In ritualurile noastre de dimineata, pe langa cascat si intins, spalat pe dinti, pieptanat, ales haine, machiat etc, sta si dusul de dimineata, zilnic. Sau ma rog, asa cred, asa sper, asa ar trebui… (desi chiar azi citeam un articol despre Jessica Simpson, care declarase intr-un interviu ca ea se spala pe dinti de maximum 3 ori pe saptamana, iar pe par doar o data pe luna; iar in alta ordine de idei, acum vreo 3 saptamani, in urma unui workshop de imagine si stil pe care l-am tinut intr-o multinationala, unul dintre participanti mi-a scris ca feedback ca de-abia acum intelege importanta folosirii deodorantului si dusului zilnic si le va aplica cu consecventa. No comment, da? Ai nevoie de un workshop ca sa afli asta?)

Anyway, spiritul de fronda e puternic la Tabu, iar fetelor de acolo le place sa ne provoace, sa ne testeze limitele zonei de confort, sa ne vindece de fobii sociale si complexe de inferioritate. De unde si ideea indrazneata si, ar zice unii, scandaloasa (ca doara suntem o tara ultraconservatoare!) de a face o demonstratie: cine e dispus sa faca dus in public?

O sa aflati maine dimineata, la ora 9, cand castigatoarea concursului organizat de Tabu si Dove va iesi in Piata Universitatii si va face dus in public, intr-o cabina suspendata la 4 metri inaltime.

Parerea mea? Inca sunt nehotarata, sa fiu sincera. La prima vedere, bravo Tabu, pentru ca are cititoare intr-adevar curajoase; interesanta optiunea concursului, care ne testeaza limitele pudicitatii si intimitatii (cat curaj trebuie sa ai ca sa te expui in public, goala, sutelor de oameni din Pta Universitatii, in timpul unui “act” otherwise foarte privat? Ai idee care vor fi consecintele?); foarte misto alianta cu Dove, care oricum pedaleaza pe ideea utilizarii unor femei obisnuite, nu manechine, in campaniile lor recente de imagine. Adica nici ca ar fi putut fi alt brand. On the other hand… cele trei finaliste dn fotografie sunt mai frumoase decat norma, chiar daca au joburi si vieti obisnuite (deh, comentariul asta era evident, daca spui ca vrei sa alegi “average“, pai atunci alege “average“, pentru ca eu cred ca o femeie goala care face dus in public oricum atrage privirile si comentariile presei!).

In final, for heaven’s sake, how low can you go pentru o saptamana la un spa? Sa participi la un concurs sponsorizat de Zewa, cu o toaleta publica cu pereti de sticla?

BTW, tocmai mi-am adus aminte ca zilele trecute, in State, s-a dat startul unei campanii de awareness pentru controale ginecologice regulate. Unul din evenimentele de deschidere a fost o consultatie/ test Papanicolau, in public si televizata in direct, performata pe actrita Kathy Griffin. Da, chiar asa cum v-ati imaginat in secunda cand ati citit Papanicolau: hai sus pe masa, picioarele in aer, sa vedem ce avem acolo…

Voi ce parere aveti?

In ultimul timp nu-mi mai face placere sa merg la cumparaturi. Blasfemie, stiu! Dati-mi o doua ore libere si mi le-as petrece mai curand intr-o cafenea, cu un latte si un croissant in fata, cu ochelarii de soare pe nas, urmarind oamenii si imaginandu-mi ce fel de vieti au. Asta probabil din cauza ca a ajuns sa imi fie lene sa triez prin sute de umerase, din cauza ca sunt pofticioasa si, mai ales, pentru ca sunt curioasa. In plus, mi-am dat seama ca am o tendinta sa imi stric propriile sesiuni de shopping prin prea multa sau prea putina planificare.

Unul din dezavantajele petrecerii a penibil de mult timp scriind despre, uitandu-te la si gandindu-te la haine este ca in momentul in care ma hotarasc sa plec la cumparaturi de haine, am o idee bolnavicios de precisa despre ce imi doresc. Asa ca ajung sa stramb din nas in fata rochiei aproape perfecte, pentru ca manecile sunt scurte si simple in loc sa fie cap-sleeves, iar decolteul nu este suficient de adanc. Recipe for disaster – la fel ca atunci cand participi la un singles’ night, inarmata cu o fotografie a lui Orlando Bloom (in cazul meu, Clive Owen ), scanand camera dupa un barbat identic.

Morala, dragele mele (in ambele situatii), este ca daca va hotarati sa iesiti la cumparaturi (sau “cumparaturi”), trebuie sa incercati sa nu va puneti ochelari de cal, tineti-va ochii larg deschisi. Aici nu e vorba de cautarea unei comori – sau cel putin, nu cautarea unei comori stiute de la bun inceput.

Ca sa complicam lucrurile si mai mult, a stii cu prea multa precizie ce iti doresti nu este singura modalitate de a strica placerea cumparaturilor. Poti face asta chiar inainte de a iesi din casa, cand te hotarasti ca nu mai poti fi vazuta in public daca nu porti sandale gladiator cu mega-platforma sau un sacou cu umeri supradimensionati. Asta duce la cautari frenetice prin magazine si la cumpararea, cateva ore mai tarziu, a unei perechi de sandale a carei tocuri sunt cu 1-2 centimetri prea inalti pentru a mai fi comozi, sau a unui sacou intr-o culoare care nu ti se potriveste – totul cumparat datorita dorintei de a poseda un “fashion must have” si a obliterarii complete a notiunilor de “adecvare la propria silueta, varsta, personalitate”. Eh, acestea din urma intotdeauna sunt esentiale. Ganditi-va la asta data urmatoare cand stati la o cafenea, cu un croissant si un latte in fata.

Paula N, de la ladylook, mi-a dat subiect de gandire: ce ma tine treaza. Culmea este ca, in general, dorm foarte bine si totusi… Nu coincidenta a facut ca saptamana trecuta sa fii fost extrem de interesanta si tulburatoare dpdv al intamplarilor si intalnirilor, iar lucrurile astea nu puteau decat sa puna masina gandurilor mele in miscare. Probabil din cauza de weekend, sfarsit de saptamana, tras linie, concluzii and all that, de azi dimineata, de pe la ora 6, ma tine treaza un gand: cum sunt oamenii, intrinsec? Buni sau rai, optimisti sau pesimisti, relaxati sau incrancenati?

Now, eu sunt departe de a fi Kant, Hobbes, Wittgenstein sau Patapievici. Mi-am dat seama ca la mine functioneaza mai bine metaforele – cat mai apropiate de ceea ce cunosc. Asadar, am ajuns la concluzia ca oamenii sunt ca cutia de viteze automata a unei masini: in starea lor naturala, cand oamenii doar “sunt”, se pozitioneaza in “neutral“. Nici buni, nici rai, nici prosti, nici destepti nici optimisti, nici pesimisti, asteptam un impuls din partea vietii ca sa ne hotaram incotro mergem. Asteptam evenimentele, observam circumstantele, intalnim oameni…

O data ajunsi in “drive“, prindem aripi si viteza, intram intr-o stare Redbull. Ne indragostim si viata palpita in jurul nostru, putem sta ore in sir ochi in ochi si nas in nas cu cel pe care il iubim si doar aerul pe care il respiram impreuna e suficient ca sa ne faca fericiti, suntem capabili de fapte marete si generoase, ne trezim in fiecare dimineata sarind din pat plini de energie, nimic nu ne imbolnaveste, ne imbracam si hainele pocnesc de atata energie statica pozitiva, salutam fiecare vanzatoare, suntem buni cu animalele vagaboande, ne gandim la karma, suntem mai buni brusc pentru ca, banuiesc eu, descoperim in noi niste resurse iar prea-plinul de bine ne face sa ne simtim ca niste filantropi: “go on, there’s plenty where this came from! Hai, share it!” Cand suntem in drive, suntem buni.

In “reverse“, lucrurile se muta la polul opus (ca deh, de aici si numele si comparatia). Viata se misca cu incetinitorul si totul pare infasat in vata, perspectiva dragostei sau a starii de Redbull e la fel de indepartata ca Marte, nu vrei decat sa stai sub patura si sa-l asculti pe Leonard Cohen tanguindu-se, suntem egoisti si vorbim doar despre noi si problemele noastre iar cine nu e dispus sa ne asculte cat vrem noi e etichetat drept “dusman”, ne punem ochelari fumurii si castile in urechi ca sa ne ferim de ce ne inconjoara pe strada si de obligatia unui eventual salut al unui vecin, we don’t give a toss, de ce sa salut vanzatoarea, ce, eu sunt platita sa zambesc?, de ce sa fac un bine, am eu fabrica de bine la mine acasa? mie mi-a facut cineva un bine? a trebuit sa muncesc pentru tot!, ah fuck, iar e dimineata si trebuie sa ma imbrac…Plenitudinea de bine a disparut, rezervorul de bine e gol (sau poate mai are niste reziduuri pe fund, i dont know), gustul de chinina al fiecarei zi ne face sa ne strambam, la propriu si la figurat. Suntem mai rai si mai pesimisti nu pentru ca nu am avea alta alternativa, ci pentru ca asa suntem in acel moment. When the love is gone, the drive is gone, si nu vezi peisajul oricat de incantator ar fi. Noroc cu reziduurile de bine pe care le (re) accesam la un moment dat, noroc cu evenimentele/ oamenii/ circumstantele care ne fac sa apasam pe frana sau pe accelerator, ca sa ajungem iar in neutral sau in drive.

Moving swiftly along, haideti sa vedem daca avem drive sa citim ceva misto azi…

25 movies that shook the world of fashion – mai e putin pana la lansarea SATC 2, iar Times UK trece in revista Belle de Jour, Annie Hall, Pulp Fiction si inca cateva.

What’s in a name? Say it in French – pe NY Times, un monolog cu multe intrebari si nedumeriri despre noile magazine Isabel Marant, brandul in sine si hainele facute de aceasta.

Cinema a la Prada - de la YSL si Marni, la Prada si Rebecca Taylor, casele de moda se apuca de cinematografie (mai scurta sau mai lunga). Pe Wall Street Journal

Fashion goes farm to table – suntem pregatite sa purtam salopete muncitoresti? Nu doar copilasii poarta OshKosh, zice NY Times.

High street retailers show their resilience – se anunta vremuri bune in The Independent, iar calea e deschisa de Burberry. “Burberry, the fashion giant, said its sales had risen by 6 per cent during the first half of its year, adding that profits were now likely to come in above previous expectations of around £200m. Meanwhile, Primark, said it was also seeing strong demand continuing, with profits up 18 per cent during the first half to £144m.”

A day in the life of Henry Holland – una dintre cele mai cool confesiuni pe Times UK: “”I don’t want people to think I’m that rich. I can’t afford to do too many product placements. I once gave a T-shirt to one of the Olsen twins and she said: ‘Oh, thanks, I’ll wear it to bed.’”

How to wear nude colours – pentru ca tot am scris zilele trecute despre pasteluri, iata ca Times UK ne ofera un mini-ghid de purtare.

Bluze, fuste, rochii, pantaloni lungi si scurti, sacouri, costume de baie, trenchuri… Primavara aceasta vom vedea pasteluri peste tot: din cosurile florareselor pana in rafturile magazinelor, din vitrinele cu torturi glazurate pana in colectiile designerilor.

Denumirile nuantelor sunt delicioase, parca ti se topesc pe varful limbii, lasand in urma un gust la fel de delicat precum luminozitatea paletei cromatice: galben limoncello, mov liliachiu si levantica, roz trandafiriu si zmeuriu, vernil, verde mentolat si verde jad, albastru aquamarin, oranj piersica, bleu inghetat…

In ciuda “racelii” lor aparente, designerii le gasesc fierbinti, de aceea au aparut in mai toate colectii: fie ca vorbim de Dennis Basso, Derek Lam, Matthew Williamson, sau Christopher Kane, Stella McCartney sau chiar Chanel.

Ca sa le transpui in garderoba proprie, iata cateva recomandari:
- alege pentru inceput nuante relativ neutre: crem, ecru, gri deschis, rozuri pudrate sau nuantele nude care s-au purtat cu un an in urma. Investeste in cateva piese de baza (o rochie simpla, pe langa corp; un trench; o pereche de pantaloni trei-sferturi sau o fusta creion) pe care le poti combina cu multe altele.
- tonurile pastel, pot fi purtate doar alaturi de nuante la fel de luminoase sau de culori neutre deschise.
- daca nu vrei sa te imbraci in pasteluri din cap pana-n picioare, foloseste ca baza un denim sau un khaki/ nisipiu deschis, carora sa le adaugi accente transparente, argintii sau aurii mate. Incaltamintea ar trebui sa fie, de preferat, intr-un maroniu cald (tan, cognac) sau similare nuantei pielii.
- accesoriile in culori fondante sunt o varianta de actualizare a tinutelor, pentru cele mai putin curajoase: o pereche de ochelari de soare cu lentile roz, o curea mov lavender, un plic galben limoncello, o pereche de sandale verde mentol…

Iti vei readuce aminte culorile previzionate pentru acest sezon daca citesti {Pantone color report pentru primavara 2010}

Sursa foto: nymag.com