Cu ani in urma, asociam animal print-ul cu perioada optzecista si cu grupul minoritar al femeilor care isi fac publica latura picanta, sexy prin intermediul unui astfel de detaliu, sau, si mai rau, al celor pentru care chintesenta senzualitatii feminine sta intr-o bluza decoltata cu imprimeu care imita petele de leopard. Si mai rele sunt cele care poarta colanti similari si sunt convinse ca sunt imbracate perfect acceptabil pentru zi, dar aceea e alta poveste…

De cativa ani incoace (vreo 3, mai precis), mi-am dat seama ca tot ce inseamna animal print trebuie sa fii fost subiectul unei conspiratii, care ne-a progamat sa asociem imprimeul cu pricina, cu vulgaritatea. Poate schimbarea de mentalitate are de-a face cu Kate Moss, imbracata intr-o haina vintage de blana, poate are legatura cu faptul ca am depasit 30 de ani (sac!), I don’t know… In mod cert, are legatura cu faptul ca designerii au reinceput sa il foloseasca si chiar sa il trateze cu respect.

In toamna lui 2006, cativa designeri abia indrazneau sa atinga suprafata. Putine colectii includeau astfel de lookuri si imprimeuri. Prada se saturase sa fie draguta si feminina, Louis Vuitton suprapunea imprimeul gri antracit cu un fundal rosu intens, Kenzo alegea filiera etnica, iar Dolce & Gabbana – in ciuda inspiratiei napoleonice a colectiei – nu s-au putut dezice de spiritul tipic milanez. Ca sa nu mai vorbesc despre Gucci si Cavalli, care erau definitia animal print in acea perioada.

Pentru colectia sa couture de primavara 2007, Lagerfeld trimitea pe podium o astfel de rochie, iar in februarie 2007, Vogue US publica un articol despre o rochie DKNY: cu maneci trei-sferturi, decolteu boatneck, tivul abia atingea genunchiul, iar imprimeul maro se distingea pe un fundal crem, cu adevarat rafinat.  Articolul era insotit de fotografia a sapte jurnaliste, care isi cumparasera rochia si o purtasera la birou, in aceeasi zi (in stiluri foarte diferite, evident).

De fapt, in acest moment ar fi bine sa clarificam ceva. Nu ar trebui sa punem semnul egal intre imprimeurile exotice, de sorginte animala si vulgaritate. Daca imbraci o rochie, un top sau un mantou astfel imprimat, la care adaugi unghii lungi vopsite in rosu, tocuri stiletto, ochi puternic machiati si o tigara atarnand din coltul gurii, atunci da, putem pune punct aici.  Dar daca le iei drept exemplu pe jurnalistele de la Vogue, vei observa diferentele: pantofi cu tocuri groase si chiar platforme, dresuri negre opace, coliere masive, curele, parul stralucitor si coafat natural, machiaj discret.

In primavara lui 2008,  splendida prin explozia de florale de la Prada, Balenciaga si Dries, recapata viata tot ce insemna safari si imprimeuri tribale, evident alaturi de pete de leopard, ocelot, jaguar, ghepard, girafa, tigru, zebra. Marlene-le lui Galliano imbracau desuuri si mantouri cu imprimeu de leopard si zebra pentru aniversarea a 60 de ani de Dior, Anna Molinari la Blumarine le transpunea in culori stridente, Pollini si Just Cavalli le preluau si le multiplicau, iar Derek Lam, Danielle Scutt, Diane von Furstenberg si Proenza Schouler le foloseau cu moderatie.

In toamna trecuta, povestea s-a repetat, in forta. Parca am fi devenit, o data cu recesiunea, adevarate cave-women, in jungla urbana: salbatice, provocatoare, lipsite de inhibitii (probabil perspectiva unui an in care ne cumparam mai putine haine ne-a innebunit!). Iar imprimeurile au migrat, de la imbracaminte la accesorii si imbracaminte, de la pete la reliefari stantate (de aligator si piton) pe genti si curele, au fost combinate cu alte tipuri de imprimeuri si au inceput sa capete din ce in ce mai multa vizibilitate.

Si astfel ajungem in prezent, unde designerii au reusit sa redea conotatia pozitiva acestui element stilistic, transformandu-l in ceva cu adevarat modern, sofisticat si, da, foarte senzual si seducator. Si nu doar atat: prin multiple metamorfoze si alchimii, imprimeul de origine animala a reintrat in zona luxului.

Efortul lui Elbaz la Lanvin demonstreaza aceste lucruri: rochia lui albastra, asimetrica, cu imprimeu de leopard a fost un best-seller, iar faptul ca a fost purtata de catre Maggie Gyllenhaal – cunoscuta pentru alegerile ei neobisnuite pe covorul rosu – confirma ca imprimeurile au parasit zona de clisee ale modei.

Si pentru ca un lucru bun nu vine niciodata singur, avem la dispozitie o diversitate de forme de exprimare: printuri piton la Issey Miyake, Prada si Dior pe rochii, corsete si incaltaminte, zebre la Hermes si Junya Watanabe, aligator la Gucci, tigru la McQueen, pete de ghepard pe genti la Louis Vuitton, pe costume de baie si bluze la Vivienne Westwood.  Armani si Fendi se rezuma la genti elegante, Cavalli revine la origini, in timp ce Versace este esenta opulentei, cu o haina de piele aurita. Insa cel mai original imprimeu este cel al lui Christopher Kane, care a impodobit o rochie cu imaginea unei gorile urland.

Fotografii: nymag.com, style.com