Cum ne imbracam odinioara

Intamplarea face ca in ultima perioada sa ma incrucisez cu diverse forme de cultura si informare, toate legate de istoria modei si costumului: am vizitat colectia de costume de epoca a doamnei Adina Nanu, am primit cadou o carte despre curentul vintage, iar la Bookfest am descoperit o carte scrisa de domnul Adrian Majuru, „Cum se distrau romanii odinioara”.

Nu ma pot abtine sa nu va reproduc cateva paragrafe din capitolul „Eleganta feminina in istorie” – parte din descrieri raman atat de actuale, veti vedea, incat ma intreb daca chiar am evoluat in vreun fel…

„[…] la 1806, multe femei purtau imbracamintea orientala, traind in case fara mobila si cu barbati gelosi nevoie mare.

In acea epoca, boieroaicele „purtau pe cap caciulite rotunde de blana, pe trup rochii decoltate din matase, cu val drapat pe piept, inchise cu nasturi in fata, acoperite cu haine mai lungi sau mai scurte din brocart si catifea, imblanite, croite pe corp si cu mansete late, si in picioare pantofi cu toc.”

Pe la 1813, potrivit contelui Lagarde care vizita Bucurestii, „vesmantul femeilor se aseamana cu cel al doamnelor grecoaice de la Constantinopol, atat ca isi pun mai multe giuvaieruri; insa numai femeile in varsta si nevestele boierilor de rangul al treilea il mai poarta. Celelalte se tin dupa moda de la Paris si Viena, si se intrec in bun gust si cochetarie cu elegantele din capitalele noastre.”

Un deceniu mai tarziu, un alt vizitator al Bucurestiului, F.G. Laurencon, scria ca „femeile urmau cu sfintenie moda de la Paris, dar cu toate ca erau inzestrate cu o fire placuta si forme atat de fermecatoare, nu primesc nici una dintre binefacerile educatiei.

De atunci incolo, moda avea sa fie dictata de la Viena si Paris, iar elegantele valahe nu mai pot concepe viata fara coafuri buclate, palarii cochete, pudra de obraz, odicolon si mai tarziu, fara „malacof” (crinolina). Toaletele doamnelor devin pretioase si elegante, rochiile capata forme si dimeniuni exagerate, care stanjenesc miscarile si ascund anatomia, accesoriile ajung de o opulenta nemaiintalnita pana atunci, iar coafurile – stranse in cocuri complicate si elaborate – sunt infrumusetate cu flori, bijuterii si funde fanteziste, in vreme ce machiajul le pune in valoare ochii. Dintre accesorii, nu le vor lipsi lornionul, penele, bijuteriile, evantaiele, umbrelutele, manusile, mansonul, pungile brodate si, nu in ultimul rand, animalele de companie: cateii si canarii.

Fotografii: tablouri de Niccolo Livaditti si Iosif A. Schoefft, care au pictat tablouri de familie ale protipendadei moldovenesti si valahe in perioada 1820.

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii la acest post

  1. 1
    Smaranda says:

    Foarte interesant, imi place foarte mult genul acesta de articole!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.