Ati observat ca afara miroase a primavara? Zilele trecute am vazut femei care vindeau ghiocei.
N-am ajuns in Barbuda, spre dezamagirea mea. N-am ajuns nici macar pana la mall saptamana asta. Dar nu conteaza, pentru ca am reinceput sa port rochii subtiri. Saptamana asta am visat sa am stilul Irinei Lazareanu (fara the boyfriend), desi nu semanam deloc; avem acelasi prenume doar. Asadar rochii cu cizme biker si geci asisderea, parul pe ochi si coafat lejer.
Intre timp, lumea nu a stat in loc. Jason Wu si Isabel Toledo au avut parte de cele 15 minute de glorie cu ocazia investirii lui Obama, moda masculina s-a scaldat in lumina reflectoarelor la Milano (Moda Uomo s-a incheiat marti), Hussein Chalayan a intrat oficial in analele istoriei modei cu retrospectiva de la Design Museum in London, iar chinezii tocmai si-au sarbatorit Anul Nou.
Weaving innovation with history - “I do like fantasy fashion”, declara Kim Jones pentru International Herald Tribune despre mult-anticipatele sale creatii pentru Dunhill (a carui imagine este Jude Law, btw).
The 44 places to go to in 2009 – daca v-ati saturat de Bucuresti, daca nu aveti idei de vacanta sau daca, pur si simplu, aveti o gramada de bani si vreti sa faceti turul lumii, uite ce ar trebui sa vizitati. Pe NY Times.
Flush Those Toxins! Eh, not so fast! - detox la inceput de an, un trend in continua crestere, tot pe NY Times. Sunteti pro or con?
From Fashion and Back: Hussein Chalayan’s latest exhibition - ce a creat si ce a ales pentru expozitia de la Design Museum, pe The Telegraph
1980s fashion: standing the taste of time – jambiere, par tapat, salopete, maneci foarte bufante, bentite si maneci raglan. Dupa cum spune Hillary Alexander in The Telegraph, par sa reinvie.
Bring your Hair back to life – sprayuri, creme, seruri si tratament overnight care promit ca vom avea un par de poveste, ca al lui Rapunzel. Pe The Telegraph.
Why golden girl Michelle Obama is a simple ray of sunshine – are oare de-a face cu galbenul, care e culoarea anului? De la Liz Jones, pentru Daily Mail.
Why Shouldnt our Teachers dress like this? - Alexandra Schulman discuta, pentru Daily Mail, despre stereotipurile din moda.
How to Wear Spring’s Looks – chiar daca nu ati inceput sa va cumparati haine pentru primavara, Lisa Armstrong in Times ne spune in ce sa investim.
Fashionista Questionnaire: Eva Mendes - “Always feel comfortable in what you’re wearing and try not to follow trends”, asta e sfatul ei pentru femeile care citesc Times Online.
In the Snows of Sundance, a Marked Chill in the Air – trebuie sa ne preocupe si altceva decat moda, nu-i asa? Iar filmul poate fi la fel de glamorous, chiar daca e indie. In NY Times, despre deschiderea festivalului Sundance.
Si o sectiune speciala cu recenzii despre Saptamana Modei Masculine de la Milano
From capitalism to communism - despre traiectoria urmata de tendintele modei, pentru sezonul de toamna 2009
YSL’s stamp of style – sau despre noul look creat de Stefano Pilato
Out of Africa, Louis Vuitton finds its rhythm – toata lumea vorbeste despre noua man-bag, cu imprimeu hexagonal
D&G military night – redingote si uniforme in stil militar; poate moda s-a saturat de baieti efeminati?
In Milan, models still come in one color - adica degeaba a incercat Franca Sozzani sa faca ceva cu a ei Black Vogue.
Intrebare primita pe email, evident de la un barbat. 
Noi stim deja raspunsul, dar de dragul conversatiei, am pregatit un raspuns.
Stimate tovarase (sau draga domnule, cum preferi), ai deschis o adevarata cutie freudiana a Pandorei. Hai sa tratez intai lucrurile evidente. De vreo doi-trei ani incoace, gentile – in special cele mari, XXL sau supradimensionate, tot aia e – au devenit un adevarat fashion statement. Ceea ce inseamna ca purtarea pe brat sau pe umar a unei asemenea genti este echivalentul unei competitii intre femei: cine demonstreaza cel mai bine ca poate cheltui 3,000 de lei pe ceva care sa-i care telefonul, agenda si tampoanele.
Mai exista si o alta scoala de gandire, cea care lanseaza tot felul de teorii feministe si care sustine ca gentile sunt o reprezentare externa a pantecului feminin. Ergo, trendul gentilor masive sugereaza o revitalizare a agresivitatii feminine, o alta epoca a matriarhatului samd. Sau poate, pur si simplu, e vorba de sentimentul generalizat al unui instinct matern neimplinit, prin care femeile obsedate de cariera isi indeasa nimicurile frivole ale vietii moderne intr-un surogat al uterului, in incercarea de a-si inabusi instinctele biologice. Sau poate, pur si simplu, femeia respectiva sugereaza celor din jur ca se simte balonata, de unde si imensitatea de geanta. Cine stie?
Vrei sa stii, de fapt, de ce avem nevoie de asemenea genti mari? Am sa iti spun – pentru ca femeile sunt cele “responsabile”. Desigur, majoritatea barbatilor traiesc cu impresia ca sunt spontani si relaxati cand isi indeasa cheile, mobilul si portofelul in buzunarul din spate al jeansilor si sunt gata de plecare. Saracele femei, nu-i asa, care nu se pot duce nici macar pana la magazinul din colt fara sa isi ia toata casa cu ele? Dar la cine apelati cand aveti nevoie de un servetel ca sa va suflati nasul sau sa va stergeti ochelarii de soare? Sau de o scobitoare? Sau de un pix, de marunt pentru parcare, de un incarcator pentru telefon? Exact, va intoarceti catre partenera, care sta acolo cu gigantica ei geanta, ca un paj gata sa anticipeze nevoile printului regent. 
Later edit: mi-am mai adus aminte de inca ceva, in loc de corolar fericit al purtarii gentilor XXL. Cum o sa va spuna orice editor de moda, e vorba de iluzii optice: cu cat geanta e mai mare, cu atat fata pare mai supla.
Zilele astea, cat de curand, sunt convinsa ca voi descoperi formula ideala, aplicabila in orice situatie din cabina de proba, pe care toate femeile din lume o vor folosi ca sa isi dea seama daca o haina merita sau nu cumparata (si nu vorbesc acum doar din punct de vedere al pretului, pentru asta avem CPW). Tot ce vom avea nevoie va fi o oglinda, eticheta cu pretul, fluturasul cu salariul si formula mea geniala – si voila! adevarul va iesi la iveala. Pana atunci insa, va trebui sa ne chinuim, saptamana de saptamana, incercand ba o fusta, ba o rochie, ba un top, ba niste pantaloni. Asta e, imi pare rau.
Cu toate astea, cred ca am un punct de pornire. Nu o sa imi aduca o medalie sau un premiu, dar e un inceput. Sa zicem ca ai descoperit o haina: iti place cum arata pe umeras, iti place si mai mult cum vine pe tine. In momentul in care ai imbracat-o, mintea ta ar trebui sa te Photoshopeze in diferite scenarii viitoare de viata. Nu ma refer la simple speculatii. Ceea ce vezi cu ochii minti chiar va conta. Daca imaginea care iti apare in minte are foarte multe sanse sa se materializeze in viitorul foarte apropiat, atunci haina merita cumparata.
Uneori, aceste scenarii sunt evidente. Daca incerci o rochie si te gandesti: “Hmmm, este perfecta pentru nunta prietenei mele de luna viitoare, il va face pe my ex sa isi inece regretele in vodca si pe toti ceilalti barbati din incapere sa se indragosteasca de mine”, atunci, my god, scoate repede cardul.
In schimb, daca te face sa gandesti “Mda, ar fi perfecta pentru nunta respectiva daca as vrea sa agat pe cineva, dar daca ma gandesc mai bine sunt maritata, si toti invitatii sunt casatoriti“, e mai bine sa o lasi in magazin si sa te indrepti spre alta sectiune din magazin, acolo unde se gasesc haine mai… cuminti. Cand ajungi acolo, reincepe cu scenariile din Photoshop.
Incearca, de pilda, un pulover negru cu un foarte adanc decolteu. Daca primul gand este: “Da, l-as putea purta maine seara cand merg la film si il pot combina cu ACEA fusta”, cumpara-l. E important sa imbraci o haina care te face sa te simti bine, intr-o seara care poate fi the highlight of the week, in loc sa astepti sa porti o alta haina pentru o ocazie care se iveste numai o data pe an. Mai multe seri de cinema se aduna, asadar inseamna mai multa buna-dispozitie decat o singura seara la o nunta.
Pe de alta parte, daca incerci acelasi pulover si te gandesti: “Aha, o sa imi vina genial cand mai slabesc 5 kilograme si reusesc sa intru in fusta aia creion”, pleaca imediat din magazin. Nu trebuie sa te pricepi la matematica, ca sa intelegi ca puloverul respectiv nu te va face fericita.
Nu e vorba nici de nivelul tivurilor la rochii, nici de culorile sezonului, nici despre cel mai nou must-have item. Regulile care guverneaza cu adevarat deciziile noastre stilistice sunt mult mai prozaice. Sunt, mai curand, raspunsuri la intrebari de genul “esti prea in varsta sa porti rochia aia” sau “esti prea grasa pentru cealalta” sau “te-ai imbracat total aiurea pentru ocazia respectiva” (a se citi prea pitzipoanca pentru birou, prea serioasa pentru un hot date, prea casual pentru o seara de clubbing) sau – preferata cititoarelor de reviste cu si despre vedete – “am mai fost vazuta purtand asta in public”.
Pentru tinutele de zi, regulile care se refera la cat de des poti purta aceeasi tinuta sunt foarte clare. Nu poti purta aceeasi camasa, doua zile la rand, la birou, pentru ca va naste intrebari cu privire la standardele tale de igiena personala. Ce te faci daca ai o petrecere in seara asta si o alta peste o saptamana, dar ai o singura rochie absolut fabuloasa? O poti purta in ambele dati?
Absolut. Desigur. Evident. Am o amica foarte stylish, a carei rochie preferata de party am vazut-o de multe, multe ori in ultimii 3 ani. A ajuns sa imi placa enorm aceasta rochie pentru ca o asociez cu buna dispozitie. Daca prietena mea imi va deschide usa imbracata in ea, seara are deja o atmosfera… festiva, la fel cum o masa aranjata pentru cina, cu portelanuri de familie si lumanari in sfesnice inalte din argint, ar da un aer sarbatoresc serii altei persoane.
Am o alta prietena care stiu sigur ca, de fiecare data cand iesim in oras, va veni imbracata altfel, in ceva hainuta cumparata la un pret ridicol de mic. Iar asta cere un altfel de ritual, very amusing: wow-love-your-dress – de-unde-ai-luat-o – fugi-de-aici – nu-se-poate – ce-tare- esti – arata-atat-de-scumpa. O rutina care ne distreaza pe toate, de altfel, de fiecare data
Ambele variante mi se par la fel de bune. Pe de alta parte, nu ma vad adoptand metodologia de mijloc, a femeilor care tin minte ce prietena a vazut o anume tinuta la care petrecere si, in functie de asta, se chinuie sa jongleze cu diverse haine si sa adauge, la nesfarsit si fara discernamant, haine noi in garderoba. Nu e vorba de faptul ca nu as avea o memorie buna, dar am lucruri mai bune de facut decat sa tin contul “cine ce a purtat si cand”. Oricum, cand ma mut in casa cea noua, in care voi putea organiza adevarate dinner parties de proportii, am sa port jeansi si am sa scot serviciul de Rosenthal din sertar.