Mergand pe linia “ce-si doresc femeile” si avand in vedere ca multe dintre noi sunt fie shopperite cu experienta indelungata, fie fashioniste mai mult sau mai putin declarate, cred ca sunteti de acord cu mine ca pe listele noastre de dorinte se gaseste, undeva in top 5, “reduceri tot anul”.
Pai uite, astazi Anchor Grup s-a pozitionat drept Zana Buna pentru ca, daca nu ne poate indeplini toate dorintele, macar pe asta ne-au oferit-o astazi. Fara surle si fara trambite, au lansat astazi cardul Optimo, un card de cumparaturi care ne ofera discounturi (intre 5-20%) in multe multe magazine din cele doua malluri ale lor, Bucuresti/Vitan si Plaza.
Deocamdata, lista retailerilor care fac parte din acest program cuprinde vreo 80 de nume – mie mi-au mers direct la corazon Aldo, Nine West, Women’s Secret, Catwalk, Debenhams, Accesorize, Famous Brands, Karen Millen, Vero Moda, Sasch, dar am bifat si niste branduri de lifestyle, ca deh uneori te mai tenteaza si un accesoriu pentru casa (I’m in for anything slightly morrocan de la Exotique) sau pentru budoarul propriu (La Senza si Etam, yummy sometimes), ai nevoie, ca mine, sa iti reinnoiesti reteta lentilelor de contact (Optiplaza si Optinova, multumesc 
), te mai opresti la o cafea la Costa Coffee, mai cumperi un bijou de la Oxette sau un kilogram de carte din Diverta…
FYI, cardul nu functioneaza pe principiul acumularii de puncte pentru fiecare leu cheltuit, ci doar ca instrument de discount in magazinele respective: il arati la casa inainte de a face plata si, abracadabra!, poftim reducerea. Vor exista insa tot felul de promotii si premii interesante, de genul sejururi intr-un hotel de 5 stele cu vedere la Bosfor. Cardul nu expira si poate fi inlocuit foarte usor, iar ca sa il obtii trebuie doar sa completezi un formular la birourile de informatii din malluri si il primesti pe loc.
On the downside, deocamdata unele branduri nu participa la program – Zara (evident), Promod, Mango, Tommy Hilfiger, Koton, BSB, Musette… dar sa nu mustacim, nu-i asa? Stiti cum e povestea cu “calul de dar nu se cauta la dinti”
Nu va mai indemn sa fiti atente la bugetul vostru de cumparaturi, ca deja stiti cum sta treaba. Consumati shopping cu moderatie, ca sa parafrazez anunturile, si informati-va despre Optimo pe www.optimocard.ro
Partially working weekend ahead, cum nu am mai avut de mult timp. Sambata sunt la shopping – nu pentru mine, dar impreuna cu cineva cu care am facut click de la prima intalnire (nothing kinky, I swear!), apoi daca termin la timp (adica pana in ora 16) trag o fuga pana la Fashion Illustration Workshop - la care cred ca poate participa oricine, doritor sa invete ceva nou. In caz contrar, va fi zi de gatit ratatouille, cheesecake si coq au vin, o vizita la Hotel Carol pentru minunata lor expozitie florala, toate urmate de un film (poate Close My Eyes, desi daca mai vad de multe ori derriere-ul lui Clive Owen nu mai garantez pentru mine iar cine doreste o poza sa imi trimita un email ). Duminica multe de scris, plus iesit la o luuunga plimbare, plus sesiunea saptamanala de barfe, smenuri si susanele, iar luni… inca nu stiu dar sper sa fie o zi cu soare si roua.
Printre picaturi, saptamana asta am avut timp sa ies la shopping cu unul din castigatorii zilelor Butterfly Days (sunt acele zile speciale care au loc in fiecare 1 si 16 ale fiecarei luni la mallurile Vitan si Plaza, cand magazinele ofera discounturi de vreo 30% la colectiile noi), sa scriu niste articole, sa leg cap la cap niste proiecte, sa scot o fata frumoasa si desteapta la o cafea, sa imi cumpar bujori, sa ma spal pe par cu un produs secret (deocamdata stiu doar ca e un leave-in conditioner cu un parfum placut), sa imi cumpar o pereche de pantofi datorita carora am fost oprita pe strada de 2 ori (!) si sa mai si citesc una-alta… Ceea ce va doresc si voua, vorba poetului
Versace and Kane: an odd mix that works- un foarte cool articol pe NY Times, despre “an odd couple, Mr. Kane and Ms. Versace, in an industry of convenient marriages. Who in the fashion world could compete with her view of glamour? He, on the other hand, grasps the Versaces mentally — through pictures. He can’t help it, being born in 1982, when Gianni Versace did his first metal-mesh dresses.”
Fashion sales up but future looks gloomy – “Sales of clothes, shoes and textiles were 9.5 per cent higher than in April last year, the biggest annual rise since July last year…Analysts said that retailers would struggle to keep up the momentum as households faced sluggish earnings growth and political uncertainty as well as tax rises and spending cuts”, am citit in Times UK si ma intrebam de unde similaritatile dintre UK si Romania?
Are you wearing a watercolor? - enigmatice si cuminti, foarte putin repetitive dar in schimb foarte individualizate si colate, noile imprimeuri sunt atat de abstracte incat este nevoie de tehnologie speciala pentru a le tipari direct pe tesatura. Pe Wall Street Journal.
Fashion films become the hottest new accessories – despre festivalul de la Cannes, Lagerfeld, mini-movies si un nou tip de branding in NY Times.
Fashion and philosphy – “Should fashion be more meaningful? Every few decades the question gets asked, and as we move into the 21st century’s teen years, it has rolled around again, thanks to a pair of surprising collaborations.” Inca un articol genial, despre camasi si romantism, punctata de numele catorva poeti de geniu (Byron, Milton, Burns, Keats) si cu un link la un interviu cool cu Alain de Botton, courtesy of Financial Times. Iar daca va place Keats sau macar poezia cu adevarat romantica, e cazul sa vedeti Bright Star, care e regizat de cea care a facut si The Piano.
Goodbye, Norma Jean – se pare ca in sfarsit suntem la finalul epocii siluetei “clepsidra”. Cine, se intreaba Times UK, in afara de Marylin Monroe, Scarlett Johansson si Rachel Weisz se incadreaza in sus-numita categorie?
Even the Dalai Lama has a point man – nepotul Dianei Vreeland a ales o viata de ascet, simplitate si meditatie in locul modei si glamour-ului. De citit pe NY Times si de admirat.
iar pe final, o selectie de articole din Times UK – the Bare Leg Dilemma; Grand designs: the 1,000 pounds outfit; “This week I’m wearing the maxi skirt” si “Can a Brit wear coloured shoes?”
Acum vreo 2 saptamani eram chitita sa merg la conferinta lui Adrian Oianu despre rochii, with me being a dress aficionado. N-am ajuns, din varii motive. Azi dimineata, emailul m-a intampinat cu o veste buna: dragul domn repeta evenimentul, intr-o formula noua si ne invita miercuri seara, de la ora 20, la Bucharest Hubb.
Despre ce se va vorbi? Despre design vestimentar contemporan si nu numai, despre rochii si comunicare vizuala, despre relatia dintre rochie si personalitatea celei care o poarta, in ce ocazii imbracam rochiile si cum armonizam tipurile de silueta cu diferitele croieli, ce rochie trebuie accesorizata si care nu…
Workshopul lui Adrian Oianu va avea loc miercuri 26 mai, la Bucharest Hubb, strada Stelea Spataru nr. 21, incepand cu ora 20.00. Sunt disponibile doar 55 de locuri, iar participarea (in care este inclusa cafea, apa, ceai, prajituri) este de 100 Ron. Mi s-a soptit ca, daca vii cu inca 3 prietene, beneficiezi de 50% reducere (adica in loc de 100 Ron, platesti doar 50 intrarea), iar ca sa iti rezervi locul scrie-i lui Catrinel Chiriac la catrinel.chiriac@adrianoianu.com.
Busy weekend ahead si, sa fiu sincera, abia il astept – mai ales dupa cateva weekenduri mult prea linistite. Maine, dupa o cafea buna, drumuri la o croitoreasa, apoi merg la piata sa imi cumpar un brat mare de bujori roz si albi, spre dupa-amiaza poate ma voi incumeta sa merg la Skirt Bike pe Kisselef (am aflat ca se inchiriaza biciclete in parculetul de langa Aviatorilor!), seara pana in zori de zi la Noaptea Muzeelor.
Duminica o lunga plimbare in jurul Herastraului, putin shopping apoi un film bun (pendulez intre Website Story-ul lui Chisu, Alice in Wonderland, The Man who stare at Goats si Eu cand vreau sa fluier…, tough choice, voi ce mi-ati recomanda?) si inchei seara cu un masaj, un pahar de vin rosu si ceva yummy. Printre picaturi, mai apuc sa citesc Elogiul Lentorii si ultimul numar din Tabu (am cunoscut-o de curand pe Cristina Bazavan si este as cute as a cupcake!)
Timp de lectura am tot avut saptamana asta, de unde si recomandarile de azi. Enjoy!
Tory Burch: America’s new fashion sweetheart - in The Telegraph, “You might not recognise the chic, Hitchcock-esque blonde sitting poker-straight in Claridge’s tea room in London, but to millions of Americans she is a veritable style icon.”
Reinterpreting Valentino - tricouri de 600 euro (care nu pot fi numite mass fashion…) sau rochii de mii de euro, care este adevaratul caracter al brandului Valentino, intreaba Wall Street Journal. “Since its inception in 1959 in Rome, Valentino had been almost single-mindedly focused on the dressiest moments in a woman’s life… But the fashion house’s customers need clothes during daylight hours. ‘It’s a reinterpretation of the brand.’”
Baroque and roll: fashion houses go back to their roots – traditia si istoria redevin inspiratie pentru casa Versace, un interviu cu Donatella in The Independent.
Is luxury dead? Maybe not – as if ever… Cititi pe Luxury Society rezultatele deloc suprinzatoare ale studiului “The New Face of Affluence”.
Mrs. Bono on how fashion can save the world – in Times Online, Ali Hewson vorbeste despre ethical fashion, being green si stupii de albine ai familiei din Dublin. Foarte cool.
Ultrasuede: in search of Halston – prezentat la festivalul de la Tribeca, un documentar despre designerul american si stilul de viata glam al anilor ’70, cu picanteriile din Studio 54 cu tot. In T Magazine. Meanwhile, eu caut online L’Arnacoeur 
Jane Shepherdson: why we want what she’s wearing - un material in Times Online despre un adevarat geniu (comercial) al modei, fosta directoare de creatie de la Topshop. “Can Jane Shepherdson do for Whistles what she did for Topshop? Meet the woman reinventing the high street. Hailed as the most powerful woman in British fashion… a retail genius who could predict the subtle shifts of what we might desire, before we knew it ourselves.”
Discount Store is NY beachhead for Nordstrom – elegantul department store din Seattle isi deschide portile, in sfarsit, si la New York, dar altfel decat ne-am astepta: totul la discount. In NY Times.
The resurrection of the bow tie - dupa ani de zile in care barbatii isi lasau camasile descheiate cand purtau smoking-uri (very Clooney), NY Times remarca revenirea la eleganta clasica masculina.
Cand vine vorba de nasterea, originalitatea si raspandirea ideilor, moda ne poate invata cate ceva.
Unul dintre cele mai memorabile momente din cinematografia cu tematica fashion este in “Diavolul se imbraca de la Prada”. Meryl Streep (una dintre actritele mele preferate si singura la inaltime in tot filmul asta) o joaca pe Miranda Priestley, redactora sefa a revistei Runway, iar Anne Hathaway este Andy, asistenta ei intentionat foarte unfashionable.
Pusa in fata alegerii dintre doua curele foarte similare, Andy isi exprima dispretul pentru lumea fustelor, gentilor si accesoriilor cu eticheta de designer, iar Miranda o plezneste verbal, cu o ucigatoare raceala, pentru asa-zisa ei aroganta, in monologul care urmeaza:
“This… ‘stuff‘? I see, you think this has nothing to do with you. You go to your closet and you select out that lumpy blue sweater, for instance, because you’re trying to tell the world that you take yourself too seriously to care about what you put on your back. But what you don’t know is that that sweater is not just blue, it’s not turquoise, it’s not lapis, it’s actually cerulean. You’re also blithely unaware of the fact that in 2002, Oscar De La Renta did a collection of cerulean gowns. And then I think it was Yves St Laurent, wasn’t it, who showed cerulean military jackets? And then cerulean quickly showed up in the collections of 8 different designers. Then it filtered down through the department stores and then trickled on down into some tragic Casual Corner where you, no doubt, fished it out of some clearance bin. However, that blue represents millions of dollars and countless jobs and so it’s sort of comical how you think that you’ve made a choice that exempts you from the fashion industry when, in fact, you’re wearing the sweater that was selected for you by the people in this room. From a pile of stuff. “
Miranda este la fel de intuitiva ca un psiholog. Adevarul este ca, fie ca ne plac puloverele lalai albastre sau gentile Balenciaga, cand e vorba de ceea ce imbracam putini dintre noi sunt “ganditori originali”. Exista, desigur, adevarati inovatori, dar daca nu suntem genul care sa vopsim o bucata de material in cada, ca apoi sa croim din ea o rochie, stilul nostru este de fapt produsul mintii altcuiva. Iar ceea ce este adevarat despre pulovere albastre ca ale lui Andy este adevarat si despre idei, care se misca prin eter in moduri total imprevizibile. Daca crezi ca ai descoperit un talent nou, ca esti prima care inventeaza o reteta sau cea dintai care foloseste o oarecare combinatie cromatica, poti fii aproape sigura ca nu e asa.
Asta se intampla nu pentru ca am fi lipsiti de creativitate, ci pentru ca, in realitatea actuala, nu putem opera ca agenti liberi. Toti suntem prinsi intr-un tipar complex de comportamente colective, de multe ori organizate spontan si, cel mai adesea, aflate dincolo de zona noastra de awareness si intelegere. Psihologii sunt foarte interesati de aceste cercuri de idei, de felul in care acestea se dezvolta si de cum le navigam. Exista, se intreaba ei, un aranjament social ideal pentru crearea si diseminarea/ transmiterea ideilor, pentru amestecarea inovatiilor si imitatiilor? Ce este mai periculos: sa imprumuti din produsul mintii altora, sau sa fii prea mult un explorator singuratic?
Toata tirada mea a pornit, de fapt, de la citirea rezultatelor unui studiu facut la Indiana University. Un grup de psihologi au cautat raspunsuri la intrebarile de mai sus, incercand sa descifreze ce inseamna mintea sau gandirea “colectiva”. Ca sa isi dea seama cum stau lucrurile, oamenii respective au creat un mediu virtual, o lume virtuala via internet in care grupuri de persoane, de diverse marimi – de la 20 la 200 – forau simultan in cautarea ideilor. Cercetatorii au folosit intentionat cuvantul “a fora”, pentru a sublinia faptul ca ideile sunt resurse abstracte, hrana pentru creier: pe masura ce rezolvam diverse probleme cu care ne confruntam zilnic, observam cum ideile celorlalti sunt puse in aplicare, inventam apoi cateva ale noastre, facem un fel de barter intre ideile lor si ale noastre – si apoi asteptam sa vedem daca functioneaza sau nu.
Iata un exemplu a felului in care se derula experimentul. Participantii, conectati la internet, sunt rugati sa ghiceasca un numar de 0 la 100, apoi primesc feedback sub forma unor puncte (in functie de cat de apropiat sau indepartat a fost raspunsul lor de cel stabilit de cercetatori). Ganditi-va la aceasta situatie sub forma unei prime zile la un job nou: habar nu aveti de regulile interne, nu stiti care este cultura organizationale, cine cu cine lucreaza si cine pe cine barfeste; tot ce puteti face este sa ghiciti. Dar desi ghiciti si de multe ori ghiciti corect, in paralel va urmariti colegii, urmariti ce decizii iau sau cu cine discuta si cautati indicii pentru cat de bine se descurca. Daca se descurca mai bine, poate e mai simplu sa ii imitati decat sa ghiciti la nesfarsit, ca la alba-neagra? Sau sunteti dispusi sa ghiciti in continuare?
Si tot asa… Trial and error, imprumutam, facem compromisuri, pana ne dam seama exact cum stau lucrurile. Intre timp, toti ceilalti participanti la experiment dezvolta un comportament similar, inclusiv partea cu urmaritul tau, de aceasta data. Cercetatorii au organizat experimentul in mai multe feluri, fiecare aproximand un alt tip de grupuri sociale reale. De exemplu, in retelele “locale”, participantii erau conectati doar cu cativa vecini de-ai lor, pe cand in forma “globala” retelele de conectivitate erau complexe si participantii nu se cunosteau intre ei. In sfarsit, in varianta de “small world“, participantii erau conectati local, dar existau si cateva persoane din retelele globale.
Rezultatele studiului au fost cat se poate de surprinzatoare. Retelele globale functionau excelent atunci cand probleme erau usoare (logic, din moment ce un grup puternic conectat transmite informatiile rapid, iar viteza este factorul esential in diseminarea acestora). Pe masura ce problemele deveneau mai complexe sau mai grele, retelele “small world” performau mai bine decat cele mari. Cu alte cuvinte, truismul “cu cat mai multa informatie, cu atat mai bine” se dovedeste a fi neadevarat in chestiuni complicate de viata. In sfarsit, cele mai performante retele s-au dovedit a fi cele locale.
Ce am vrut sa spun cu textul asta lung? Niciunul dintre noi nu poate naviga de unul singur prin lume. Este periculos si am consuma mult prea multe resurse, in mod inutil – asa cum s-ar intampla daca ne-am apuca sa ne cream propriile haine, in loc sa facem cumparaturi la mall. Dar exista si un pericol in aceasta conectivitate si lipsa de creativitate. Daca toti ajungem sa cunoastem aceleasi lucruri – si doar pe acestea – , vom ajunge sa traim intr-o lume in care toti gandim la fel, dupa aceleasi tipare. Am fi mult prea omogeni si ne-am comporta ca o turma, in loc sa impingem in fata cate un explorator curajos. E suficient sa ne uitam in jurul nostru ca sa observam ca oameni se raliaza atat in jurul unei idei bune, dar si in spatele celor proaste: in politica, in literatura, in televiziune, in consumerism si, da, in lumea modei. Cum altfel va explicati popularitatea unor uratenii ca Uggii?