Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar la mai mult de 24 de ore dupa prezentarea Prada de la Milano, lumea vorbeste mai mult despre Katie Fogarty si Iulia Kharlaponova – cele doua manechine care s-au impiedicat si au cazut pe podium – decat despre colectia propriu zisa.

Anyway, gurile rele spun ca pantofii cu pricina ar trebui insotiti de un manual de instructiuni sau macar de o atentionare, iar prezentarea Prada a adus aminte publicului de Naomi Campbell si showul Westwood din 1993, cand a cazut pe scena.

Publicul, printre care si Anna Wintour, se pare ca priveau ingroziti cum manechinelor le tremurau picioarele de incordare din cauza sandalelor platforma din piele de piton. Unele dintre ele chiar au trebuit sprijinite de cei care stateau in primul rand.

In culise, inainte de inceperea prezentarii, manechinele erau transpirate de spaima pentru ca stiau ca, inevitabil, una dintre ele va cadea din cauza tocurilor mult prea inalte.

Cu toate astea, showul a fost un succes, comentariile sunt mega-pozitive si laudative ca intotdeauna, iar la final, Miuccia a fost ovationata.

PS: Prada da vina pe sosetele purtate de manechine pentru alunecarile de pe podium. Cat despre sandalele propriu-zise, Miuccia ar fi promis ca modelele care vor fi puse in vanzare vor avea tocurile mai putin inalte si talpile mai putin groase.

Tricotajele groase sunt, asa cum ne place sa spunem in comentariile colectiilor de moda, un “trend cheie” pentru toamna 2008 (ca si pentru cea 2007, de altfel). Inainte de a trece mai departe, sa clarific un punct important. Probabil ca multe dintre voi sunt de parere ca tricotajele groase sunt o tendinta purtabila. Ce ar putea fi mai potrivit pentru un inceput de toamna decat o jacheta groasa purtata dimineata peste o camasa subtire sau peste o rochie?

Ei bine, tricotajele groase in varianta toamnei 2008 nu au nimic de-a face cu puloverele pe care le porti in restul timpului ca sa iti tina de cald. Au contraire – sunt facute sa arate bine. Daca iti si tin de cald, e un bonus.

Tricotajele foarte groase sunt, de fapt, purtate pentru a crea constrast. Contrastul functioneaza de minune pe podium, pentru ca grosimea jachetelor de lana subliniaza fragilitatea manechinelor. Fetele acestea ar incapea prin urechile acului, daca s-ar stradui. In schimb femeile de dimensiuni normale, din viata reala, trebuie sa se chinuie ceva mai mult pentru a obtine aceeasi delicatete vazuta pe podium, ceea ce inseamna ca trebuie sa dea hainelor ceva care sa le diferentieze si sa le faca sa para trendy in loc de matahaloase.

Ultimele saptamani, observand femeile – din industria modei si din afara ei – incercand sa traduca acest trend “in strada”, mi-am dat seama de felul in care pun in practica regulile de stil si cat de multe (sau de putine) fac acest lucru cu succes. Nu a contat ca, in majoritatea timpului, vremea a fost calda, facand inutila purtarea unui pulover sau a unei jachete. Partea practica nu are nimic de-a face cu moda. Dar un consens a inceput sa apara. Femeile suficiente de inalte pentru a purta o jacheta sau un pulover tricotat din fire foarte groase – deci cele pe care acest gen de proportii le avantajeaza – poarta sus-numitele jachete ca un mantou lejer sau ca rochii-pulover (fie cu torsade fie cu o altfel de textura reliefata) pe care le asorteaza  cu jeansi skinny, cu colanti sau cu dresuri la fel de groase. Restul femeilor poarta o jacheta groasa descheiata. In schimb, se incing cu o curea in talie astfel incat volumul este “controlat”, se creeaza iluzia unei linii verticale iar topul mai subtire de dedesubt este vizibil. Cu alt cuvinte, un alt fel de contrast. Asta e diferenta dintre a purta tricotaje foarte groase si a arata bine in ele, si a arata ca un oaie gigantica.

Fotografii: nymag.com