La un moment dat, am primit un email in care mi se reprosa ca folosesc termeni prea tehnici atunci cand explic un trend, cand fac o recomandare stilistica sau cand comentez o colectie. Desi doamna respectiva se referea la un termen care, cred eu, e de uz comun (toc stiletto, adica toc cui), m-am gandit ca poate o fi un dram de adevar in asta.

La fel cum cineva care lucreaza in IT foloseste in mod curent cuvinte precum “invalid memory” sau cineva din marketing vorbeste despre “feed back” si “target audience”, si cei care traiesc, respira si mananca moda au un limbaj specific.

Am inceput la un moment dat un mic lexicon de moda (si promit ca am sa il continui), dar astazi am sa ma opresc doar la pantofi. Si pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte – care, intre noi fie vorba, sunt foarte multe – am sa le las pe ele sa explice denumirile. O singura nota: denumirile se refera cand la forma tocului, cand la grosimea si forma talpii, cand la felul in care este decupat pantoful.

Skimmer

Balerini (diferenta este data de forma botului)

Escarpeni (sau pumps, in engleza)

Sling-backs

Talpa ortopedica (wedge)

Peep-toe (cu varful decupat)

Stiletto (tocul cui)

Platforma

D’Orsay

Oricat as incerca eu sa ma ridic deasupra celor care denigreaza moda (de ce credeti ca port intotdeauna tocuri asa de inalte?), imi este greu sa ignor plangerile la adresa trendurilor din ultimele sezoane. Lasand la o parte iarna nemultumirii, vorbesc de primavara/ vara nefericirii. Care, ma rog, nu suna la fel de bine ca iarna nemultumirii, dar sa trec la subiect… Ideea este ca o groaza de femei mi s-au plans din cauza rochiilor-sac, a rochiilor tunica si a colantilor care – daca e sa fim cinstite – nu infrumuseteaza cu absolut nimic silueta feminina.

Culmea, nici nu contest lucrul asta! Nu am nici cea mai mica indoiala ca rochiile-tunica fac orice femeie sa para indesata iar cele sac te fac sa pari gravida. Este adevarat ca sunt comode si teoretic iti ascund burtica, dar de fapt iti ascund talia. Iar colantii sunt absurd de lipsiti de gratie si eleganta, mi se par ca pot fi purtati numai de cea mai supla balerina – pe toate celelalte ne binecuvanteaza cu “picioare de pian”.

Si totusi, se pare ca nu conteaza prea mult cat de mult sau putin ne contureaza corpul. O data ce o croiala a prins la public, avem de-a face cu echivalentul unui compromis stilistic. Adica: daca toata lumea poarta colanti, nu mai conteaza daca sau pe cine ingrasa. Pentru o foarte scurta perioada de timp in care acel articol vestimentar se afla pe val – asa cum este acum cazul cu colantii, rochiile tunica si rochiile sac – consideratiile obisnuite si regulile de stil sunt lasate deoparte.

Aceasta teorie a compromisului stilistic explica o multitudine de alte lucruri, cum ar fi talia Empire care, oricat de subtire ai fi, tot creeaza senzatia ca ai burtica. In momentul de fata, toate fetele si femeile poarta rochii cu talie Empire si brusc toate par sa fie insarcinate in 4 luni.

De curand chiar am auzit niste pustoaice discutand despre “pericolele” topurilor Empire, in fata liceului langa care locuiesc. Se plangeau – sau mai curand se alintau, cu o mandrie prost-ascunsa – despre cum li se intamplase ca cateva persoane sa le intrebe in cate luni sunt. Iar mie mi s-a intamplat, in urma cu o saptamana, sa vorbesc cu o fosta clienta – o tipa extraordinar de draguta si cu mult bun simt – care m-a intrebat: “Si, cum e sa fii mamica? Cate luni are?” La care eu am raspuns, evident contrariata: “Cine?” “Pai, nu erai gravida cand purtai rochia aia? (“aia” fiind o rochie Empire”). For the record, nu am fost si nici nu sunt, era vorba de kilograme in surplus.

In mod ironic, subtextul e clar: daca oamenii nu se ridica de pe scaun in autobuz ca sa iti ofere locul, poate nu esti suficient de fashionable.