Slow weekending sau cum fac weekendul sa para mai lung

Vi se poate parea ciudat sa cititi articolul asta intr-o dimineata de luni. Dar nu e.

Cred cu tarie in compartimentalizarea activitatilor. Este una dintre cele mai facile modalitati de a pacali timpul, de a-l intinde ca pe un elastic sau de a-l strange ghem dupa pofta inimii.

Ca atunci cand privesti o agenda frumos liniata, deseori mi se pare ca abia cand faci clar diferenta dintre timpul acordat muncii si cel acordat tie, iar apoi marchezi acele zile cu un Post-It mental – aceea a fost joia cand am inceput un mare proiect, aceea a fost duminica in care i-am vazut pe Coldplay in concert, aceea a fost martea in care m-am plimbat toata ziua pe plaja – zilele se aseaza altfel in suflet, poti simti cat de pline si frumoase au fost, poti vedea cat le-ai trait si ce loc ocupa in intregul vietii. Iar sentimentul diminetii urmatoare este acela de restart, de noua energie.

Lucrurile devin incetosate atunci au loc „polenizari incrucisate”. Cand stau pe Instagram pentru ca nu am chef de munca. Cand lenevesc in pat duminica dimineata, raspunzand la emailuri. Cand rasfoiesc patru numere de Porter, incercand sa descopar unde am vazut o anume piesa, pentru ca apoi sa sune telefonul si sa ma trezesc trei ore mai tarziu sarind de pe Pinterest pe NY Times, iar apoi cautand o reteta exotica citita cu luni in urma.

Saptamanile si lunile vietii mele care au trecut fulgerator au fost cele in care zilele s-au confundat unele cu celelalte, atunci cand am amanat sa fac lucruri (din lene, oboseala, lipsa de interes samd). Zilele si weekendurile pe care le-am umplut cu activitati nonsensice dar consumatoare de timp – vizionari de episoade back-to-back ale unor seriale pe care oricum le mai vazusem, shopping comparativ online pe 10 siteuri, scoaterea tuturor cartilor din biblioteca, in cautarea unei anume carti si a unui anume citat de la o anume pagina – au fost cele care mi-au solicitat un „wtf” in serile de duminica.

Cu fiecare an care trece, imi dau seama de valoarea mistica si/ sau mitica a timpului, de cat de norocoasa sunt ca il am si il pot trai dupa pofta inimii. De curand mi-am dat seama si de faptul ca e momentul sa il tratez cu respectul si grija pe care o merita, sa fac ceva cu folos, atat cat pot, in si cu fiecare unitate, in timp ce il savurez si il memorez cat mai clar.

Asa ca am hotarat: imi voi separa felul in care imi traiesc weekendurile fata de zilele saptamanii, invatand in fiecare luna ceva noua – olarit, caligrafie, ebraica, mixologie sau cine stie ce altceva…

Iubesc florile de cand ma stiu si mi-am facut un obicei de a cumpara un brat de flori, ori de cate ori merg la piata. Un vecin simpatic si pus pe flirt chiar m-a poreclit „domnita cu flori”; l-am intrebat de ce si mi-a raspuns: „Am observat ca in fiecare anotimp veniti acasa cu alte flori: primavara cu lalele, frezii, zambile si liliac, vara cu bujori si flori de camp, toamna cu crizanteme, gladiole si garoafe.”

Adevarul e ca de fiecare data cand vad o florareasa care scurteaza cozi de trandafiri sau aranjeaza trandafiri intr-o galeata, calcand pe un covor de verdeata, un gand imi traverseaza mintea: „Cum e sa traiesti in fiecare zi inconjurata de flori si culori? Asta as vrea sa invat…”

Una peste alta, din dorinta de a-mi trai weekendurile cu ochii deschisi si de a ma pune pe treaba, am sunat-o pe adorabila Adina Filculescu de la enRose. A urmat o dupa-amiaza de vis.

enrose1

Exact asa cum imi imaginasem, actiunea repetitiva a curatarii tulpinilor de frunze, a taierii in unghi de 45 de grade a tulpinilor si constructia propriu-zisa a unui buchet – de la selectia culorilor, texturilor, inaltimii florilor si foliajelor folosite, la asezarea fiecarui fir si pana la miscarile de rotire a buchetului – mi-a adus o stare de bucurie si calm. A ma concentra pe ceea ce vedeam, pe ceea ce aveam in maini, pe ceea ce faceam m-a ajutat sa scap cateva ore bune de orice gand m-ar fi framantat inainte si – bonus! – m-am ales cu un superb buchet de trandafiri, frezii, lisianthus, wax flowers si frunze de eucalipt.

Desktop66-001

Sentimentul meu e ca multe dintre noi si-au pierdut capacitatea de a ne concentra cu adevarat: pe lectura unei carti, pe urmarirea firului narativ dintr-un film sau pur si simplu, pe drumul de la gand la concluzie, de a sta in liniste cu noi insene. Ne intrerupem orice activitate si conversatie ca sa verificam telefonul, sarim de la un program TV la altul si la altul, tinem deschise 15 ferestre de browser, ne incarcam cu intrebari inutile si griji inventate. Putine dintre noi avem hobby-uri: o preocupare care sa ne absoarba complet, incat sa uitam de orice altceva pentru cateva ore.

In ceea ce ma priveste, sper din tot sufletul ca weekendurile in care voi invata ceva nou ma vor imbogati si, deloc de neglijat, ma vor ajuta sa ma indepartez de preocuparile profesionale si sa evadez putin din mintea care-mi lucreaza non-stop. Concentrarea necesara pentru fiecare din aceste noi lucruri va inseamna si ca, avand mainile ocupate, nu voi putea scrolla pe facebook sau instagram.

Asa ca de acum incolo, in fiecare sambata si duminica ma veti gasi cumparand brate de flori pentru urmatorul meu buchet, invartind o roata de olarit, manjindu-mi degetele cu cerneala la orele de caligrafie, respirand adanc la o sedinta de yoga sau tesand tapiterii, in loc de a pierde timpul aiurea. Intre ele voi strecura momente in care voi savura soarele de primavara, cafeaua tarzie de dimineata, momentele cu femeile care imi sunt dragi, somnul de dupa-amiaza, o carte fenomenala, un film bun… Asta e definitia mea pentru #slowweekending.

Pentru ca, asa cum scria candva Arnold Bennett: “We shall never have more time. We have, and always had, all the time there is.”

P.S: Pentru cele dintre voi care visati sa invatati arta aranjamentelor florale (sau sa va dezmierdati simturile cu flori, intr-un weekend), luati legatura cu Adina la office(at)enrose(punct)ro sau sunand-o la 0799.950.999.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

4 comentarii la acest post

  1. 1
    andreea says:

    un curs pt SUFLETELE iubitoare de frumos este cel de la Fundatia Calea Victoriei – Introducere in istoria artei. m-a incantat si ti-l recomand cu drag! as face numai cursuri dinastea, cu vizite de studiu la marile muzee ale lumii (gen National Gallery, asa cum fac ei cele 10 min pt o picture si discutiile de 30 min despr eun tablou), cu tot felul de studii de caz, cu istoria mentalitatilor, oooof! eh, asa mai zic si eu VIATA 🙂

  2. 2
    Teodora says:

    So so nice! Cred ca poti sa iti extinzi cariera si la realizat buchete superbe <3 In weekend incerc sa inghesui toate lucrurile pe care nu reusesc sa le fac pentru mine in timpul saptamanii si de cele mai multe ori, duminica sunt lejer lesinata. Multumita, dar lesinata :))) Maxima decadenta pe care am facut-o intr-o sambata a fost sa nu fac nimic. Absolut nimic! It was wonderful! 😀

  3. 3
    silvia says:

    Foarte frumos, minunata preocupare! Simt pe deplin ce spui, timpul pare ca trece din ce in ce mai repede, iar zilele se topesc una in cealalta intr-un blur, in timp ce eu bazai constant incercand sa le fac pe toate. In momentele cand ma surprind prea prinsa, o carte buna e perfecta pentru a-mi linisti mintea, iar o a doua pasiune la fel de deconectanta e gatitul- iubesc sa bibilesc o mancare pana iese perfect, sa fac ceva cu mainile in timp ce mintea se preocupa doar de micile detalii culinare.

  4. 4
    Aleut says:

    Ce mult mi-a placut articolul asta… Si eu am simtit ca anii s-au dus asa, fara distinctie, nu imi amintesc decat vacantele, asa ca am decis anul asta sa fac ceva. La inceput scriam doar la finalul lunii un soi de ‘month in review’, dupa cateva luni, o fac saptamanal.
    Si m-am hotarat sa imi dau niste teluri la fiecare 1 ale lunii. Ce imi trece prin cap. In ianuarie mi-am propus sa imi cumpara macar de 2 ori flori pt ca era pustiu la mine in casa. Acum e reflex, vaza e mereu plina.
    Unele chestii au prins radacini (flori, sa ma concentrez pe un singur lucru, sa mananc incet, sa incep dimineata cu un anume program de stretching, sa fac revizia saptamanii, sa citesc 10 pagini pe zi, sa merg pe jos de la munca macar 1 pe luna), altele nu, insa le-am incercat macar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *