A fost o data ca niciodata, cu vreo 2 ani in urma, cand am scris despre “shwapping“, o ocazie sociala – fie publica, fie privata, sponsorizata sau nu de un brand relevant pentru evenimentul in sine – in care fetele cu apetenta pentru moda, garderobe generoase si suflet si mai si aleg sa se intalneasca pentru a-si da hainele la schimb. Un fel de cumparaturi fara a cheltui nimic.
Eh, iata ca trendul a ajuns, finalement, si la noi. Diseara are loc Black si Back/ Recesionista Club, organizat de Tabu si Rexona in Fratelli (in spatele Ateneului Roman). De la ora 18.30, fetele va asteapta sa veniti cu orice haine negre pe care nu le mai purtati si sunteti dispusa sa le dati… la schimb, of course.
Eu tocmai ma uitam zilele trecute in dulap, ca sa observ ca am one black dress too many. Asa ca voi fi acolo…
Sursa: blogul Cristinei Bazavan
Industria modei evolueaza, se adapteaza, foloseste spatiul digital la fel de organic precum orice alt mediu: de la retele sociale si medii sociale, pana la crearea si distribuirea de continut a propriilor branduri. Vehiculele preferate: telefoanele mobile si gadgeturile aferente.
Cand mi-am cumparat propriul iPhone (cu mai bine de un an jumatate in urma), prima aplicatie pe care cu nerabdare am descarcat-o a fost cea a Style.com – fotografiile tuturor colectiilor, clipuri video exclusive, blogul, sectiunea look of the day… Mi-aduc aminte si urmatoarele descarcate: net-a-porter, iShoes si Stylish Girl.
Astazi, popularitatea aplicatiilor de style & lifestyle (asa-numitele apps) este o tendinta in sine si cred ca depaseste in viteza si masa critica interesul nostru in ceea ce inseamna industria modei. Intr-un interviu realizat de NY Times chiar inaintea lansarii aplicatiei Net-a-porter, Alison Loehnis spunea: “We feel very strongly that third-generation technology is the new shop window. No one wants to be bound to their computer anymore.”
Pe masura ce marcile si retailerii isi muta centrul de interes catre marketingul mobil, acestia integreaza in aplicatiile pe care le dezvolta informatii primite din retelele sociale, includ video live-streaming sau actualizeaza noutatile de pe blogurile proprii. In plus, numarul lor creste exponential: de cand Apple si-a deschis “magazinul” in iulie 2008, 75 de milioane de utilizatori de iPhone si iPod Touch si-au descarcat peste 3 miliarde de aplicatii. Nu ati citit gresit: 3 miliarde. Noul iPad, cu vreo 150,000 de aplicatii, nu face decat sa le confere o alura si mai atragatoare…
Interesante sunt si directiile de dezvoltare ale acestor aplicatii, majoritatea gratuite: de la replici simplificate ale siteurilor (de e-tail sau e-zines) sau revistelor de moda, unde poti vizualiza ultimele articole scrise si cele mai noi prezentari de moda, pana la metamorfozari virtuale si interactive ale unor stilisti, care te ajuta sa creezi noi tinute sau iti ofera recomandari personalizate de cumparaturi.
In prima categorie se incadreaza cele mai multe dintre aplicatiile concepute de revistele de moda si de multi dintre retaileri (de la Dolce & Gabbana, Ralph Lauren si Chanel, la Gucci, Gap si Zara). Designerii ne pun la dispozitie variantele digitale ale lookbook-urilor celor mai noi colectii sau, in timpul saptamanilor modei, ofera gratuit bilete de intrare, informatii exclusive sau programul prezentarilor, iar brandurile de mass-market – cum este Miss Sixty, de pilda – ofera discounturi speciale celor care descarca si folosesc aplicatia pe iPhone.
Cea de-a doua categorie se diferentiaza prin complexitatea si personalizarea informatiilor – fie ca te ajuta sa faci comparatii de preturi, sa iti organizezi garderoba, sa gasesti cadoul perfect, sa primesti fotografii si detalii despre ce apare nou in stocul unor magazine, pana la a primi recomandari in timp real din partea unui stilist… la fel de real.
Este cazul celei mai noi aplicatii create de Glamour impreuna cu Like.com. Se numeste “Ask a Stylist” si, asa cum ii spune si numele, ofera utilizatoarelor raspunsuri din partea unor stilisti pregatiti de revista. Dupa cum scrie Wall Street Journal, aplicatia face parte din strategia de a imbina instrumentele interactive pentru cumparaturi cu experienta online propriu-zisa. Opt stilisti sunt la dispozitia publicului, 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana; utilizatoarele selecteaza o categorie de evenimente (nunta, party, la film, in parc) apoi trimit fotografii ale tinutelor, accesoriilor sau chiar ale lor insele. In urmatoarele doua minute, primesti raspunsul mult-asteptat, dar scurt si la obiect. Este ca si cum stilistul respectiv ar fi langa tine, in fata dulapului sau in magazin.
Alte doua aplicatii cool si gratuite sunt Stylish Girl (un instrument pentru fashionistele super-organizate si cu dulapuri supradimensionate. Trebuie doar sa fotografiezi separat fiecare articol din garderoba, le incarci in aplicatie iar apoi nu faci decat scroll pe verticala, pe fiecare categorie in parte – topuri, rochii, pantaloni, incaltaminte samd – pentru ca sa le asortezi) si Gap Style Mixer (care te lasa sa creezi tinute pornind de la articolele prezente in colectia actuala).
Urmatorul pas? Marcile “intra la apa”, se creaza un sistem consumer-centric, telefoanele inteligente devin the go-to tool, vor exista mai putini gate-keeperi pe masura ce utilizatorii de internet devin mai sofisticati si industria modei va deveni mai putin elitista. Sau poate e doar wishful thinking…
Citeste si: {A Fashion Phone App that Talks Back}
De felul meu destul de atehnica – am multe alte calitati, printre care gust estetic desavarsit, pricepere extraordinara in a gati mancaruri marocane, stiut sa citesc harti aproape ca un barbat si stiu sa tac tot la fel ca un barbat, loiala prietenilor si ma opresc aici pentru ca apoi lista suna a aroganta – , mi-am facut si eu in sfarsit pagina personala pe Facebook.
Poveste lunga, pentru ca aman lucrul asta de vreo un an de zile. It got the better of me, asta e. Pana invat sa pun “insigna” sau cum dumnezeu se numeste pe blog, ca sa va puteti abona usor, cautati-ma acolo. Iar daca cineva are sufletul foarte bun, il rog sa ma invete sa gasesc aplicatia respectiva pentru ca simt ca ma invart in cerc…
Bonus, cateva paragrafe din cartea pe care o citesc saptamana asta, “Rochia cea noua” de Linda Grant.
“Singura in cabina cu taburetul de catifea, agatatorile pentru haine, oglinda care te facea sa arati bine si luminile puse strategic, m-am descheiat la blugi si acestia au alunecat scotand la iveala picioarele acoperite cu fire de par negru, pe care nu le mai epilasem de luni de zile, si ma chinuiam sa imi aduc aminte cand imi cumparasem ultima oara ceva. Rochia rosie ma intimida. Oare cum trebuia sa o imbraci?
[...] Trebuia sa introduci bratele pe maneci si sa scoti un cordon lung printr-o despicatura laterala, in timp ce petreceai celalalt cordon in jurul taliei si, cu maini stangace, le legai pe amandoua cu o funda. Dupa ce am efectuat laborioasa manevra, rochia prinse dintr-odata viata, punand stapanire pe corpul meu si remodelandu-l. Sanii erau acum mai ridicati, talia ingustata. Paream cu cel putin 5 kilograme mai slaba.
Ma simteam amenintata de atingerea de matase a rochiei, caci parea ca nu se va mai desprinde de mine niciodata. Am tresarit cand am vazut naluca din oglinda, care ma privea, si pe care cu greu am recunoscut-o, cea la care renuntasem demult, fata zvelta, incitanta, eu cea de altadata, stralucind de partea cealalta a sticlei, zambindu-i unei femei de cincizeci si trei de ani, cu radacinile parului nevopsite.[...].
Rochia rosie arunca licariri de rubin in contrast cu pielea mea. M-am ridicat pe varfuri, ca sa vad cum mi-ar sta cu tocuri. Mi-am pus piciorul drept in fata si mi-am dus mainile acolo unde imi aminteam ca erau ultima data soldurile. Fara camuflajul esarfei de matase, gatul ridat era expus, insa pielea de pe piept nu era incretita. Ce feste iti joaca propriul corp, cum se mai distreaza el pe seama ta, de-ti vine sa si razi! [...] Rochia imi patrunsese in carne, devenise una cu mine. Cine si-ar fi putut da seama unde se termina una si unde incepea cealalta? Cat de ridicol mi se parea sa ma indragostesc de o bucata de material! O cumpar!”
“De fapt, cum ne petrecem viata? Ne straduim vitejeste, zi dupa zi, sa jucam rolul nostru in aceasta comedie-fantoma. Ca primate ce suntem, esentialul activitatii noastre consta in a ne mentine si intretine teritoriul in asa fel incat sa ne protejeze si sa ne desfete in a urca sau a nu cobori pe scara ierarhica a tribului si in a ne deda luxurii in toate felurile care ne sunt cu putinta – fie si in fantasme – atat pentru placere, cat si pentru descendenta promisa. De aceea folosim o parte deloc neglijabila din energia noastra pentru a intimida sau a seduce, aceste doua strategii asigurand, de unele singure, cautarea teritoriala, ierarhica si sexuala care anima conatusul nostru. Dar nimic din toate acestea nu ajunge in constiinta noastra. Vorbim despre iubire, despre bine si rau, despre filozofie si civilizatie si ne cramponam de aceste icoane respectabile precum capusa insetata de cainele ei mare si cald.
[...] Eternitatea ne scapa. [...] Atunci bei o ceasca de ceai sau te uiti la un film de Ozu, ca sa te retragi din hora rivalitatilor si a bataliilor, care sunt datinile rezervate speciei noastre dominatoare, si dai acestui teatru patetic insemnul Artei si al operelo sale majore.”
De cand nu ati mai citit o carte care sa va schimbe perceptia asupra lucrurilor din jurul vostru, o carte cu adevarat memorabila la care sa vreti sa va tot intoarceti pentru ca stiti ca fiecare lectura releveaza alte mesaje? Eu din primavara trecuta. Acum am descoperit fantastica “Eleganta ariciului”, publicata la noi de Nemira. M-am pierdut in carte, adica uitam de mine si mai reveneam la suprafata, pentru cate o gura de aer ca dupa un sarut pasional, dupa ore intregi de pagini intoarse. Iar dintre toate vignetele cartii – luminoase si estetice apartamente din Paris, dinner-uri in sanul familiilor bcbg cu simpatii socialiste analizate de o pustoaica precoce de 12 ani, filozofie discutata de o portareasca autodidacta, dragostea redescoperita la 50 de ani – ramai cu imaginea cameliilor crescute langa zidul unui templu japonez.
Cum nu am gasit fotografii suficient de frumoase cu camelii, va las cu niste magnolii – pentru ca luna asta apartine magnoliilor si ciresilor in floare… Si mai lasati calculatoarele deoparte, iesiti la o plimbare in Herastrau si intindeti-va pe iarba (pentru ca nu va vad ca in reclama Vodafone, va “schimbati freza in timp ce va schimbati profilul pe facebook”; give me a break…). Vara vine prea repede ca sa mai apucati sa va bucurati de primavara.
Iar pentru ca promisesem ca revin, incet-incet, cu posturi noi, astazi fac un minim efort si va aduc linkurile mele saptamanale preferate. Incepem cu…
What’s next: Fashion – un interviu foarte fluid si interesant in Wall Street Journal cu surorile Mulleavy, care vorbesc despre care le-au fost influentele (skaters, surfers, punks, Hare Krishnas), despre cum isi termina una alteia frazele si despre ce inseamna pentru ele luxul.
Bull market? Try peacock? - nu pasarea, ci culoarea. Se pare ca pe langa inaltimea tivurilor si indexul lipstick ca indicatori ai economiei, a venit randul cromaticii sa indice starea natiunii. Cel putin asa spune NY Times.
What it feels like to want to be a girl when you’re a boy – Times UK il trage de limba pe Theyskens, care le marturiseste ca detine “a few things that I designed for women, but I like looking neither like a man nor a woman, more like a fantasy boy. People who don’t know me sometimes call me ‘Mademoiselle’”.
Jean-Jacques Picart, recontre avec l’eminence gris du luxe – pentru cine nu ii este familiar numele, este vorba de un interviu in Le Monde cu unul dintre cei mai cunoscuti si mai influenti consultanti (in marketing, PR, jurnalism samd) ai industriei luxului. Cititi materialul, este briliantissim.
Unshaven women: free spirits or unkempt? – “the fuzzy look” nu functioneaza pentru mine, desi se pare ca Julia Roberts, Mo’nique si majoritatea nemtoaicelor, danezelor si alte reprezentante ale tarilor nordice adera la non-cosmetica. Cred ca s-a mai discutat subiectul, NY Times il reia sub forma “declaratie feminista sau alegere intentionata”?
Is it khaki’s time? – uniforma de casual Friday is back with a vengeance dar si cu mai mult stil si siluete lineare, mai moderne. Rareori gasibili in garderobele europene, pantalonii din doc bej revin in mainstream, se muta upmarket si probabil vor deveni, daca luam ad literam articolul din LA Times, un nou clasic. Va invit la Gap.
Amazing Grace – garderoba frumoasei dar glaciale actrite-printesa este prezentata publicului, sub forma unei expozitii, la Victoria & Albert Museum. What a treat… Pe Daily Mail gasiti cateva imagini, iar aici recomandari si ilustratii pentru cum ii puteti recrea stilul.
Print Mixology – 5 recomandari scurte si clare, in NY Times, despre purtarea simultana a imprimeurilor diferite. And Bob’s your uncle?
Forget power dressing, the maxi is back – dar nici nu stiam ca ne parasise… oricum, spre fericirea tuturor si mai ales a lui Liz Jones, in aceasta vara vom purta din nou rochii lungi, eventual vaporoase si inflorate, iar buclele ni se vor revarsa, in cascada, pe spate ca intr-o reclama de prost gust la Timotei, de prin anii ’70.
Mon teint podium – a venit primavara, incepe sa redescoperim culorile si machiajul, ne schimbam fondul de ten, ne apar pistrui. Ce alegem, ce ni se potriveste? Am gasit cateva sugestii, pentru bugete ceva mai generoase, pe Le Monde (stiti vorba aceea, ca o femeie are fatza pe care o merita…?)
N-am intentionat sa absentez atat de mult din online, dar asa s-au asezat lucrurile: intai am fost racita rau de tot vreo 2 saptamani, apoi m-am trezit in fata unui munte (ma rog, movile…) de emailuri si proiecte care din momentul in care au inceput sa se deruleze, mi-au mancat foarte mult timp. Intre timp s-au schimbat si anotimpurile, ca sa nu spun sezoanele, ati observat?
Pe langa toate astea, timpul asta care a trecut a fost si propice pentru hai sa-i spunem meditatie si mi-am dat seama ca ultimele 10 luni – cu foarte multe schimbari pentru mine, din punct de vedere personal, profesional, financiar, de perspective samd – au fost un exercitiu de vanitate pentru mine. Mi s-au reasezat prioritatile, auditurile de garderoba s-au transformat in evaluari interioare, listele mele de must-haves au (mult) mai putine haine si cosmetice si (mult) mai multe emotii, ganduri, oameni, carti, plante. Less shopping, more living.
In tot haosul asta mai mult sau mai putin ordonat, am avut si multe momente in care m-am gandit ca bloggingul si moda au o tenta usor frivola, sau poate sunt eu prea exigenta? La urma urmei, sunt lucruri care imi plac si care sunt pentru sufletul meu, nu? In fine, dupa some thinking and some more thinking, i guess I’m back. Dar o sa iau mai incet ca inainte, pentru ca nu mai am timp si nici inspiratie pentru posturi zilnice. Pot sa va promit, in schimb, ca voi fi tot “eu” in posturile viitoare 
Si pentru cine mi-a lasat mesaje in tot timpul asta, merci mult de tot pentru ca mi-au mers direct la inima