Un cititor anonim mi-a trimis aceasta intrebare si ma simt obligata sa ii raspund… macar si pentru faptul ca nu exista vreo alta intrebare care sa ma faca sa deplang mai mult nesigurantele masculilor din ziua de azi! In plus, lasand deoparte intrebarea in sine (deprimanta la extrem prin insasi natura ei), traiesc cu senzatia acuta ca semnatura anonima ascunde un suflet disperat.
Ok, dragul meu, cred ca e momentul sa iesi din umbra stereotipurilor sociale si a ingustimii mintii unora, sa arunci la gunoi pantalonii de training scamosati, jeansii lalai si tricourile XL decolorate, sa mai iesi din simplele camasi oxford bleu de birou, sa pui bazele clubului “Men in Pink” sau cel putin sa ai curajul sa recunoscti ca esti suficient de barbat incat sa porti roz!
Adevarul e ca, din cauza prea multor stereotipuri feminine (incepand cu Barbie si Hannah Montana, si terminand cu Pamela Anderson si majoritatea tzoapelor care se plimba pe Dorobanti), rozul este vazut ca un simbol al feminitatii, dulceag pana la ingretosare, zaharinizat chiar: coperti de carti si caiete roz trebuie neaparat sa fie decorate cu inimioare si sclipici; hainele roz trebuie neaparat sa aiba volanase si panglici; incaltamintea roz trebuie neaparat sa aiba barete si floricele… Dupa cum spunea, dulceag, prea dulceag, feminizat pana la limita infantilului.
Ei bine, daca barbatii ar putea sa revendice macar putin din acest roz pentru ei – fara sclipiciul, volanele, fundele, inimioarele si floricelele aferente, desigur – culoarea ar avea mai putine asocieri cromatice bolnavicioase sau vulgare.
E suficient sa privesti fotografiile de mai jos, ca sa vezi cat de multi designeri s-au jucat cu rozul introducand-o in garderoba masculina – heterosexuala, I might add! Asadar, nu cred ca e cazul sa iti simti sexualitatea subminata de o pata de culoare, iar daca totusi te simti amenintat, inseamna ca ca ai un orgoliu fragil si problema ta nu este purtarea rozului.
Fotografii: nymag.com
In urma cu multi, multi ani, cand aveam 17 ani si primul iubit, el a plecat intr-o vacanta de 2 saptamani. La intoarcere, vorbind de una-alta, la un moment dat i-am spus: “cat ai fost tu plecat, eu m-am indragostit…” Nu era ca in filmul cu “while you were sleeping”, pentru ca eu de fapt glumeam – ma indragostisem de picturile lui Vermeer.
La ora asta – ca e aproape 4 dimineata cand scriu asta si abia am intrat in casa – pot sa zic din nou, mai in gluma, mai in serios, ca in seara asta m-am indragostit… de trupa Publika. I-ati ascultat vreodata? Daca nu, please please please duceti-va sa ii ascultati diseara de la 11 in Music Club. Va fi un concert de cover-uri (Coldplay, The Killers, Depeche Mode, Reamonn, The Verve, Rammstein) dar vor avea si 1-2 piese de-ale lor si oricum, credeti-ma pe cuvant, vocea lui Ionut va va… exalta, iar manierismul lui este magic. Eu voi fi oricum la concertul lor de pe 18 decembrie, no matter what!
Oftez pentru ca trebuie sa si citim ceva iar muzica nu este de ajuns…
For men, rub it in, say “ahh” – liniile de cosmetice de lux ofera din ce in ce mai multe produse pentru barbati, “purhase of premium priced ($70 and above) men’s skin-care face products increased by 8 percent in the first half on 2009 compared with the same period last year”, scrie NY Times. Go figure, metrosexualii went mass...
Sensing a warmer season – “It may be like sticking a thermometer in a glass of Champagne to get a read on the retail climate, but the mood, at least, was still chipper on Nov. 16 when the Council of Fashion Designers of America and Vogue gave out their annual Fashion Fund awards to up-and-coming designers”. Care va sa zica, lumea e mai optimista peste ocean, aflu tot din NY Times.
O Christmas me! Holiday clothes allure – ‘”In December, the holiday spirit is hard to escape. “It’s like a fruitcake to wear,” declara David Wolfe, creative director al firmei de consultanta de moda Doneger Group, pentru Wall Street Journal. “Everybody says they think it’s awful, but they still seem to either buy and wear it themselves or they know somebody they want to give it to as a gift.”‘
The ultimate Hermes sale – pretul unei genti Birkin la licitatie ramane neschimbat, in ciuda crizei, citesc tot in Wall Street Journal. As if we could afford it anyway…
Christie’s to value vintage Gucci – pentru ca tot vorbeam de licitatii, iata ca se lanseaza serviciul “Gucci Collector”, cu scopul declarat de a “enhance the brand’s heritage and to fight counterfeiting, especially online”. Inca un articol din NY Times.
The A-Z of winter style rules – e momentul sa ne facem blonde si sa nu purtam ciorapi (damn, se pare ca sunt un trend-setter si nu stiam!). D, acestea sunt recomandarile celor de la Times. A se citi cu precautie.
Supermodel found dead after posting web messages - ati citit probabil stirea despre Daul Kim, despre mesajele de pe blogul ei care vorbeau despre singuratate si lipsa de apartenenta. Trist si tragic, avea doar 20 ani. The Telegraph ii dedica un articol.
Chic alternatives to your winter wardrobes - tot pe The Telegraph, niste recomandari mai practice decat ce ati gasi in Harper’s sau The One.
Whatever happened to supermodels? – in Daily Mail, o jurnalista se plange de transformarea revistelor de moda in tabloide. Parca vorbeste despre piata de print din Romania, nu?
Gata, va pup, fug la culcare!
Cine nu are un laptop, sa ridice mana sus! Iar apoi sa imi spuna daca isi poarta unghiile colorate sau nu. Stiu ca inca nu vedeti legatura, dar aveti putina rabdare.
Pana sa apara Mac-urile subtiri si colorate iar apoi HP-ul in colaborare cu Vivienne Tam, ce isi doreau toate fetele? Niste laptopuri mai”dragute”, nu-i asa? Adica enough of technology, give me something pretty, ne-am saturat de monotonele laptopturi negre, albe sau argintii! Si uite ca, de la vorba aia cu “your wish is my command”, “universul comploteaza ca sa ne indeplineasca dorintele” si asa mai departe, baietii de la DELL au inceput o colaborare cu OPI.
De la inceputul lui noiembrie, fericitele care isi cumpara un DELL standard sau un Inspiron mini le pot personaliza exteriorul, alegand una din vreo 20 de nuante clasice de oje OPI (I’m Not Really a Waitress, Princesses Rule, Up Close & Personal, Pompeii Purple, Teal the Cows Come home, Parlez-vous OPI?, Greenwich Village) plus inca 6 nuante din colectia de Craciun(Dear Santa, Merry Midnight, Smitten with Mitten, Holiday Glow, Shim-merry Chic, Comet loves Cupid).
I don’t know about you, dar eu nu m-as putea hotari la o singura culoare, as vrea vreo 18 dintre ele. On the down side, de ce nu fac baietii astia niste stickere intersanjabile, ca sa poata duce conceptul (“match your nail to your emails) si mai departe? On the brighter side, ce frumos e sa ne coloram viata! Voi ce culoare ati alege?
PS: V-am spus vreodata ca unul din visele mele este sa lucrez, remote si part-time, ca creator al denumirilor ojelor OPI? Eu ma indragostesc de oje doar cand le aud numele, uneori chiar inainte sa le vad – Here today, aragon tomorrow; You don’t know jacques!; Light my sapphire; Koala bear-y; Got a date to-knight; Get in Lime!; My private jet; Blue my mind; Do you Lilac it?; Bogota Blackberry… Aplauze pentru niste copywriteri absolut geniali!
Tricotaje New Gen – mari, voluminoase, sculpturale, exagerat de groase sau, din contra, aproape diafane. In acest sezon, tricotajele sunt inovatoare, diferite de cele pe care ni le tricotau bunicile, cu toate astea pastreaza un granny style cum nu am mai vazut pana acum. Pentru ca, daca paleta cromatica a sezonului este mai curand absenta, trebuie sa compensam prin texturi si materialitate.
Inca o data, la fel ca in toamna trecuta, hainele si accesoriile tricotate ies la rampa. Si cum altfel, cand ele sunt imbracamintea ideala pentru zilele reci, cand vrem sa ne simtim protejate de frig, inconjurate de o caldura aproape somnolenta? Culmea este ca acum, tricotajele devin piese de rezistenta si pentru momentele cand vrem sa ne accentuam latura trendy.
Rochia pulover – absolut esentiala! Daca silueta iti permite, poarta una mini, cu torsade accentuate. Pentru un look urban, mergi in directia grunge si suprapune-le peste camasi largi, colanti si bocanci. Jachetele lungi ar trebui sa fie si ele pe lista. Acum gasesti in magazine si online cardiganuri lungi din amestecuri cu casmir – La Redoute are cateva modele, la fel si Zara, New Yorker, Debenhams, Koton, Peacocks, Tommy Hilfiger si Gap (astea sunt doar cateva exemple, top of mind). Infasoara-te in ele si tot ce iti va lipsi este un machiaj subliniat al ochilor si parul tapat, pentru un look a la Brigitte Bardot.
Pe podiumuri, Missoni a suprapus bejuri si griuri care sugereaza drumuri interminabile ale nomazilor, esarfele supradimensionate ale lui McQueen feresc pe oricine de frig, fularele enorme si gulerele false (snoods) au devenit accesoriul sezonului, mantourile cardigan de la Kenzo ne incanta privirile cu combinatiile cromatice delicate sibobocii de trandafiri rusesti si bulgaresti, Burberry trimite pe podium pulovere lungi, aproape grunge, iar Iceberg creioneaza siluete sculpturale. Tricotajele lui Ferragamo raman etern elegante si cosmopolite, Diane von Furstenberg le imbogateste cu valente exotice, in timp ce Lacoste prefera latura urban-sportiva.
Fotografii: nymag.com
Citeste si:
Un speech despre creativitate, tinut de Tim Brown pentru TED si o invitatie din partea LifeAfterWork de a concepe un workshop despre exprimarea prin stil vestimentar (va voi anunta ceva mai incolo detaliile concrete: ce veti invata si descoperi, cand va avea loc, cat va costa, cum va inscrieti) m-au facut iarasi sa ma gandesc serios la ce reprezinta – la propriu si la figurat – stilul vestimentar.
Dintre toate motivele care mi-au fost oferite de catre cliente venite la sesiuni de stil vestimentar, cel mai des invocat a fost: “nu am stil, ajuta-ma sa-l gasesc!” Evident, nu are rost sa glumesc (“hai sa dam anunt la obiecte pierdute!”) pentru ca gasirea, definirea, insusirea unui stil vestimentar este o calatorie in tine insati, este o descoperire a ceea ce te reprezinta (de la tipuri de buchete de flori, destinatii de vacante, profesie, modalitati de relationare, reviste, carti, muzici si filme preferate, felul in care iti legi parul sau in care te machiezi, modul in care iti decorezi spatiul sau in care ai grija de corpul tau, felul in care abordezi viata si experientele), dincolo de orice fel de etichete ar pune consultantii de stil sau designerii, dincolo de ce se poarta si ce tendinte apar in moda.
Dar pentru asta e nevoie de un efort, de motivatie, de “digging below the surface”, de trecere dincolo de formule, de intelegere a propriei persoane, asa cum au facut-o cateva femei si cativa barbati care mi-au permis sa le redau povestile.
“Imi spunea ca ma place mai mult cand ma imbracam in fuste sau rochii, ultra-feminina si eleganta. Eu, in schimb, ma simteam deghizata…” Asta imi spunea Natalia care, la 30 de ani, traia sfarsitul unei povesti de dragoste cu un iubit mai in varsta decat ea ca pe o eliberare. “Sa ma incalt in bascheti si jeansi, sa nu ma mai simt constransa de gesturi, de priviri, era ceva cu totul nou, aveam brusc senzatia ca respir din nou!” Pentru ea, ca si pentru altele, acea ruptura are simbol initiatic – in sensul ca era momentul zero al unui drum care o ghida catre ea insasi, spre descoperirea unor motive care o facusera sa isi traiasca viata intr-un anume fel. “Am incercat tot timpul sa ma opun: parintilor mei, barbatilor cu care am fost si care isi facusera o impresie falsa despre mine. A-mi gasi stilul a insemnat pentru mine sa ma regasesc, fara masti si fara compromisuri, sa nu-mi mai fie teama de privirile celorlalti si de criticile care ma paralizau.”
Pentru Paula, stilul personal este antiteza singuratatii, se naste din complicitatea cu celalalt. “Aveam o imagine cam vaga despre mine. Inotam in puloverele mele largi de studenta, nu ma interesa daca imi prind parul in coada sau daca il las valvoi, pantofii cu toc nu erau pentru mine. El, si numai el, mi-a permis sa aflu cine sunt, sa imi dau seama ca nu exista nimic mai frumos decat a te simti frumoasa datorita privirii celui iubit”, mi-a povestit ea in timpul uneia dintre intalnirile noastre. Povestea ei de dragoste a motivat-o si sa slabeasca doua numere. “Ma simteam mai bine cand ma stiam iubita, era ca si cum privirea lui imi redesena silueta.”
Magda, care locuieste singura, nu impartaseste aceasta opinie, ba din contra. “Eu spun “nu” celor care merg pe ideea de frati siamezi, fie ca vorbim de afectiv sau de stil. Eu imi revendic dreptul de a fi o pagina alba in fata modei! In fiecare sezon, ma las in voia schimbarii, a descoperirii. Azi port o fusta brodata si mary janes, maine in pantaloni de piele si botine fetish, poimaine jeansi si ghete inalte… A ma imbraca la fel ca ceilalti, a purta o uniforma inseamna a muri putin, a renunta la o parte din mine, a ma exila voluntar”, imi vorbea cu convingere aceasta frumusete care isi schimba culoarea parului la fel de des ca pantofii. Stilul l-a descoperit dupa o succesiune de capricii, de hazarduri controlate si de cedari in fata unor piese de care pur si simplu s-a indragostit. Oricum, nu a avut timp sa se plictiseasca…
Adevarul e ca putine lucruri sunt mai dureroase decat prezenta unei femei imbracate, machiate si prizoniere ale alurii pe care o avea pe vremea ultimei sale intalniri (sau relatii) romantice: plete foarte lungi, ca ale unei tinere de 20 de ani, la o femeie de peste 60; ochi puternic machiati sau un coc foarte inalt, ramas acolo din anii ’70; fuste prea scurte sau bluze foarte decoltate; rochii din catifea putin prea lucioasa, rame de ochelari prea mari… E o chestiune de actualizare, de a-ti accepta cu gratie si intelepciune propria varsta, propria viata, de a reconcilia varsta biologica cu cea emotionala.
In urma cu cateva luni, am intalnit pe strada o fosta colega de liceu. Chiar si dupa 10 ani, a ramas fidela impermeabilului ei cu maneci raglan (“… pentru ca am citit ca acum se poarta retro si trenchurile sunt intodeauna in voga!”). Am avut impresia ca lumea ei se oprise in loc. Trasaturile ei, la fel de delicate, erau acum infrumusetate de cateva riduri abia aparute la coltul ochilor, si i-am vazut in par si stralucirea unui fir alb. Cu toate astea, nimeni nu ii sugerase sa isi tunda parul, prins si astazi in aceeasi eterna coada de cal, la fel ca in liceu. Era ca si cum, la un anumit nivel, ea trecuse pe langa ea insasi. La fel ca si blonda de 45 de ani, imbracata intr-un jeans mult prea mulat si incapabila sa renunta la decolorarile prea frecvente, sau ca roscata cu bratari putin prea zgomotoase si care se incapataneaza sa creada ca negrul si fustele lungi sunt “clasice”.
Pe langa tot procesul de explorare, a-ti gasi stilul inseamna si a-ti impune o disciplina cotidiana: sa fii atenta la schimbarile siluetei, sa tii ochii deschisi asupra lumii in continua schimbare, sa intelegi cand stilul de viata cere o evolutie a garderobei.
Niciodata, ca pana acum, nu au fost femeile mai rasfatate de moda si de propunerile care li se fac. Paradoxal, niciodata ca pana acum femeile nu s-au simtit la fel de pierdute in fata unui asemenea self-service al consumului de moda, in care magazinele ruleaza haine cu o repeziciune uimitoare, sezoanele se schimba o data la 3 luni, coaforii au devenit “sculptori” iar machiorii “artisti”. In urma cu cateva sezoane, dosarul de prezentare al colectiei Soniei Rykiel continea doar o oglinda, pe care se putea citi: “Sunt oare cea mai frumoasa?”
Cea mai buna metoda de a-ti gasi stilul este de a nu semna un contract pe viata cu acesta. Din contra, iti este permis sa te lasi ghidata de starile tale sufletesti, de hazardul vietii, de intalniri frumoase, de iubiri, de calatorii. Barbatii sunt, fara indoiala, la fel de sensibili la aceste cautari. “A infrunta un sistem de reguli, ramanand exigent cu mine insumi, a-mi crea propriile repere, a ma educa vestimentar in permanenta, asta inseamna pentru mine sa-mi gasesc stilul”, mi-a scris Octav, un avocat care dupa ani de uniforma “costum si cravata” nu a mai avut nevoie de “carje sociale” (dupa cum spune chiar el) pentru a intra intr-o intalnire de afaceri. “Recunosc ca, in mediul financiar si judiciar, regulile sunt foarte rigide. Conservatorismul face imposibil ca un barbat, chiar daca e in top management, sa vina la birou imbracat in jeansi si cu un pulover, chiar daca ar fi de casmir!”
“E ca si cum, de fiecare data, oglinda se descompune si imi ofera o imagine partiala a mea. Cumpar o haina rosie spunandu-mi: “voi avea curaj sa o port, face bine la moral!” Dupa cateva zile ajung sa o urasc, refuz sa o mai port, imi dau seama ca imi cer mie prea mult…” Este varianta Deliei care, pentru a evita sa iasa din zona ei de confort, poarta doar tinute foarte stricte, aproape asexuale: pantaloni negri drepti, balerini simpli, pulovere sau tricouri negre la baza gatului. Delia si-a gasit un fel de “no man’s land” al stilului, refuzand sa infrunte orice ii provoaca anxietati stilistice. Teama de a fi prea “asa” sau insuficient de “altfel” o face sa vada stilul ca un razboi caruia nu vrea sa ii cada victima. Cu toate astea, ea stie ca este nevoie doar de putin timp, putina tacere, mai putina critica si mai multa relaxare, pentru ca lucrurile sa se aseze la locul lor, pentru ca corpul si sufletul ei sa fie mai putin maltratate de ritmul pe care li-l impune.
La sfarsit, food for thought: stilul este o poveste cu multe variante, care ne arata cat de important este sa fim pe aceeasi lungime de unda cu noi insine – iar vesmintele nu sunt decat una din multele maniere de a ne exprima unicitatea.
Citeste si:
{Depaseste-ti limitele, spune o poveste, iesi din tipare}