Pot legile rescrie istoria?  In Franta, se pare ca Metrobus, regia publicitara a transporturilor in comun, face acest lucru cu exces de zel. Penduland intr un limbaj atent ales, moravuri convenabile si cultul performantei, a fi “politically correct” se insinueaza cu discretie in societate franceza.  Simpla imagine a unei tigarete aproape a devenit o arma de distrugere in masa, pe care binevoitorii - ajutati de initiative legislative - se ofera sa o eradicheze.

In aprilie anul trecut, Metrobus ii confisca pipa lui Jacques Tati de pe afisul expozitiei care i-a fost dedicata, iar cu vreo 3 luni in urma, Coco Chanel, cunoscuta fumatoare inveterata, se vede la randul sau obligata sa renunte la al sau viciu. Ziarele din Franta scriu ca pana si Claude Evin, fostul ministru al Sanatatii si autor al faimoasei legi anti-tabac, denumeste aceasta decizie drept “ridicola”.

Pentru inceput, RATP-ul a obiectat impotriva unui afis al filmului “Coco avant Chanel”, deoarece imaginea o arata pe Audrey Tautou tinand intre degete o tigara aprinsa. In numele legii Evin si pentru a fi “politically correct”, organizatia a acceptat doar utilizarea unor afise secundare, in care actrita apare acompaniata de cele doua personaje masculine.  Ce mai urmeaza? Daca reinventarea unor personaje istorice devine posibila, decretand ca Chanel nu fuma iar ca pipa lui monsieur Hulot nu era, vorba lui Magritte, o pipa ci o minuscula morisca, inseamna ca Gainsbourg, urmatorul pe lista afiselor problematice, detesta alcoolul si tigarile Gitanes…

Nu locuiesc in Franta si nu cunosc, asadar, foarte multe exemple de acest gen, dar mai exista si alte cazuri.

De curand, casa Dior a folosit pentru campania parfumului “Eau Sauvage” o fotografie din 1966 a seducatorului Alain Delon. Ei bine, Dior si-a permis - cu aprobarea fotografului Jean-Marie Périer - sa faca astfel incat sa dispara tigareta dintre degetele lui Delon. Ok, vor spune unii, nu e cazul sa fac din tantar armasar, dar nu pot sa nu observ cum aceasta initiativa se adauga unei liste in crestere a marcilor care interpreteaza legea Evin in mod exagerat (pentru cine nu e la curent, legea respectiva stipuleaza interzicerea oricarei forme de publicitate in favoarea tutunului, dar nu spune nimic despre prezenta unei tigari intr-o fotografie care sugereaza meritele unui parfum barbatesc).

Un alt exemplu este legat de afisul filmului lui Ron Howard, “Ingeri si demoni”. Pretextand ca fraza “Que nous cache le Vatican ?” (Ce ne ascunde Vaticanul?) este un mesaj  politic ascuns, Metrobus l-a schimbat cu “Depuis 500 ans, une vengeance se prépare contre le Vatican”. Daca recitesti cele doua mesaje, RATP-ul a reusit sa transforme Vaticanul in victima, cand de fapt afisul original sugera contrarul.

Oricum, imi este clar ca problema PC nu se va limita la imagini sau la tabac. Pot sa imi imaginez o zi in care lucrurile vor merge mult mai departe, iar detalii ale istoriei vor fi rescrise. Sa ne imaginam o lume in care “politically correct” a castigat intregul teren, iar un film ca “Coco avant Chanel” nu va mai avea sens.  Coco nu va mai fi o rebela, nu va mai fi fumat tigara de la tigara, nu va mai fi facut compromisuri pentru a se extrage dintr-un mediu modest, nu va fi avut doi amanti in acelasi timp… Cu adevarat, filmul (caruia RATP-ul i-a oferit in mod indirect o frumoasa strategie de marketing), nu ar mai fi realizat.

Si pentru ca tot vorbim de filme, strategia Metrobus ma face sa imi aduc aminte - cu sentimentalism si tristete - de unul din filmele pe care le iubesc.  “Il Nuovo Cinema Paradiso” este povestea unui baietel care se imprieteneste cu un proiectionist de filme. Cenzura din perioada respectiva interzicea ca filmele sa contina scene de dragoste, mai precis saruturi, iar proiectionistul - jucat senzational de Philip Noiret - decupeaza scenele cu pricina, film dupa film.  La maturitate, baietelul devenit regizor de film se intoarce in satul sicilian si primeste cadou, dupa moartea prietenului sau, o rola de film: toate saruturile din filme, colate sub forma unei emotionante declaratii de dragoste pentru dragoste si pentru magia vesnica a cinematografiei.

PS: aveti aici ultimele trei minute din film
http://www.youtube.com/watch?v=BW_-0H_u3RQ

Citeste si:

{Smoking hot… or not?}

{Qui qu’a vu Coco?}

Varsta de aur a pictorialelor Vogue a rasarit din nou datorita editoarei Carine Roitfeld, a stilistei Emmanuelle Alt si a lui Joe McKenna, un trio care s-a avantat cu indrazneala acolo unde putine alte reviste de moda mai indraznesc sa paseasca.

O mega-sesiune foto care depaseste orice alta mega-sesiune foto de pana acum: 64 de pagini pentru un pictorial de dimensiuni epice, o insiruire cu 25 de manechine - veterane  (Shalom Harlow si Malgosia Bela), noi regine ale podiumurilor (Natasha Poly si Lily Donaldson), cele mai recunoscute fete (Eniko Mihalik si Lara Stone) si chiar cateva surprize -, pozand clasic, excentric, spontan sau artificial intr-unele din cele mai scumpe si mai rare creatii de designer, asa cum nu am mai vazut de ani de zile. ADN de la Mode, pictorialul care apare in editia de august a Vogue-ului frantuzesc este o declaratie furtunoasa, glorioasa, energica, definitorie pentru sezonul care urmeaza.

Oricat incearca “la Mode” sa se concentreze pe manechine, imaginile realizate Inez van Lamsweerde si Vinoodh Matadin izbutesc sa surprinda senzational spiritul colectiilor pentru toamna 2009 iar titlurile fotografiilor sunt atat de itneligent alese, incat pot fi compilate pentru Fairchild Dictionary of Fashion ca definitie a stilului designerilor selectati - “le drape confort du Donna Karan”, “Les volumes virtuoses de Rick Owens”, “le sport princier de Ferragamo”, “L’easy attitude de Calvin Klein”, “L’invitation au voyage de Dries van Noten”, “le punk victorien de Westwood”, “L’esprit British with a twist de Paul Smith”, “le luxe minimaliste de Bottega Veneta” -  sau a pieselor care i-au consacrat - “le petit tailleur Chanel”, “La robe portfeuille de Diane von Furstenberg”, “Carre, Kelly et cuire d’Hermes”, “le smoking d’Yves Saint Laurent”, “la blouse blanche architecturee de Ferre”…

Pictorial: ADN de la Mode, aparut in Vogue Paris editia august 2009; fotografi: Inez van Lamsweerde si Vinoodh Matadin; manechine: Daria Werbowy, Eniko Mihalik, Natasha Poly, Iris Strubegger, Anna Maria Jagodzinska, Lara Stone, Raquel Zimmermann, Anja Rubik, Dree Hemingway, Elsa Sylvan, Lily Donaldson, Jacquetta Wheeler, Sasha Pivovarova, Kamila Filipcikova, Imogen Morris Clarke, Du Juan, Constance Jablonski, Regina Feoktistova, Garret Neff, Ranya Mordanova, Tao Okamoto, Isabeli Fontana, Sessilee Lopez, Malgosia Bela, Shalom Harlow.