Adevaratul inteles al frumusetii

Imi aduc perfect aminte doua momente diferite, ambele intamplate in urma cu 7-8 ani.

Momentul #1: O seara intre femei, cateva dintre ele prietene apropiate, altele simple cunostinte. Discutia a curs astfel incat, la un moment dat, am ajuns sa vorbesc despre munca mea. Nu despre cum decurge o zi obisnuita sau la ce fel de evenimente glam sunt invitata, ci despre faptul ca a fi stilist inseamna a incuraja femeile sa isi depaseasca nesigurantele si vulnerabilitatile legate de propria infatisare, a dezvolta o relatie de prietenie cu propria garderoba, a-ti descoperi propria versiune de frumusete si feminitate prin intermediul hainelor. Surprinsa, una dintre cele prezente imi spune: „Tu faci asta? Pai tu nu esti nici slaba, nici frumoasa! Cum le poti invata tu pe femei despre stil si frumusete, daca nu le esti exemplu de silueta?”

Momentul #2: O prima discutie cu o clienta. Dupa ce facem cunostinta, observ din partea ei o evaluare discreta, din cap pana-n picioare, urmata de un zambet larg si o replica spontana: „Daca ai fi aratat ca o manechina, stiu ca nu as fi avut incredere in sfaturile tale… Cat ma bucur ca esti normala!”

Pe la 30 si ceva de ani intelesesem cateva lucruri.

In primul rand, ajunsesem sa inteleg ca, indiferent unde esti in viata peste ani, esti rezultatul deciziilor tale, nu al circumstantelor; ca cresti si evoluezi in momentele dificile, nu in cele de pace si liniste; ca meriti sa te tratezi cu blandete, iar auto-critica face bine doar in doze moderate; ca stereotipuri sunt niste idiotenii, dar ca nu le poti evita la nesfarsit.

Am inteles apoi diferenta dintre fericire si bucurie, dintre satisfactie si mandrie, dintre vanitate si orgoliu, dintre a auzi si a asculta, dintre vulnerabilitate si slabiciune, dintre resemnare si acceptare, dintre a avea si a fi.

Si in sfarsit, una dintre cele mai profunde realizari a venit in momentul in care am inteles, cu seninatate, ca desi o femeie care arata ca mine nu va fi niciodata considerata un standard de frumusete, cat de imens conteaza sa ma simt vie si sa creez eu insami frumusete.

In adolescenta credeam ca definitia frumusetii feminine este o fata/ femeie inalta, supla, cu ochi albastri si, cel mai probabil, cu bucle bonde si impecabil ondulate. Ani mai tarziu, rasfoind revistele de moda, ma minunam privind fotografii ce sugerau acelasi standard periculos al perfectiunii fizice: picioare interminabile, abdomene ultra-plate, coafuri in care fiecare fir de par era perfect asezat, tenuri luminoase si atat de fine incat puteau concura cu fundul unui bebelus… In continuare observ in reviste mai multe blonde decat brunete, aproape niciodata roscate sau femei cu parul grizonant; intotdeauna cu parul coafat, niciodata carliontat natural sau ciufulit (nici macar in reclamele pentru creme de noapte, cu o „ea” intinzandu-se languros intre cearsafuri).

Acum, ca femeie adulta – si mai ales prin filtrul profesiei mele de stilist – ma izbesc in continuare de aceste stereotipuri. Constat, cu tristete, cat de mult ne-au influentat pseudo-standardele legate de frumusete. Intalnesc femei care se intristeaza pentru fiecare rid ce le apare pe fata si pentru fiecare fir de par ramas in perie. Femei care isi numara cu frustrare pistruii si se complexeaza pentru ca genunchii le sunt prea pufosi iar gleznele insuficient de gratioase. Femei care se invinovatesc din cauza unui kilogram suplimentar si femei care sufera din cauza inaltimii lor. Femei pentru care „burtica” este un blestem sau motiv de jena majora si femei pentru care sanii adolescentini ai altor femei sunt motiv de discordie sau invidie. Femei care, din ratiuni strict fizice, sunt in permanenta competitie cu ele insele si cu toate celelalte femei.

Nu am intotdeauna timpul, starea sau contextul pentru a discuta cu ele cat de falsa este ideea frumusetii ideale. Vorbim de un construct social, un concept complex la care contribuie multi jucatori, de la industriile modei si frumusetii, pana la versiunile bine aranjate vizual din social media si, nu in ultimul rand, propria noastra educatie si cultura, rolurile noastre sociale, reperele pe care le cultivam.

HEATHER

In plus, fiecare femeie ajunge singura la definirea propriei frumusetii, la momentul in care intelege ca reperele exterioare nu sunt neaparat (sau intotdeauna) valide. Eu cred mai mult in gasirea propriului drum si a propriilor raspunsuri decat in reproducerea si adaptarea unor exemple deja existente. Imi place sa cred ca toate putem ajunge sa ne acceptam imperfectiunile (cum ar fi sa integram in educatia fiicelor noastre conceptul de wabi-sabi, cel al frumusetii prin imperfectiune?), ca vom ajunge sa ne oferim momente constiente in care ne bucuram de propria frumusete, sa ne acordam pauze dese pentru stari de gratie si splendoare, sa avem conversatii intime cu noi in oglinda.

Nu spun ca agenda mea secreta este sa invat femeile ca idealurile de frumusete sunt pur subiective iar conceptul de perfectiune provoaca suferinta. Dar sper din tot sufletul ca putem dez-vata si re-invata ce inseamna sa fii atragatoare. Pentru ca abia atunci vor radia frumusete.

Am scris povestea de mai sus in urma invitatiei Dove de a lua parte la cea mai recenta campanie a lor, „#FrumuseteaMeaAlegereaMea”. Cu riscul de a suna a cliseu, mesajul este unul puternic: la 60 de ani de la lansare, isi continua misiunea de a vorbi femeilor despre frumusete autentica, adevarata, naturala si de a le arata „femei reale, nu modele”.

In Romania, campania aduce in prim-plan trei romance diferite, in roluri atipic feminine: Cristiana Oprea – pilot debutant de raliu, Adina Aniculaesei – pilot comandant de aeronavă si Cristina Dorcioman – arbitru profesionist de fotbal. Aici le puteti urmari povestile si, tot aici, puteti impartasi din propria voastra experienta si despre felul in care percepeti astazi frumusetea si feminitatea.

screen-captures_tb1000

Mesajul campaniei #FrumuseteaMea.AlegereaMea este mai ales despre diversitate, acceptare si definire a frumusetii, indiferent de normele sociale. In plus, vine cu o doza mare de optimism si pozitiv. Si nu exista femeie care sa nu aiba nevoie de asa ceva!

Fotografii: Dove Romania, google.com

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii la acest post

  1. 1
    silvia says:

    Foarte frumos articol, a atins o coarda pt mine. Ma bucur ca sunt destui campioni ai ideii de a gasi frumusetea si atractivitatea in oricare dintre noi, si in acelasi timp ma intristeaza sa vad cate femei se lasa timorate sau dezvolta complexe datorita aspectului fizic. Cred ca oricine poate fi frumos, mai ales prin prisma interiorului, si cred mai ales ca ar trebui sa ne intoarcem atentia de la exterior spre interior, pentru a nu mai da in mod gresit atat de multa putere conceptului de frumusete fizica, exterioara ca atribut suprem al unei persoane.

    Felicitari inca o data pentru articol si la multi ani de ziua femeilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *