Prea multe sau prea putine haine?

Sunt sigura ca am mai atins acest subiect, am fost intrebata de mult prea multe ori ca sa nu-l fii dezbatut: “cat inseamna prea multe sau prea putine haine? Care sunt cantitatile tolerate? Ce inseamna supraconsum, supradoza de imbracaminte, accesorii, incaltaminte, shopping?”

Prea multe sau prea putine haine?

Notiunile de cantitate si volum sunt subiective: ce este excesiv pentru unele femei este insuficient pentru altele, ce este suficient pentru multe este considerat minimalist de cateva… De curand, o doamna mi-a spus, confidential: “Sa nu razi, am 36 de perechi de pantofi!” Am incercat sa traduc, pentru mine: o fi vrut sa imi spuna ca sunt multi? Sau ca nu sunt destui?

In vizitele mele la domiciliul clientelor, descopar dulapuri umplute rezonabil, garderoba incarcate sau dressinguri sufocante. In mai toate cazurile, persoana pe care o consiliez simte ca are prea multe haine – lucru care e reparabil.

Prea multe sau prea putine haine?

In ceea ce ma priveste, am o garderoba destul de plina. Imi plac hainele si imi place incaltamintea, nu ma ascund. Insa in urma multor si repetate trieri, dar mai ales in urma unui tipar de shopping de tip “mai mult discernamant, cat mai putin impuls”, garderoba mea pare acum a fi aplicarea principiului lui Michael Kors: 70% carne si cartofi, 30% glazura si condimente. Adica 70% piese basic, 30% imprimeuri, straluciri, accesorii, piese de impact. In plus, garderobele mele de sezon cald si rece se suprapun, ceea ce imi multiplica optiunile.

Privind in jurul meu imi dau seama ca ne-am indepartat neverosimil de mult de garderobele bunicilor noastre, ale caror rochii aveau vieti de 10-15 ani, ale caror mantouri erau purtate cate 20 de ani, ale caror bluze de matase ajungeau sa fie purtate de fiice si nepoate.

Continue Reading →

Baneasa Stylist Contest: what’s it all about

Un concurs este atat de bun, pe cat de buni ii sunt concurentii (si juriul, si juriul – mi se sopteste din culise!)

Organizat de Baneasa Shopping City, concursul cauta sa lanseze un concept nou pe piata de retail si servicii de la noi: o echipa de tineri stilisti, care sa ofere sesiuni de shopping asistate clientilor mall-ului.

Daca va intrebati de ce este nevoie de un concurs cu etape practice in loc de a intervieva si angaja, pur si simplu, aceste persoane, raspunsul e urmatorul: competentele de stilist, simtul estetic, memoria vizuala si, nu in ultimul rand, prezenta lor profesionala trebuie testata serios. Simplul exercitiu de shopping pentru sine nu este o proba concludenta si convingatoare pentru o astfel de competitie.

Asa ca noi, prestigiosul juriu format din trei experti in moda si stilism – Maurice Munteanu, Ovidiu Buta si cu mine – ne-am pus pe treaba.

baneasa

Dupa o prima etapa de triere a CV-urilor, colajelor de imagini si scrisorilor primite, am intervievat peste o suta de candidati in decurs de 2 zile: fiecare participant a fost evaluat si intervievat individual “live”, fiecare tinuta creata a fost “masurata” prin ochi de expert, fiecaruia i s-au aplicat aceleasi criterii (corectitudinea cu care au respectat tema, cum si-au argumentat alegerile, creativitatea, dinamismul vizual al tinutei, cunostintele de stilism, chiar educatia si cultura generala).

Treizeci dintre participanti au demonstrat ca sunt creativi si merita sa mearga mai departe in concurs. I-am impartit in 3 grupe si fiecare dintre noi, juratii, ii indrumam si ii mentoram. In urmatoarea perioada cei 30 trec prin furcile caudine ale unor probe practice, ale caror teme se schimba saptamanal.

Continue Reading →

700 de optiuni pentru femeia care nu are ce imbraca

Dupa propriul meu manual de stil, cand fac clientelor recomandari legate de shopping si de investitii in garderoba, transez clar lucrurile in functie de o suma de principii: calitate, nu cantitate (ce rost are sa ai dulapul plin de carpe?), stabileste-ti un buget si o limita superioara a pretului oricarei piese pe care vrei sa o cumperi (nu vrei sa te invinovatesti pentru cumpararea unei geanti din cauza careia nu vei putea sa iti platesti facturile lunare), gandeste-ti tinutele in matrice vestimentare, nu in piese “orfane”, sincronizeaza-ti si construieste-ti garderoba in functie de activitatile cele mai frecvente si, mai ales, nu investi in piese pe care stii ca le vei purta rar.

700 de optiuni pentru femeia care nu are ce imbraca

“Inteleg, teoretic, cum ar trebui sa procedez”, imi replica femeile cu care ma intalnesc la cursuri sau pentru care fac shopping, “dar tot am nevoie de o rochie lunga spectaculoasa pentru o nunta, de un outfit elegant pentru petrecerea de Craciun a companiei, poate de cateva rochii de cocktail pentru diverse ocazii din timpul anului… Dar costa mult, nu le pot purta de prea multe ori si, cu exceptia unei simple rochii negre pe care o accesorizez diferit – si de care la un moment dat ma voi plictisi -, ce optiuni am? De prea multe ori am fost in situatia in care chiar nu aveam ce sa imbrac la o ocazie speciala!”

“Uita de rochiile de seara, sunt cea mai proasta investitie!”, era raspunsul meu obisnuit. Piesele separate, dar ultra-elegante – o bluza din voal negru, un pantalon tigareta cu vipusca din satin, o jupa midi din paiete sau cu broderii metalice, un top din matase cu spatele gol, o fusta maxi din tafta, un corset cu peplum, un tuxedo alb – la care poti adauga nenumarate accesorii, bijuterii si incaltaminte sunt cele catre care iti recomand sa iti directionezi bugetul de shopping pentru garderoba de ocazie. Juxtapozandu-le si asortandu-le diferit, iesi bine pe toate planurile.

Numai ca femeile, fiinte complexe si emotionale, nu se multumesc cu raspunsurile transante, care le simplifica deciziile. Am uitat sirul datilor cand a fost nevoie sa caut, musai si urgent, rochie de gala unicat, avand la dispozitie un buget de 300 euro (pentru ca varianta “piese separate, de seara, asortate” nu se potrivea gusturilor, ocaziei, stilului sau pentru ca, pur si simplu, in garderobele respective nu existau nici un fel de haine de seara). Am avut uneori un noroc chior: reduceri speciale si neanuntate public in showroom-uri de designeri, un ultim exemplar al unei rochii dintr-o colectie de acum cateva sezoane…

700 de optiuni pentru femeia care nu are ce imbraca

A venit momentul sa ne relaxam. Si voi, si eu.

Celor dintre voi care ati spus vreodata “Nu am cu ce sa ma imbrac la petrecerea asta”, acum va raspund “Stiu un loc in care aveti 700 de optiuni pentru seara respectiva.” Celor dintre voi care ganditi “Nu vreau sa fiu iarasi fotografiata in aceeasi rochie de la nunta din vara trecuta”, acum va spun “Not to worry, va voi imbraca de fiecare data altfel si nici macar nu trebuie sa va cumparati rochiile!”

Continue Reading →

Lectura de sambata dimineata

‘People judge appearances as though somewhere in their minds an ideal of beauty of the human form exists, a form they would recognize if they saw it, thought they do not expect they will ever will. It exists in the imagination. Emily Dickinson, spending most of her time in her parents’ attic, once wrote about the power of imagination to envision the beautiful: “I never saw a moor, I never saw the sea, Yet I know how the heather looks, And what a wave must be.” Kenneth Clark observed in The Nude that every time we criticize a human figure, for example that the neck is too short or the nose too long, or the feet too big, we are revealing that we hold an ideal of pshyical beauty.

Lectura de sambata dimineata

We are always sizing up other people’s looks: out beauty detectors never close up shop and call it a day. We notice the attractiveness of each face we see as automatically as we register whether or not they look familiar.

Beauty is a basic pleasure. Beauty ensnares hearts, captures minds and stirs up emotional wildfires. From Plato to pinups, human beauty have catered to a limitless desire to see and imagine an ideal human form.

But we live in the age of ugly beauty, when beauty is morally suspect and ugliness has a gritty allure. Beauty is equal parts flesh and imagination: we imbue it with our dreams, saturate it with our longings. But to spin this another way, reverence for beauty is just an escape from reality, it is the perpetual adolescent in us refusing to accept a flawed world. We wave it away with a cliche: “Beauty is in the eye of the beholder”, meaning that beauty is whatever pleases us (with the subtext that is inexplicable).’

Lectura de sambata dimineata

Nu intamplator am deschis articolul de azi cu paragrafe din “Survival of the Prettiest” – pentru ca saptamana trecuta va invitam sa va ganditi la frumusetea imperfectiunii. As fi curioasa sa aflu cate dintre voi va simtiti si va vedeti cu adevarat frumoase, superbe, splendide, extraordinare? Nu in sensul standard al cuvantului, ci intr-o definitie personala. Cate dintre voi se gandesc, intr-o cabina de proba, ca un caracter frumos, o viata frumoasa, un suflet si o inteligenta cultivata cantaresc mai mult decat niste solduri care nu incap in marimea S? Deseori ma gandesc ca am fi mult mai fericite si mai impacate cu noi insine daca am trai intr-o lume fara oglinzi…

Lectura de sambata dimineata

Revenind la o nota mai vesela, va dati seama cat de putin mai este pana la Craciun??? Ce cadouri vreti sa primiti? (hai, rasfatati-va!) Ce cadouri vreti sa faceti? (haide, nu fiti egoiste!)

Eu, pana sa finalizez lista cu cadouri de sarbatori, deocamdata mai bifez cate ceva pe lista de to do: sambata urmatoare, pe 22, un Style Conversations altfel decat cele de pana acum (daca vreti sa descoperiti cum sa va imbracati in stil parizian, londonez, milanez sau new-yorkez, mai sunt 3-4 locuri libere, imi puteti scrie la inscrieri(at)imagematters(punct)ro), jurizarea concursului “Recrutam stilisti” in Baneasa Shopping City, cursul de Stilism & Tendinte de la DallesGo, o filmare pentru DigiTV, pregatirea unui workshop foarte special despre rochii de party, cocktail si gala si a inca unuia despre accesorii si incaltaminte de party (stay tuned, veti afla in curand datele!). Sincer, abia astept vacanta de iarna…

Va las sa cititi, bucurati-va din plin de acest sfarsit de saptamana!

Should Hermès, LVMH and Kering Keep Their Fights Private? - “For the last three-plus years, the three major French groups have been duking it out in the courts over a variety of bad-behavior claims on the parts of one another or their employees, an uncharacteristic display of public acrimony that has served to paint none of them in a particularly glistening light.” In NY Times

Continue Reading →

Observatia care ucide

In ultimele saptamani am redescoperit, re-evaluat, re-cantarit greutatea unei simple observatii cu privire la aspectul cuiva. Gasesc absolut fascinant cum o privire obiectiva sau o remarca critica legata de ceva exterior noua – o haina, un accesoriu, un detaliu vestimentar – ajunge sa ne raneasca, sa ne sensibilizeze, sa ne descentreze…

Observatia care ucide

In realitate, explicatia este extrem de simpla: alegerea si decizia ne-a apartinut, ne reprezinta si ne-o asumam (sau nu).

Contextele au fost diferite: am contribuit la un profil stilistic al Elenei Udrea (well, am avut ce comenta, atat va spun), am trecut prin filtrul de stilist (si nu numai) peste 100 de persoane in decurs de doua zile (asa s-au desfasurat primele zile ale proiectului “Recrutam stilist” pentru Baneasa Shopping City), am vazut dulapurile si tinutele a vreo zece cliente si, finally, am simtit pe pielea mea aciditatea unor remarci “binevoitoare”.

Sa ridice mana cea dintre voi care nu a tresarit si gandit vreodata (sau chiar verbalizat!) o replica sarcastica in momentul in care a vazut greseala vestimentara din tinuta unei colege. Sau cea care sa nu a comentat vreodata, impreuna cu o prietena, garderoba sau alegerile stilistice ale alteia. Ca sa nu mai spun: sa iasa in fata cea care nu s-a simtit niciodata ultragiata, indignata sau macar necajita de remarcile negative ale unei alte femei, cu privire la imbracamintea purtata, machiajul ales, coafura realizata si mai ales cu privire la propria silueta…

Observatia care ucide

Este atat de usor sa “arati cu degetul” un accesoriu, o piesa vestimentara sau o infatisare care iese din tipare, nu este conforma gustului “masei” sau standardelor generale, incat putine persoane se abtin de la a le comenta. Dar rareori am intalnit comentarii cu adevarat obiective, argumentate si de altceva decat de propriul gust, de “asa cred eu”, de “asa imi place mie”. Pe de alta parte, cine isi petrece intreaga viata imbracata in look all-black, nu are de ce sa se teama. Desi un “hello Morticia” nu e niciodata prea departe, nu-i asa?

Ne putem amuza, putem sicana, putem intepa… Insa daca suntem sigure de alegerile facute si daca ne simtim bine in pielea noastra, genul acesta de comentarii vor aluneca pe langa noi precum o picatura de ploaie pe un trench din vinil. “Eh, lasa-le sa vorbeasca…”

Continue Reading →