Design si stil: nu doar interioare (XIII)

Poate are legatura cu faptul ca ultima saptamana mi-am petrecut-o documentandu-ma despre stilul italienesc, visand cu ochii deschisi la vacante de toamna in Toscana, intr-o vila cu interior baroc, draperii grele si fresce decolorate, la plimbari prin galerii mozaicate ale unor palazzi din Venetia, la apusuri de soare aurii, vinuri rubinii si oglinzi in rame grele. Poate are de-a face doar cu primele zile de toamna si cu faptul ca garderoba mea isi schimba, incetul cu incetul culorile.

Fact is – gandurile mele si-au gasit materializarea in imaginile acestea. Mozaicul acestei bai magnifice, in nuante de fumuriu, sienna si terracota, rezoneaza cu cel din fundalul acestei lungi loggia si cu imprimeul rochiei. Lumina dupa-amiezei – in ambele fotografii – nu mai este cea a soarelui arzator, el sol leone cum ii spun localnicii, dar o simtim in culoarea peretilor, a ramei oglinzii, a braului rochiei…

Stucco. Candva de un alb stralucitor, astazi intr-o nuanta calda intre bej si crem – ingalbenita de acelasi soare puternic al Mediteranei, murdarit de trecerea timpului -, acest basorelief baroc ma face sa ma gandesc la o camee gigantica. Aceeasi culoare este perfecta pentru niste perdele brodate din in, care filtreaza zgomotul strazii sau pentru o canapea cu forme clasice. Negrul imbracamintii si cel al mobilierului simplu nu fac decat sa sublinieze simetriile si luminozitatile.

Alaturate, rosul puternic si verdele viu le asociez Craciunului. Cand nu mai e valabila asocierea? Cand nuantele sunt arse, patinate, decolorate de trecerea vremii si s-au transformat in rubiniul unui Chianti, rosul inchis al rosiilor uscate la soare sau aramiul unor vase de cupru, in verdele sters al maslinilor sau griul verzui al frunzelor de salvie. Simt racoarea peretilor unei vile din sudul Italiei, in prima fotografie, si dogoarea unei dupa-amiezi din Grecia in cea de-a doua.

Lumina si penumbra. Rustic si antic. Linii drepte, elegante, alaturi de o paleta la fel de eleganta de ecru si nisipiu, de oranj si masliniu. Piatra si sticla, bumbac si catifea. Trasaturile angelice ale femeii seamana cu cele idealizate ale sculpturilor de langa ea, iar culorile tapiteriei se oglindesc in cele ale jachetei.

In sfarsit, frumusetea clasicismului se regaseste in simplitatea sofisticata a acestei rochii. Decolteul are adancimea perfecta, manecile sunt decupate impecabil (daca priviti cu atentie, decupajele decolteului si mansetelor mimeaza V-ul drapajelor rochiei lui Nike, din planul 2 al imaginii), pliurile fustei contureaza atat de frumos soldurile femeii, incat rochia nu mai are nevoie de nici un accesoriu. In mod similar, oglinda, imaginea candelabrului de cristal si bustul vintage completeaza simetric spatiul aerisit al camerei.