Ce mai faceti, printese si printi, ce fel de saptamana ati avut? Celor care au venit marti la seara de Spring Fashion Update, le multumesc pentru prezenta si pentru intrebari, sper ca v-a placut. M-am gandit ca, in spiritul serii de marti si pentru cei care nu au reusit sa vina, voi face o serie de posturi despre tendintele pe care le-am trecut in revista. Acolo unde va fi posibil, am sa scriu si cateva sfaturi practice – cine, cand si cum pot fi purtate.

Fara legatura cu asta, dar legat de week-end si de un comment primit saptamana trecuta in care mi se spunea ca descriu un inceput de week-end perfect, am gasit niste fotografii absolut geniale. Pentru mine, ele reprezinta un week-end perfect: un mic dejun delicios (nu neaparat cu copiii pe cap; ma rog, eu nu am copii, poate e fantastic sa arunce cu cereale in tine si sa iti rastoarne cafeaua, i don’t know…), lenevit pana tarziu in pat, eventual cu o carte sau o revista, o plimbare prin oras pentru un shopping spree, dupa care, spre seara, o baie cu spuma ca sa ma pregatesc de un evening out. Simplu, calm, fara batai de cap si agitatie, dar incantator. Un week-end cum au parte Vanessa Paradis si Johnny Depp (sau manechinii care le seamana atat de bine in pictorialul de mai jos)… Ehh…

 In loc sa citim in pat cu Johnny Depp langa noi, hai doar sa citim. Poate vine si Johnny mai tarziu…

Therapy for Overspenders – in NY Times, un articol despre Peachfrog, un fel de outlet/ discount shop/ mark-down store, “full of funky New York City girls who understand that the queasily garish clothing of our embarrassing past can be reinterpreted and made retro-cool with the right earrings, confidence and sense of irony”.

Valentino, the movie – tot pe NY Times, despre sponsorizari, director’s cuts si adevaratul Valentino, intr-un interviu cu Matt Tyrnauer.

Want Clothes with that perfume? – Zanini relanseaza Rochas, dar de fapt nu a fost niciodata mort; unul din parfumurile casei frantuzesti este longeviv, pe Wall Street Journal.

The duck that laid the golden egg  – dupa International Herald Tribune, hainele care poarta insemnul Montcler au coborat din muntii pe strazile oraselor si in societatea celor foarte fashionable.

The homemade 2,40 pound Louis Vuitton shoe – pantoful Louis Vuitton (cel cu ciucuri, de inspiratie tribala) face furori in randul celebritatilor, dar nu e de mirare. Pe Daily Mail. Va puteti cumpara o pereche similara de la Zara.

Hard up? All you need is a little ingenuity – Liz Jones, in Daily Mail, ne spune ce discuta cu consultantul ei financiar (cheltuielile ei, evident, frivole: ulei de baie Aqua di Parma, lumanari parfumate, creme samd) si in ce ar trebui sa investim ca sa aratam bine in sezonul asta.

Lend them your ears – cerceii supradimensionati sunt back in fashion, ca parte din curentul neo-80s (impreuna cu liftingul lobului urechii, btw), citesc pe The Telegraph.

Fashion’s most wondrous wrinkly – un interviu cu una dintre cele mai frumoase, mai fascinante si mai carismatice femei ale ultimelor decenii, Lauren Hutton (care in toamna era imaginea Mango), tot pe The Telegraph.

The Sartorialist blog elevates street style to art – Scott Schumann nu mai e o noutate, dar articolul tot e placut de citit.  Pe Times Online.

Fashionista: VV Brown – “I’d like to steal David Bowie’s wardrobe”, declara ea pentru Times. Eu nu, dar ma rog… chestie de gusturi.

Fotografii: Chris Craymer pentru Glamour Paris, august 2008

Toate vrem ca hainele sa reflecte cine suntem cu adevarat. Lucru care suna relativ simplu, exceptand faptul ca, in realitate, e al naibii de complicat de realizat. Putine dintre noi vor dori sa poarte astazi o rochie pastelata, cu un jupon infoiat, asortata cu o jachetica la fel de retro, cu maneci trei-sferturi, iar in picioare cele mai delicate tocuri kitten. Poate o sa imbracam rochia, dar ii punem o geaca din denim invechit si o pereche de Conversi. Sau un cardigan vintage, foarte boem, si niste sandale intens colorate, cu talpa ortopedica, gasite in dulapul mamei. Toate astea, numai ca sa scapam de gustul usor dulceag al stilului anilor ’50, ca sa nu ne conformam unui tipar de “feminitate cuminte” si, evident, ca sa adaugam un je-ne-sais-quoi intregii tinute. Multe combinatii clasic-moderne – jeansi cu sandale sexy cu barete, un taior sobru cu pantofiori cu tocuri kitten, pantaloni largi masculini purtati cu balerini colorati – depind in totalitate de astfel de contraste.

Pantofii, in conditiile in care ei sunt cei care pun punctul pe I in tinutele noastre, sunt un element esential al stilului. Poate acesta e motivul pentru care atat de multe femei dezvolta o relatie obsesiva cu incaltamintea frumoasa, obsesie covarsitoare din punct de vedere procentual cand este comparata cu restul pieselor din garderoba (recunosc, eu ma numar printre aceste femei, dar asta e alta poveste!)  Poate acesta e si motivul pentru care, atunci cand moda se schimba, si pantofii isi schimba “directia” – dar in cea opusa.

In acest sezon, una din principalele tendinte este cea a vesmintelor feminine: transparente, culori deschise, volane, rochii, linii delicate, tesaturi fluide si placute la atingere. De asemenea, este si sezonul in care incaltamintea ultra-feminina – tocurile foarte fine, sandalele cu barete subtiri – par ca nu-si gasesc locul in tablou. O rochie vaporoasa purtata cu o sanda delicata sau o fusta plisata purtata cu un balerin imi par fortate, teatrale, desuete.

Ca sa fie “ancorate in realitate”, toate aceste creatii de vis au nevoie de o incaltaminte cu greutate – la propriu si la figurat. Asadar, o talpa ortopedica sanatoasa sau un toc conic, gros, sunt noua alternativa la tocul delicat – atunci cand porti fusta. Pentru seara, sandalele pot fi in continuare sexy si cu tocuri inalte, dar au nevoie de ceva in plus, de ceva mai mult curaj si senzualitate. Aici apar sandalele “cage”, de inspiratie fetis, baretele multiple, baretele care se incolacesc pe gamba si pe glezna, tintele metalice, platformele foarte inalte…

Si, chiar daca vei protesta si vei spune: “nu, nu, nu, nu sunt pentru mine, eu prefer sandalele mai feminine/ mai comode/ mai cuminti/ mai …”,  incearca-le. Nu ai de unde stii ca nu iti vor placea, pana nu faci cativa pasi in ele, vorba proverbului. Iar daca ai fost toata viata o fata cuminte, fa-ti curaj sa fii a bad girl in vara asta, macar in ceea ce priveste incaltamintea. Trust me on this one, o sa te faca sa te simti tare bine.

In week-end am vazut “Slumdog millionaire”, pe care vi-l recomand din toata inima. Este un film cu adevarat miscator, extraordinar din punct de vedere vizual si cu o poveste fantastica. Vizualul este, de fapt, ceea ce m-a indemnat sa scriu postul de azi: saracia si mahalaua Mumbaiului sunt incredibil de bine redate, chiar si prin toata mizeria reusesti sa vezi curcubeul de culori in care traiesc personajele filmului sau explozia de lumina si intuneric care insoteste brutalitatea filmului. Nu e un film care doar iti place, e un film de care te indragostesti literalmente la prima vedere.

Filmul m-a facut sa ma gandesc la surprinzatorul paradox al Indiei – ma rog, la unul dintre ele: in ciuda saraciei, indienii se inconjoara de culoare. Negrul nu exista. Cum spunea, ironic, Diana Vreeland: “rozul intens este bleumarinul Indiei”.

Culoarea si varietatea cromatica sunt sinonime culturii indiene, credintelor si felului in care isi traiesc viata. Este o tara cu traditii inradacinate, care vrajeste si incanta prin caleidoscopul de culori. Fiecare strada, fiecare templu, fiecare oras are o istorie proprie (chiar exista orase dedicate unor anumite culori), iar toate traditiile si sarbatorile nu fac decat sa uneasca oamenii. Unul dintre festivalurile lor cele mai incarcate de simbolism este, am aflat cautand online, Holi.

Holi este, la propriu, festivalul culorii – o zi festiva, in care se sarbatoreste victoria binelui asupra raului, o sarbatorire a venirii primaverii si o ofranda adusa lui Dumnezeu pentru a avea recolte bogate. Este un festival plin de emotii si fericire. Si cum poti manifesta fericirea si dragostea pentru divinitate, daca nu prin intermediul tuturor culorilor curcubeului?

Ritualul central al festivalului Holi este imprastierea si aplicarea pigmentilor de culoare sau a apei colorate, pe fetele, deasupra capetelor sau pe corpurile prietenilor si rudelor care te viziteaza in acea zi. De aici si denumirea de “festival al culorii”. Cand are loc Holi, in martie sau aprilie, intreaga tara este vopsita in nuante aprinse de albastru, galben sofran, magenta, verde, violet sau rosu. Nori colorati de praf danseaza deasupra multimilor care scandeaza cantece traditionale.

Acesti pigmenti sunt esenta acestui festival: cei sub forma de pudra se numesc “gulal”, iar cei amestecati cu apa, “rang”. In fata caselor si templelor sunt intinse mese pe care sunt puse fie vase din metal sau lemn, fie saci cu pigmenti, care doar asteapta ca proprietarii sa isi umple causul palmelor cu culoare pe care apoi sa o arunce in aer, pentru a ura bun-venit vizitatorilor.

De altfel, stropirea prietenilor, familiei si chiar a simplilor trecatori cu apa colorata, spargerea baloanelor umplute cu apa colorata sau imprastierea pigmentului in aer, deasupra capului unor necunoscuti, in plina strada, nu este perceputa ca fiind agresiva sau ofensatoare, ba din contra. Copiii si adolescentii se aduna gloata la colturile strazilor, inarmati cu galeti de apa colorata, abia asteptand sa-i “atace” pe cei care trec prin zona.

Holi este o zi de sarbatoare, in care tabuurile sunt lasate deoparte, la fel ca restrictiile – se asculta muzica, se bea, se mananca dulciuri, iar palavrageala si buna dispozitie sunt elemente esentiale in desfasurarea zilei.

Cel mai important insa, este faptul ca Holi este o zi in care poti vedea strazile, casele si oamenii Indiei pictati in aproape toate culorile pe care ti le poti imagina. Fiecare dintre aceste nuante poarta un simbol, religios sau social. Exista cate o culoare asociata fiecarui moment, fiecarei ocazii, fiecarei caste, fiecarui oras, asa cum fiecare dintre aceste nuante simbolizeaza o anumita forta a vietii. De aceea, pentru indieni, viata si culoarea sunt inseparabile. Cu toate acestea, desi cele mai intalnite nuante sunt stridente – albastru cobalt, roz ciclam, galben solar, rosu cardinal, verde smarald, violet regal – exista doua culori care sunt absente. Negrul si albul.

Albul simbolizeaza puritatea, dar este si nuanta asociata mortii, doliului. In India, spre deosebire de alta parti ale lumii, vaduvele sunt obligate sa se imbrace complet in alb. Iar negrul – desi este considerat o culoare urata, aducatoare de ghinion – este folosit pentru a indeparta spiritele rele (pe fruntea unui nou-nascut, de pilda, se picteaza un punct negru pentru a-l feri de deochi).

Cu multi ani in urma, culorile “gulal” se faceau uscand flori ale unui copac, denumit “flacara padurii”. Dupa ce erau culese, florile respective erau uscate la soare si apoi pisate. Pudra obtinuta, amestecata cu apa, dadea nastere celei mai stralucitoare nuante de rosu caramiziu. Se foloseau si flori de hibiscus, coaja de rodie, henna, coriandru, santal si alte plante specifice continentului indian. Inaintea aparitiei prafurilor artificiale de astazi, pigmentul acesta rosu si pudra de talc colorata “aabir” erau singurele folosite in timpul festivalului Holi.

Cu riscul ca ma repet, fiecare culoare este asociata unui element din cultura indiana. Rosul, spre exemplu, este simbolul casatoriei; miresele se imbraca in rosu puternic, pentru ca reflecta intensitatea iubirii, frumusetea feminina, fertilitatea dar in special, pentru ca este semnul unei femei casatorite. Punctul rosu pictat intre sprancene poate fi purtat numai de femeile care se afla intr-un mariaj fericit.

Galbenul este o alta nuanta importanta pentru indieni. Nuanta este aproape sinonima cu condimentul turmeric, ingredient important in multe mancaruri gatite cu ocazia unor sarbatori religioase. Asocierea lui cu religia se datoreaza, partial, si efectelor sale medicinale benefice. Astazi, turmericul este folosit ca anti-inflamator si in anumite boli digestive.

O alta nuanta care apare in festivalul Holi este albastrul, culoarea asociata marelui zeu hindus Krishna. Verdele simbolizeaza noile inceputuri, recoltele bogate, fertilitatea si este de asemenea culoarea asociata comunitatilor musulmane din India. Sofranul si portocaliul sunt asociate hinduismului, pietatii si puterii.

Astazi, datorita progreselor tehnologice, pigmentii naturali au fost inlocuiti (sau suplimentati) de nuante metalice si de inimaginabil de multe variatii de culori si melanjuri. Spiritul festivalului ramane, in continuare, acelasi – transcende caste, clase sociale si religii, pentru a oferi bucurie participantilor si a spune bun-venit primaverii.

Surse: http://festivals.iloveindia.com/holi; http://www.boston.com/bigpicture/2009/03/holi_the_festival_of_colors.html

Surse foto: reuters, g*tty, c*rbis, boston.com

I have a thing for Ireland and the Irish, so…

Natalia Vodianova fotografiata de Mario Testino pentru Vogue US

1. Lanvin

Exista, cred, colectii a caror gratie sublima si rafinament extrem pot fii minimalizate, daca nu sunt vazute “in direct”.  Evident, sunt foarte rare, dar aici as incadra-o pe cea a lui Alber Elbaz pentru iarna 2010. Prezentata in Halle Freyssinet, o vasta cladire industriala de la inceputul secolului al XX-lea, colectia afiseaza in mod clar bucuria reintoarcerii la clasicism, reinterpretat in stilul lui Elbaz. O moda realista, dupa spusele creatorului, dar mai ales o retrospectiva a dorintei de a oferi femeilor o garderoba perfecta, disciplinata si, mai presus de orice, feminina: de la tinute de zi la piese de seara, totul este o ilustrare perfecta a sicului frantuzesc.

In cazul acestei colectii, toate tesaturile folosite – muselina, matase, stofa fina – deservesc o singura ambitie: a oferi femeii, in fiecare moment, piesa vestimentara ideala. Mantourile de culoarea blanii de vizon sau intr-o nuanta rosu stins, volutele tesaturilor care formeaza noduri sau drapaje, rochiile lungi din matase care cad ca o cascada pe trupul manechinelor, bijuteriile ca niste sculpturi in miniatura – toate par a spune acelasi lucru: moda poate fi plasata in afara crizei, in afara timpului, iar adevaratul stil este intr-adevar “timeless”. Daca faci un pas in spate si admiri colectia cu un ochi obiectiv, observ cum Elbaz creeaza piesele vintage ale viitorului, creatii care transced timpul si care vor fi puse in vanzare, candva, la Sotheby’s sau la Drouot, pentru sume exorbitante. Poate ca acesta este eternul feminin, n’est-ce pas?

2. Yves Saint Laurent

Cu multe sezoane in urma, Stefano Pilati s-a alaturat casei Yves Saint Laurent pentru a intineri marca si a inceput acest demers cautand inspiratie in arhivele mai putin cunoscute ale YSL (cum ar fi, linia Variation). Pana acum, acest lucru i-a reusit cu succes pentru ca versiunea lui a stilului Saint Laurent a simtit pulsul Parisului si a interpretat corect asteptarile femeii moderne fata de o viitoare garderoba semnata YSL.

In acest sezon, colectia lui Pilati a constat exclusiv in haine care merita “savurate”. A inceput printr-o serie de tinute din piele, dar nu neaparat cu un aer tough girl, ci mai curand o versiune rock epurata, usor impregnata de Rockabilly, un reusit mariaj de feminitate si urbanism. Ceea ce impresioneaza placut la aceasta colectie este similitudinea cu liniile savante, geometrice, ale creatorilor japonezi ca Yohji Yamamoto sau Rei Kawakubo, remixate de ochiul italian al lui Pilati. Pasionat si de tehnologia din spatele modei, Pilati a folosit tehnici de mulare la cald (utilizate in mod traditional in industria auto) pentru a uni tesaturile folosite, a da textura si a rigidiza formele angulare create.

Uniunea este una fericita, pentru ca rezultatul in alb si negru nu isi pierde nicicand echilibrul dintre o ultra-feminitate, chiar daca imbracata in piele si pe gustul lui Helmut Newton, si accesibilitatea lui Yves Saint Laurent. Pilati isi confirma astfel, inca o data, dualitatea si talentul de a crea in doua registre: o femeie in cautarea unui evantai larg de propuneri stilistice pentru zi dar si o moda mai complexa, bogata in referinte. Iar dupa toate volanele, fronseurile, cochetaria si frivolitatile saptamanii modei, aceste haine aerisite – o camasa alba din poplin stransa la umar, un sacou lung din casmir, cu reverele ridicate, un escarpen elegant din piele de aligator – ocupa un loc de drept.

3. Stella McCartney

Nimeni nu face croielile tailored atat de sexy ca Stella McCartney, iar creatoarea pare sa se fii reintors la origini cu colectia ei pentru toamna 2009.  Sacouri smoking inchise la un singur nasture, mantouri simple din stofa, bluze lejere din matase, rochii furou – toate acestea simplifica deciziile vestimentare ale celor care vor dori sa investeasca in propria garderoba.

Cu toate acestea, creatiile ei sunt doar aparent simple: sacourile alb-negre, alb-rosii sau in carouri negre sunt suficient de largi si lungi pentru a inlocui o rochie, blazerele masculine si pantalonii matasosi poarta semnatura masculinitatii efeminate (sau a feminitatii masculinizate?), mantourile ovoidale isi minimizeaza eleganta dar capata un plus de purtabilitate cand li se adauga cate o curea subtire, iar tocurile stiletto ale cizmelor sunt atat de fine incat pot inlocui armele albe. Spre final, rochiile in stilul anilor ’80 au fost inlocuite de o parada de rochii furou din cea mai delicata matase, bordata de dantela.

4. Chloe

Pentru a doua sa colectie pentru Chloe, Hannah MacGibbon pare sa fii prins pulsul unei tendinte care s-a potrivit ca o manusa acestei case de moda. Totul a inceput cu un desen de Antonio Lopez, un ilustrator de moda din anii ’80: fete cu parul blond si ondulat, se plima prin oras imbracate cu ponchouri si cape, asemanatoare unor paturi uber-chic. Imaginile cu pricina au aparut intr-una din revistele de moda cele mai populare ale momentului, Self Service. Fast-forward in prezent, iar colectia Chloe pentru toamna 2009 pare sa fii calatorit in timp. Si nu doar atat: este colectia care a re-adus aerul sic si lejer, marca Phoebe Philo, reinterpretat de MacGibon in stil propriu.

Colectia ei a inceput cu cateva mantouri largi, din stofa de lana si pantaloni fluizi, cu croiala banana si cu talie inalta, in nuante de camel, bej, verde masliniu si gri. Urmatoarele tinute sunt din piele intoarsa – pantaloni scurti si chiar o salopeta, purtata de Lily Donaldson. In final, bluze feminine (adorabila cea din flanel gri cu volan cuminte de-a lungul decolteului patrat), pantalni din catifea verde, salopete negre cu decolteu asimetric, rochii crem din matase si cea mai spectaculoasa dintre toate, o rochie de culoarea pielii, creata dintr-un milion de pliseuri si cu spatele decupat.

5. Givenchy

Dupa un sezond de “western bondage”, Riccardo Tisci reconciliaza eternul feminin cu propria sa viziune stilistica, oferind o alta definitie: un strop de senzualitate, putina duritate, pene si o puternica prezenta feminina, prin intermediul unor forme sculptate. Pare ca experienta modei Couture a fost benefica pentru Tisci, deoarece liniile croielilor sugereaza acel lux deosebit, in mod clar stapanit cu maiestrie.

Colectia lui pentru toamna 2009 demonstreaza ca semnatura Tisci este din ce in ce mai recognoscibila: taioare din tweed a caror croiala copiaza structura anatomica a siluetei feminine, sirene gotice sunt incatusate in tesatura rochiilor incolacite in jurul corpului lor, rochiile au o singura maneca si insertii de blana la nivelul epoletilor, pene si par de capra cusute de tulle, tinte metalice pe piele alba… cate putin din toate. In viziunea lui Tisci, femeia anului 2010 se inspira din moda anilor ’30-’40 si aduce un omagiu Elsei Schiaparelli. Dar acest panel de inspiratie nu este vizibil decat prin intermediul tratamentelor suprinzatoare aplicate de designer unora dintre tinute: lungile mese din par de capra si penele cusute in tulle pe o rochie lejera si surprinzatoare, transparentele muselinelor fronsate supraimpozate topurilor, greutatea eleganta a stofelor de lana folosite pentru rochii sau pantaloni. La final, iti dai seama ca Givenchy si Ricardo Tisci au ajuns la viteza de croaziera si sunt inseparabili.

6. Dries Van Noten

De cateva sezoane, colectiile lui Dries van Noten par sa fii fost simplificate si transmit o lejeritate din ce in ce mai convingatoare, in acord cu dorinta de a indulci brutalitatea cotidianului. O relaxare care capata putere si privilegiaza piesele simple, perfect croite. Un stil onest, de impact dar care nu cedeaza tensiunilor propagate de presa de moda.

Colectia pentru toamna 2009 pare sa fie continuarea celei masculine si a mantourilor sale in nuante camel. Aici, hainele si sacourile propuse sunt dintr-o impecabila stofa de lana, dar importanta este paleta cromatica, inspirata de talourile lui Francis Bacon: nuante delicate de roz crevete, ocru, oranj, mov si verde deschis. Destinate unei toamne care se anunta gri, culorile alese creeaza un efect Prozac, foarte similar celui creat de sfaturile oferite femeilor in perioada interbelica: un ruj rosu este suficient pentru a tine moralul ridicat in vremuri de restriste. Aceste tonuri feminine, pline de vitalitate sunt subliniate de o garderoba simpla, in care rigoarea unui sacou amplifica frumusetea unei rochii de matase roz pudrat.

7. Chanel

Lagerfeld nu a cautat sa “reinventeze roata”, ci a folosit formula Chanel de succes – taioare, camelii, tweed – pentru o colectie denumita ironic “Belle Brumell”, o referinta la adresa celebrului dandy britanic din secolul al XVIII-lea. Sumarizand cu versurile lui Katy Perry, “it’s black and it’s white”, dar de aceasta data a fost in special black – in taioare perfecte si rochii impecabile, atinse de virusul Karl al dantelei albe, a gulerelor inalte si plastroanelor din poplin, a cameliilor din sifon, a bratarilor si a manecilor plisate.

Punctuatia cromatica a aparut sub forma unor piese tricotate, in nuantele tipice ale casei de moda: roz carnal si verde mentol pastel. O tinuta din tweed bleumarin si negru, cu un pliseu inversat in partea frontala, este chintesenta look-ului Chanel pentru toamna, dar care capata un aer de modernitate datorita platformelor cu tocuri din plastic. Piesele lipsa ale colectiei? Gentile, care au fost acum inlocuite de necessaire-uri din plexiglas, in interiorul carora au fost inchise o mica geanta Chanel, un iPod, un parfum, o paleta de machiaj si o pereche de ochelari de soare, toate marca Chanel.

8. Ann Demeleumeester

Ann n-a fost niciodata mai Demeulemeester ca in acest sezon, fiind fidela aceluiasi vocabular stilistic. Negrul apare rareori acestei colectii, punctat de un alb care pare protejat, aparand doar in straturi inferioare – ca in cazul unei vestei simple, la nivelul butonierelor. Intreaga colectie este deseori sufocata de constructii sau legaturi care obstructioneaza in mod voluntar lejeritatea siluetei: pantalonii stramti sunt adanc bagati in cizme bondage, hainelor le sunt suprapuse multiple curele din piele si catarame din metal, iar o frumoasa rochie alba este stransa in rigoarea dramatica unui corset, tot din piele neagra.

Luminozitatea negrului provine din texturilor brocarturilor, care stralucesc ton pe ton, si se regasesc in croielile vestelor edwardiene. Negrul protejeaza fragilitatea albului, iata lait-motivul colectiei, iar Ann Demeleumeester nu cauta doar sa isi linisteasca publicul, ci sa perfectioneze un limbaj pe care il vorbeste de mult timp.

9. Balmain

Pe podium, pentru colectia de toamna 2009, Christophe Decarnin a oferit experienta concentrata de glam jet-set, consacrata de revistele de moda. Desteapta si eficace abordare, pentru ca in acest fel nu mai sunt necesare explicatii suplimentare. Reteta este cunoscuta: un aer disco glam, forme feminine, blonde frumoase, o armata de pantaloni mulati, rochii micro-minii la fel de stramte. Jeansul bleu decolorat a fost inlocuit de unul negru, foarte elegant. Totul este pigmentat de piele drapata, tinte, paiete si strasuri, mult negru si un aer care aminteste de perioada glam-sexy a lui Gianni Versace. De altfel, Decarnin nici nu ascunde acest omagiu adus creatorului italian, aducandu-l la nivelul la care moda flirteaza cu bunul si prostul gust. Se amuza in a-si imbraca manechinele in papusi Barbie incendiare, sa le decoreze cu volane la nivelul decolteelor sau a trenelor, dar si sa le tina in lesa cu ajutorul centurilor gigantice.

10. Louis Vuitton

Marc Jacobs semneaza inca o “scrisoare de dragoste pentru Paris”, pentru ca de aceasta data muzele sale au fost trei parizience: Ines de la Fressange, Marie Seznec si Victoire de Castellane. Colectia lui pentru toamna 2009 a cuprins cinci povesti distincte, mai toate impogatite de dantele, fronseuri, siluete cu volum, sacouri peplum cu umeri puternici si imprimeuri paisley, dar in toate regasindu-se aerul anilor ’80.

Accesoriile, ca intotdeauna, au fost in competitie cu tinutele pentru atentia publicului – pantofi cu tocuri conice acoperite de glitter, coliere din piele, cizme inalte pana la pulpe, accesorii de par punctuate de perle, genti luxoase. In 62 de lookuri, Jacobs a creat o tapiterie impregnata de spiritul frantuzesc – “joie de vivre, joie de fashion”, cum a numit-o el.

Fotografii: style.com

articol pentru fashionandbeauty.ro