Calendaristic, toamna este deja aici. O simt deja, mai ales dimineata. Mi-ar placea ca toate weekendurile lui septembrie sa fie insorite iar pe unul dintre ele sa mi-l petrec undeva la munte, intr-o casa acoperita de iedera si cu dormitoarele infasate in cearceafuri inflorate, cu cani de cafea aburinda si paine prajita cu miere, buchete de crizanteme galbene pe masa si un soare palid dimineata, cu vedere catre o gradina de un verde suculent si un cer de un azuriu intens… Poate la Zabola?