Draga moda, ce naiba faci cu trendurile?

Intr-o zi obisnuita, ma consider o sustinatoare si admiratoare a trendurilor, chiar si a celor experimentale. In peisajul modei ele sunt daca nu neaparat painea si untul, in mod cert glazura si bomboana de pe tort. Si, desi nu le voi adopta pe toate ci voi alege cu discernamant pe acelea pe care le traduc usor in stilul si garderoba proprie, nu pot nega cat ma amuza sa vad alte persoane probandu-le si cumparandu-le. In plus, voi incuraja orice femeie suficient de receptiva la nou sa le dea o sansa, pentru ca regretele n-au ce cauta in aceasta poveste… Vorba ceea: daca nu ar aparea cate un trend mai neobrazat, mai bizar, mai extravagant, nu am fi descoperit ca putem purta camasa de pijama in loc de sacou. Sau ca tivurile franjurate sunt acceptate de facto, cand jeansii iti sunt prea lungi.

Astea fiind spuse, exista doua trenduri carora le spun „pas”. Pas du tout.

Primul este cel legat de maneci. Nu e o chestie asa evidenta, va explic imediat. Incepand din iarna anului trecut, am fost martorele unei metamorfoze treptate a bucatilor de material care acopera zona dintre umeri si incheietura. Manecile au fost reinterpretate in toate felurile imaginabile. Intai au aparut manecile clopot sau trompeta: acea croiala usor evazata spre manseta, care facea ca maneca bluzei sa se blocheze la jumatatea bratului cand imbracai un mantou, cardigan sau sacou. Apoi si-a facut aparitia maneca balon (cea bufanta sau romantica), urmata indeaproape de manecile si mansetele extra-lungi (inspirate de vibe-ul grunge al anilor ’90, numa’ bune de inmuiat in supa sau cafea), apoi de puloverele cu mansete-funda. Pe masura ce vremea s-a incalzit, ne-au fost oferite manecile deconstruite si cele cu decupaje pe lungime, urmate de manecile triplu-bufante, manecile cu mini si maxi volane, manecile cu pliseuri sau fronsate, manecile „aripa de inger” si manecile „capa”. In sfarsit, punctul maxim al transformarii a venit odata cu absenta partiala a manecilor: topuri si pulovere cu umerii decupati, apoi decolteul Bardot.

Lucrurile s-ar fi putut opri in acel punct. Dar cand toata lumea credea ca nu se mai poate face nimic cu manecile, iata ca au aparut noile colectii si ne-au trimis pe toti la colt. Pentru ca, dragile mele doamne, traim sezonul manecii unice. Sau cum imi place sa ii spun, a uni-manecii.

Am observat trendul in urma cu vreo doua luni, pe cand frunzaream sectiunea „rochii” de pe siteul Zara. Privirile mi-au cazut pe o rochie in nuante de verde inchis si galben, care avea ceva din spiritul colectiilor Diane von Furstenberg. Mi-o si imaginam cu o pereche de cizme inalte. Doar ca… hold your horses: are doar o maneca. Hmm… Cateva clickuri mai departe dau peste o alta rochie delicioasa: midi, roz, care ar arata splendid cu … Oh, si asta are o singura maneca. Ce naiba se intampla?

Descumpanita, am sunat o prietena.

„Auzi, m-am uitat astazi la niste rochii, toate aveau cate o singura maneca. Nu stiu ce sa cred, sa imi fi scapat mie vreun trend al toamnei?”
„Vorbesti prostii… Poate n-ai observat bine, stii ca inca se poarte asimetriile!”
„Uite linkul, studiaza rochia si mai vorbim.”
„Ai dreptate, are o singura maneca. Ai purta-o?”
„Niciodata. Nu ma prind cu ce as putea sa o port, e totusi o rochie pentru toamna sau iarna! Cu un cardigan care sa aiba o sigura maneca?”
„Poate cu o manusa foarte lunga?”
„Cu un sacou imbracat pe un singur brat? Cu un semi-body, daca exista asa ceva?”
„Hai ca deja aberam…”

Dupa o zi-doua intram in cel mai apropiat Zara ca sa o probez si sa o vad cu ochii mei. Nu am gasit-o; de altfel, la momentul respectiv nu am gasit-o in nici unul din magazinele Zara de la noi. Am gasit-o insa cateva saptamani mai tarziu, intr-un Zara oarecare din Paris. Eram curioasa: sa fi judecat eu complet gresit modelul? Sa ma insele in asemenea hal privirea? Nu. Am imbracat-o. In oglinda am vazut o combinatie nereusita dintre draperiile vecinei si salopetele echipajului din Star Trek. I love you, Jean-Luc, dar chiar si asa…

Al doilea trend e, in aparenta, la fel de inofensiv ca cel al uni-manecilor, dar ma dispera in egala masura. Despre acesta am mai scris in vara, iar la momentul acela ma intrebam cand si de ce s-a renuntat la decupaje ca element stilistic estetic, ajungandu-se la faza ridicola in care o haina devine imposibil de purtat. Well… Dupa jeansii de la Topshop cu genunchiere transparente si cei de la Vetements cu fermoar intre fese, in urma cu doua saptamani au fost lansati la Tokio jeansii tanga, cei carora le lipseste complet turul. In fine, ei nu au nici parte frontala, nici dorsala, dar nu conteaza. Sunt semnati Thibaut si ii puteti purta peste un body de culoarea pielii. Sau, ma rog, poate peste alti jeansi?

Dar revin la realitate, pentru ca jeansii Thibaut sunt pentru mine doar un model, un exemplu a felului in care industria modei recurge la exagerari si mercantilism, atunci cand creativitatea lipseste cu desavarsire. Sigur ca prea putine femei vor purta pe strada jeansii respectivi (probabil nici macar vara nu sunt o varianta fezabila!), dar o privire in jurul nostru ne arata ca multe alte piese vestimentare – altfel frumoase, purtabile – sunt supuse aceluiasi tratament.

Exemplul vine via Zara. Tot pe site am vazut o rochie minunata si, la o prima privire, perfecta pentru o zi de toamna: bleumarin, fluida, cu maneci lungi si tiv pana la genunchi. Doar ca nu are spate. De fapt are, in sensul ca omoplatii si umerii sunt acoperiti de materialul subtire; restul – intregul panel de la guler pana la talie – lipseste. Ceea ce face purtarea sutienului imposibila (o incantare, pentru mine personal, dar stiu ca putine femei simt asta). Si atunci, cum o porti cand temperaturile sunt sun 7-8 grade? Are sens sa porti un cardigan si sa acoperi singurul detaliu stilistic care o diferentiaza? Are sens sa porti o bluza pe sub rochie? Poate porti un body cu spatele din tulle sau dantela?

Raspunsul la aceste dileme stilistice? Nu il detin, din pacate. Ma simt depasita. Incerc sa imi revin de pe urma stirii conform careia Crocsii sunt fashionable in urma colaborarii cu Balenciaga, ceea ce inseamna ca la primavara s-ar putea sa port o pereche. Se vor asorta cu jeansii tanga, dar mai ales cu puloverele cu uni-maneci, pe care le voi purta cu pantalonii cu un singur crac si incaltata cu o singura soseta. Traim vremuri bizare, stiu, dar cel putin putem spune ca stilistic suntem in avangarda.

Fotografii: zara.com, google.com

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

4 comentarii la acest post

  1. 1
    Antoaneta says:

    Niste chix-uri totale! Lipsa de inspiratie si risipa de materiale (sau economie, poate ?!)
    oricum, articolul m-a amuzat la culme! iti multumesc, imi place cum scrii, mult de tot.

    • 1.1
      Dian says:

      kitch-uri*

    • 1.2
      Antoaneta says:

      CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks. sursa: DEX ’09 (2009)
      Dar, vorbind despre tendintele respective, se verifica ca sunt si kitch-oase, deasemenea, cat cuprinde!!!

  2. 2
    Dea says:

    : )))))) excelent articolul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *