Cu vreo 4-5 ani in urma, Bono marturisea intr-un interviu pentru Rolling Stone motivul – cel putin partial – pentru care este nedespartit de ochelarii lui de soare. «Ochii mei sunt foarte sensibili la lumina. Daca ma fotografiaza cineva, continui sa vad blitzul tot restul zilei.» In acelasi interviu, glumind si auto-intitulandu-se un «Imelda Marcos a ochelarilor de soare», irlandezul dezvaluia si celelalte motive: «E vorba si de vanitate, si de pastrarea intimitatii dar si de sensibilitatea mea la lumina.» Iar brandul lui preferat ? «Bulgari – stiu ca multi se gandesc, cand vad B-ul de pe bratul ochelarilor, ca e vorba de megalomanie. Dar nu e chiar asa.»
Nu am inceput intamplator cu Bono. Am citit ca la petreceri, de cate ori este intrebat de ce poarta in permanenta ochelari cu lentile fumurii (ii stiti din fotografii, e vorba de un model Chanel sau Bulgari lipit in permanenta de fata lui, ramele care le-au inlocuit pe cele negre Cutler&Gross, de pe vremea lansarii albumului Achtung Baby), glumeste cu interlocutorul spunandu-i ca ochelarii in confera, aproape in mod instantaneu, un aer de celebritate. Fara acestia, spune el, ar arata ca un irlandez obisnuit. «Uite», se pare ca spune interlocutorului, in timp ce isi ridica si coboara ochelarii de pe nas, «vedeta rock cu ei pe nas… tip obisnuit fara. Vedeta rock, tip obisnuit; vedeta rock, tip obisnuit…»
Adevarul e ca toti avem cate putin din Bono. Uitati-va in jurul vostru si veti vedea ca purtarea continua a ochelarilor de soare – ca e vara sau iarna, ploaie sau soare, zi sau noapte, pe strada sau intr-un club, pe nas sau chiar pe cap – nu mai este faux-pas-ul care era pe vremuri.
Din ce cauza ? Din tot arsenalul accesoriilor de stil, ochelarii de soare sunt cei mai putin necesari si, in acelasi timp, cei mai pretentiosi. Se poate spune ca incalzirea globala sau orele fierbinti si prelungite de vara sunt argumente valide. De fapt, utilizarea lor originala, practica, a iesit de mult de uz. Ochelarii de soare nu mai au nimic de-a face cu protejarea retinei si corneei impotriva razelor UV, ci au devenit elementul principal in crearea unei imagini personale, sunt un fel de camuflaj glamour. Da, purtam ochelari cu lentile fumurii sau colorate cand iese soarele, dar cand ne raportam la moda, ii purtam pentru a iesi in evidenta.
Fara ochelari de soare, la fel ca si Bono, avem o infatisare comuna si trecem neobservati. Este suficient sa cumparam niste Ray-Bans sau doar sa probam o pereche supradimensionata la Sunglasses Hut si ne transformam radical, in fata ochilor (la propriu!). Devenim vedete in propria telenovela. In loc de a trai viata unui obisnuit cetatean, capatam aerul unei persoane importante, misterioase, glamorous, celebra cat sa-si doreasca sa calatoreasca incognito, obosita, neinteleasa, preocupata, fugara samd.
Daca rasfoim paginile tabloidelor, observam cum ochelarii de soare au creat o adevarata dependenta, un articol fara de care nimeni nu poate iesi din casa – alaturi de telefonul mobil, chei si carduri de credit. Aceasta permanenta stare incognito a ajuns la un statut aspirational si datorita personajelor care populeaza paginilor revistelor de scandal sau a blogurilor «gossip». Paris Hilton, de pilda, poarta aceeasi ochelari de soare la aparitiile in tribunal, pe covorul rosu, la petreceri sau cand este fotografiata la cumparaturi. Pe fetele altor femei, majoritatea din categoria marimii zero – Victoria Beckham, Nicole Ritchie, Diane Kruger – ochelarii supradimensionati creeaza un efect infantil, ca si cum probeaza in joaca ochelarii de soare ai mamelor (o fi vorba de aceeasi strategie ca in cazul gentilor supradimensionate : cu cat sunt mai mari, cu atat pari mai slaba?)
Desi sunt putini cei dintre noi care ajung victime ale acestor iluzii optice, majoritatea nu ne putem multumi cu o singura pereche. Pentru ca traim intr-o epoca fast-fashion, simtim ca este datoria noastra sa avem cateva perechi, sa zicem trei sau patru, pentru diverse situatii, dispozitii sufletesti si tinute. Colectiile noastre, frumos aranjate intr-un sertar, vor contine un model clasic, unul sport si unul glam (de preferinta cu semnatura unui designer). Suntem dispusi sa platim din ce in ce mai mult pe o pereche de ochelari – pentru ca nu doar semnatura conteaza, ci si detaliile tehnice care devin din ce in ce mai sofisticate (rame din titaniu, lentile polarizate cu contrast imbunatatit, protectie UV, lentile speciale pentru condus sau pentru activitati outdoor samd). In plus, suntem constienti de faptul ca cumparam un accesoriu fragil dar in acelasi timp usor inlocuibil, cu o foarte scurta viata la raft, pe care e posibil sa ii pierdem cand ne schimbam gentile, sa ii uitam pe un fotoliu in aeroport sau sa ii indoim asezandu-ne pe ei din greseala. Iar toate acestea nu sunt decat motive care ajuta ca industria ochelarilor de soare sa cunoasca profituri extraordinare.
Daca pana acum credeati ca doar nisa incaltamintei “must-have” si a gentilor “statement” este infloritoare, veti avea o surpriza. Comparativ cu piata ochelarilor de soare, acestea sunt cvasi-nesemnificative. Grupul Luxottica, care opereaza din Milano, este proprietarul marcilor Ray-Ban, Arnette, Persol, Bausch and Lombe, Sunglasses Hut si Lenscrafters si fabrica sub licenta pentu Ralph Lauren, Bulgari, Burberry, Chanel, D&G, Dolce & Gabbana, DKNY, Ferragamo, Miu Miu, Prada, Versace si Versus. Impreuna, colectiile lor numara peste 2,600 de modele si creaza peste 800 de stiluri anual, iar la inceputul acestui an, Luxottica a anuntat vanzari de 3,109 milioane de euro.
Marea schimbare in purtarea ochelarilor de soare s-a produs la inceputul anilor ’80. In 1983, in Risky Business, Tom Cruise poarta o pereche de Ray Ban Wayfarer si astfel un brand de care uitase aproape toata lumea redevine cunoscut, iar in acelasi an vanzarile cresc de la 18,000 la 360,000 de bucati. Interesant este ca Audrey Hepburn poarta un model asemanator in “Mic Dejun la Tiffany’s”, dar ochelarii trec neobservati. Atat de mare a fost succesul celor din Risky…, incat pana si astazi, dupa mai bine de 20 de ani, inca cautam Wayfarers lasandu-ne purtati de valul vintage, de ciclicitatea modei si de exemplul vedetelor (vezi Chloe Sevigny, Kate Moss si surorile Olsen).
In concluzie, ce fel de ochelari ar trebui sa purtam in aceasta vara? Spre deosebire de trendurile in vestimentatie si machiaj, cele care privesc ochelarii de soare trec rareori prin schimbari spectaculoase. In ultimii 5 ani, singura evolutie majora a fost cea a ramelor de dimensiuni mari – dar asta nu inseamna ca in 2009 doar asa ceva este fashionable.
In anumite cercuri sau pentru cei care inclina in favoarea curentului retro, clasicii Ray Ban Wayfarer vor putea fi purtati atat cu clasicele rame si lentile negre, cat si in mai neobisnuitele si copilaroasele rame albe sau lentile puternic colorate. Barbatii sunt sfatuiti sa renunte la modelele Aviator sau Matrix, in favoarea unora mai severe, cu rame groase si de culoare inchisa, similare celor pe care Marcello Mastroiani le purta in anii ’50. Aceleasi recomandari sunt valabile si pentru femei, in moda carora s-a infiltrat look-ul sobru, de bibliotecara, careia i se potrivesc ramele din baga. Datorita influentei stilurilor din anii ’70 si ’80, vor reveni pe rafturile magazinelor ramele rotunde, pe care le asociem cu ochelarii purtati de John Lennon si cele mari si ovoidale, ca cele purtate de Jackie Kennedy-Onassis.
Cat despre modelele forward fashion, acestea vor trebui sa fie puternic colorate si mari. La Dolce & Gabbana si Lanvin, ramele purtau ornamentatii vizibile, in timp ce lentilele rotunde si-au facut aparitia la Michael Kors si Ralph Lauren. Marni, Marc Jacobs, Stella McCartney – toti copii ai anilor ’80, asadar puternic influentati de aceasta decada – si-au accesorizat tinutele cu ochelari fantasy in culori pretioase. Si in sfarsit, un trend care se continua de anul trecut este cel al lentilelor in degradeu.
Fotografii: style.com
articol pentru fashionandbeauty.ro
