De ce (uneori) despartirile sunt dureroase

„Cu mine o sa ai mult de lucru, iti va fi greu sa ma convingi; sunt genul care nu arunca nimic”, mi-a spus M. cand ne-am intalnit prima oara. Voila, eram prevenita. Proprietara garderobei pe care urmam sa o evaluez nu reusea sa se desparta de niciuna dintre hainele ei. „Crezi ca sunt nebuna?”

Nu, nu cred ca M. e nebuna (si nu sunt sarcastica). Chiar daca multe femei se debaraseaza usor, fara regrete, de continutul garderobelor, nu inseamna ca ele sunt „regula”. Exista si exceptiile. Nu este usor sa renunti la amintiri, la trecut.

Iar hainele sunt momente pe care le-am trait. Momente pe care uneori le rememoram.

Daca suntem genul care pastreaza un post-it pe care au fost scrise primele cuvinte de dragoste din partea unei mari iubiri, biletul de la concertul Coldplay din 2008 sau dopul sampaniei desfacute pe 1 ianuarie 2000, ne va fi dificil sa aruncam jeansii Levi’s care ne-au insotit din prima zi de facultate pana la primul job. De ce? Pentru ca pastram, simbolic, mementouri ale etapelor existentei noastre ca si cum ar fi martori ai proprii evolutii. Ne e greu sa ne despartim de lucruri din trecut, pentru ca inca nu stim ca trecutul face parte din noi.

nothing-to-wear2

In anii de cand fac stilism personal am descoperit maldare de haine ingropate prin sifoniere: piese de nepurtat, uzate, deteriorate, demodate… dar de care femeile respective nu se puteau desparti. De-a lungul anilor, am ascultat siruri lungi de justificari si pretexte pentru:

… geaca din denim cumparata prin ’90, cu croiala prea ampla si cu materialul obosit de atatea purtari: „Inca imi vine, asta inseamna ca o mai pot purta, nu-i asa?”
… puloverul lalai, prieten al unei femei nefericite candva cu propria silueta: „Nu am de gand sa ma ingras, dar nici nu il arunc; imi aduce aminte cat de cumplit aratam si de cum nu vreau sa mai arat!”
… taiorul norocos, cumparat in tinerete si folosit cu succes la multe interviuri de angajare: „Mi-e teama sa nu atrag ghinionul, daca il arunc”
… indraznetul pantalon cu carouri portocalii: „Imbracata cu el, stiu ca sunt departe de a fi ‘clasica’ si banala!”
… pantofii cu varful ascutit, din perioada „cariera de top” a unei foste angajate in banca, azi convertita la freelancing: „Ah, serios? chiar sunt urati si nu se mai poarta?”
… rochia de mireasa cumparata de la Zara, cu 2 ore inaintea ceremoniei civile: „Eram la a doua casatorie, voiam o rochie alba dar nu aveam chef sa cheltui prea mult! Si oricum, cred ca o pot purta si la alte ocazii.”
… hainele din timpul sarcinii: „Copilul da bac-ul anul asta, dar le mai port prin casa.”
… rochia de designer, tinuta in husa ei de plastic, in asteptarea unei mari ocazii speciale: „E adevarat ca nu prea mai suntem invitati la ocazii speciale, dar nu se stie niciodata…”

Da, faimoasa fraza „nu se stie niciodata” ascunde toate acele lucruri care, de fapt, nu si-au gasit locul lor de drept.

Nu se stie niciodata, poate reusesc sa slabesc 7 kilograme si pantalonii mei mulati ma vor incapea din nou. Nu se stie niciodata, poate gasesc ocazia de a imbraca aceasta rochie scumpa, care m-a costat trei salarii. Nu se stie niciodata, poate sora mea ma va intreba daca mai am puloverul facut cadou de ziua mea. Nu se stie niciodata, poate epoletii revin in moda. Nu se stie niciodata, poate pantofii astia se vor largi intr-o zi. Nu se stie niciodata, poate anul asta ies intr-un club sa dansez. Nu se stie niciodata, poate candva ma reapuc de ski. Nu se stie niciodata…

Pastram lucruri si dintr-un sentiment de vinovatie: „atatia bani cheltuiti pe haine, cum sa le arunc la gunoi?” Asa e, nu le aruncam la gunoi: le putem dona, le putem re-vinde online sau la un targ, putem face upcycling sau recycling.

682p02

La finalul unui detox de garderoba respiram mai usor. Garderoba este ordonata si mai aerisita, iar proprietara ei isi vede – realmente – hainele. Poate prinde curaj sa creeze tinute noi sau, pur si simplu, sa gestioneze altfel timpul si relatia pe care o are o garderoba.

Nu stiu ce fel de amintiri aveti ingropate in garderoba, insa acum la inceput de ianuarie, va invit sa va raspundeti la aceste intrebari:

Cum va simtiti cand deschideti usile dulapului? Cum v-ar fi diminetile lui 2017, daca nu v-ati simti plictisite sau sufocate de hainele pe care le aveti? Cum v-ar fi stilul, daca garderobele v-ari fi transformate, ordonate, asortate?

Raspunsuri, solutii, exercitii practice si teme pentru acasa – toate legate de garderoba voastra – am pregatit in workshopul din 28 ianuarie; vreti sa ne incepem anul impreuna? Aici aveti toate detaliile.

Alternativ, va puteti pune garderoba la incercare cu „60 days of styling”

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *