In cautare de lucruri frumoase, am dat peste ele in folderul meu cu surprize. Nimic mai “girlie” decat o tusa de roz, volane, umbrele de soare, tocuri si transparente.
Citeste si:
{Think pink}
{Corai: un altfel de roz}
{A touch of blush}
Inainte de orice, sa lamuresc o chestie: iubesc revistele de moda, le ador. cand stiu ca trebuie sa apara un nou numar din Vogue sau Bazaar, trec pe la cel putin 4 chioscuri InMedio sa verific daca le au. Daca sunt acasa si citesc un numar nou si se intampla sa ma trezesc cu vreo prietena in vizita, ascund revista in dormitor, sub o perna – ca nu cumva sa imi strice placerea noutatii, rasfoind ea paginile pe care nu am apucat sa le citesc. De cate ori ma mut, car dupa mine tone de hartie, aranjate cronologic. Dar chiar si asa, cu toata dragostea mea cu tot, imi dau seama ca editorii de moda privesc moda intr-un mod diametral opus fata de cum este aceasta experimentata de femeia obisnuita, iubitoare de haine si pantofi.
Sa luam drept exemplu suplimentele speciale de tendinte. Tot ce inseamna high fashion sau catwalk fashion este, desigur, un laborator fantastic de idei, care par nebunesti la prima vedere dar care se filtreaza si modifica pana ajung, intr-o forma sau alta, in garderoba noastra. De cele mai multe ori, insa (in special in sezonul de toamna), puse in fata materialului brut – adica imagini ale celor 10-12 trenduri principale – ne simtim coplesite. Adica nu-mi pot imagina ca exista femei care, chiar dependente de moda si reviste fiind, atunci cand se imbraca dimineata pentru a merge la munca se gandesc cum sa interpreteze dragostea lui Diane von Furstenberg pentru picturile Tamarei de Lempicka prin ceea ce vor purta la meetingul de saptamana asta, sau daca sacoul de pe umeras combinat cu anumiti pantofi pot fi luati drept un tribut adus lui Galliano si actuala sa obsesie pentru Mugler, Montana si Alaia.
Din punctul meu de vedere, in lumea reala, astfel de considerente trebuie sa joace un rol secundar fata de:
a) ceea ce deja avem in garderoba
b) chestiuni practice (de genul e prea cald/ prea frig pentru acea tinuta; se potriveste la birou samd)
c) daca ne simtim in largul nostru purtand haina respectiva
d) daca e o croiala care ni se potriveste sau un stil care ne reprezinta
Sincer, in cazul meu – desi imi pot face intotdeauna loc in dulap pentru inca o rochie sau inca un top -, o data ce am trecut prin variantele a – d, nu mai e loc nici pentru Tamara, nici pentru Montana. Sorry, dar sunt sigura ca intelegeti.
In sezonul trecut, salopetele au aparut in suficient de multe variante in colectii incat sa indice un posibil trend. Pentru vara, au devenit omniprezente. Zeci de modele au invadat podiumurile, iar cu ocazia asta am invatat noi termeni in engleza – cele retro, inspirate din moda anilor ’50 se numesc “rompers”; cele cu croieli lejere – fie ca sunt pentru zi sau paietate – sunt “one-pieces”; cele negre, elegante sunt “catsuits”, iar “jumpsuits” se refera la orice altceva: cu fermoare, cu nasturi descheiati, cargo/ safari, fara bretele samd.
Fotografii: nymag.com
E interesant si, in acelasi timp, amuzant sa iti dai seama de ce se tem femeile. In ciuda flagelarii, obsesiei si martiriului nostru continuu datorat cautarii siluetei perfecte, se pare ca nu teama de a parea grase ne inhiba. E suficient sa te uiti pe strazile Bucurestiului intr-o zi calda de vara, ca sa vezi sute de fete si femei, de toate varstele, formele si dimensiunile, imbracate in maieuri mulate, pantaloni stramti si fuste mini.
Suntem surprinzator de indraznete cu expunerea corpului nostru – dar suntem ingrozite, ni se ridica parul pe ceafa si avem ameteli numai la gandul ca am putea fi imbracate tipator.
Am intalnit nenumarate femei care nu au nici un fel de probleme in a purta fuste mini din denim sau pantaloni albi mulati la birou, dar care sunt scandalizate de simpla idee de a combina o pereche de sandale rosii cu o fusta roz ciclam. Ca sa nu mai spun de a combina doua imprimeuri! In schimb, foarte des am observat pe strada cate o fata purtand o rochie colorata, inflorata, cu un cardigan sau bolero negru – sau, evident, cu incaltaminte neagra. Pentru ca, nu-i asa?, toata lumea crede ca negrul merge la orice culoare. Putine sunt femeile care au invatat (poate de la mine, sac!) ca negrul poate fi purtat doar cu cateva nuante neutre (alb, nisipiu, griuri), iar culorile “culori” sunt puse mai bine in valoare de alte nuante non-neutre.
Ei bine, daca a fost vreodata un sezon in care femeile sa isi depaseasca aceasta teama, acesta este. Toate rochiile si fustele inflorate, toate topurile feminine sau pantalonii sexy devin, brusc, cuminti si comune cand cad in plasa unei gandiri stilistic-restrictive, asa cum se intampla cand cineva le asorteaza cu nuante neutre. In vara asta, toata suflarea feminina ar trebui sa invete sa iasa din tipare. Sa poarte o bluza galbena cu buline albe cu un sacou scurt faux-nel (fake Chanel, cum sunt cele de la Zara), intr-un tweed pastelat. Sa asorteze o rochie verde smarald cu niste sandale turcoaz. Sa combine o fusta cu un imprimeu bordeaux cu un top corai.
Femeile care combina doua-trei culori neasteptate sau cate doua imprimeuri si creaza tinute fantastic de frumoase, reusesc sa faca acest lucru pentru ca folosesc piesele colorate ca si cum ar fi neutre. Vor purta o haina imprimata peste o tinuta oarecare, fara sa isi faca probleme ca tricoul in dungi purtat pe dedesubt se potriveste sau nu cu haine. Sau vor purta sandalele aurii preferate cu… orice tinuta. Si in timp ce restul femeilor se tem sa poarte pana si o singura haina inflorata, acestea vor purta doua imprimeuri florale in acelasi timp. Si credeti-ma pe cuvant, lumea nu se opreste in loc daca pantofii nu vi se asorteaza cu geanta.
Un delicat si insorit portret al inocentei, in care apare Anne Vyalitsina – frumusete angelica si lumina diafana, un amestec incantator care a reusit sa redea atmosfera unei dupa-amieze calde de vara. Camilla Akrans, una din fotografele mele preferate, a fost in spatele camerei pentru a crea aceasta campanie H&M pentru revista lor din vara 2009.
Fotograf: Camilla Akrans; model: Anne Vyalitsina