eforturi facute pas cu pas, rezultate impresionante, de durata si o garderoba coerenta. (Btw 1: daca va fascineaza subiectul basmelor si interpretarii lor in cheie psihologica, va recomand cartea lui Bruno Bettelheim, o veti citi pe nerasuflate. Btw 2: sper ca s-a observat diferenta dintre dulap si garderoba!).

In cheie stilistica, ai nenumarate instrumente la indemana pentru a-ti redescoperi garderoba: jocuri cromatice si de imprimeuri, suprapuneri, alaturari de texturi si materiale din sezoane diferite, accesorizare, reciclare, restilizare prin modificarea nivelului de eleganta a tinutei. Pe toate acestea – si multe altele – m-am incapatanat sa le compun sub forma de teme stilistice zilnice, in programul „60 days of styling. Da, incepe curand, in 15 noiembrie, si este pentru toate Cenusaresele, Albele ca Zapada, Fetitele cu Chibrituri, Ilenele Cosanzene si Mume ale Zmeilor care se incumeta sa isi infrunte garderoba. Cu inima curajoasa, cu bucurie in priviri, cu cuvinte vrajite in fata oglinzilor, dar mai ales cu incredere si dragoste de sine.

Cine se mai prinde in jocul celor 60 de zile? Imi puteti scrie aici, momentul e numa’ bun sa incepeti a va (re)scrie propria poveste stilistica…

 

Foto: manrepeller.com

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *