Stiti, eu nu sunt adepta listelor cu piese vestimentare indispensabile pentru garderoba unei femei (desi asta este intrebarea pe care o primesc cel mai frecvent!).
Daca ar fi sa urmez cliseul cu “toate femeile ar trebui sa aiba o rochie neagra” si sa recomand o lista one-size-fits-all tuturor clientelor mele de personal styling, ce reactie vor avea cele carora nu le plac rochiile? Sau, si mai rau, cele carora negrul le da un aer funebru? In functie de personalitatea stilistica, morfologie, stil de viata, varsta, imagine, dorinte, fiecare avem o lista diferita de piese esentiale.
As face totusi exceptie de la regula pentru cateva lucruri: o camasa simpla din denim, usor ajustata pe corp, o rochie petrecuta, un sacou bine taiat… Ah da, si as recomanda – niciodata impune! – oricarei femei sa incerce o data in viata un pantalon alb.
Sunt atat de sic, atat de usor de purtat, atat de minimalist si nobil… Da, intuiesc deja ce veti comenta, but hear me out.
De ce il gasim atat de elegant?
Nu imbracam pantalonul alb cu aceeasi degajare cu care tragem pe noi un jeans. Pe langa teama de a-l murdari rapid, in purtarea lui regasim sentimentul neplacut ca parem mai dolofane, ca posteriorul si pulpele noastre capata circumferinte gargantuesti, Si totusi, pantalonul alb are in ADN-ul lui gena elegantei si, la fel ca orice piesa vestimentara de culoare alba, conotatia unui stil de viata luxos.
Imbracate cu un pantalon alb bine croit (nu un pantalon din in sifonat, semi-transparent, legat in talie cu un siret), nu mai dam explicatii stilistice: suntem fata impecabila, imaculata, care nu stie ce inseamna prostul gust sau o gafa vestimentara. Citeste mai departe →
Vechii greci iubeau simetria, in orice forma si expresie a ei: arhitectura, oratorie, poezie, podoabe… Tucidide scrie undeva ca femeile reuseau sa realizeze aceeasi simetrie atunci cand isi prindeau parul, negru, lung si bogat, cu ajutorul unor agrafe din aur. Forma lor amintea de cea a unui greiere.
Cand este nevoita sa isi aranjeze parul, pentru femeia moderna nu exista nimic mai simplu decat sa isi stranga parul si sa il ridice – poate intr-o coada de cal, poate intr-un chignon lejer. Seara, o impletitura, un coc elaborat, o coafura arhitecturala dau o nota de sofisticare si incadreaza perfect pometii imbujorati, sprancele conturate si genele intunecate si arcuite si lasa privirile sa se plimbe pe linia umerilor sau pe frumusetea gatului.
Dar la fel ca vechile statui grecesti, cocurile sunt statice, iar opusul acestora – parul lasat liber, in cascade, pe umeri – are nevoie de tipm, energie si diverse produse de hairstyling pentru a arata “natural”. Uscatul, intinsul, incretitul, buclatul, periatul, tapatul si combinatii ale acestor tehnici sunt, deci, implicate in pregatirea oricarei coafuri naturale.
Totusi, exista o linie de mijloc: o coafura la fel de simplu de executat, de prins si de desfacut, care permite parului sa isi modifice linia de-a lungul zilei fara a-si pierde din volum. Este o adevarata metamorofoza feminina: clasica si controlata intr-un moment, libera si lejera in urmatorul.
Aici intra in joc Odile Gilbert, una dintre cele mai cunoscute stiliste din Franta, care de curand a creat o agrafa cu o forma eleganta si design minimalist, dar a carei folosire este fantastica.
Tot ce ai nevoie pentru a o folosi este sa iti rasucesti parul intr-un coc improvizat si 30 de secunde. Agrafa lunga de 13 cm – care se vinde in Colette cu 65 euro! – iti prinde cat de multe fire doresti tu, iar apoi tot ce ai de facut este sa o rasucesti cu partea arcuita spre cap. Cateva fire iti vor scapa – pana la urma, un look natural inseamna imperfectiune – , dar cocul va rezista intreaga zi.
Surse foto: colette.fr, pinterest.com
Incep cu o veste frumoasa: am ales o castigatoare pentru “Grace”, autobiografia celei care semneaza cele mai creative pictoriale din Vogue US. Cartea merge la Andreea Ilie (nr. 23 in lista intrarilor in concurs) – sweetie, o vei citi pe nerasuflate, sper sa te bucuri de ea pe deplin!
Continui cu o intrebare catre voi. Ieri, la intalnirea nr. 4 Style Conversations am vorbit despre “cum sa nu mai purtam negru” – de ce alegem cea mai intunecata culoare, cui i se potriveste si cum ar trebui purtata, ce culori ne infrumuseteaza si cate putem purta intr-o tinuta. Am divagat catre cine poate purta pantaloni scurti, de ce nu exista un echilibru intre calitatea hainelor si pretul lor, de ce femeile prefera mai curand cantitatea si nu calitatea, unde gasim cea mai frumoasa camasa din denim… Intrebarea mea este: cu atat de multe si variate teme posibile de Style Conversations, voi ce ati propune? Care ar fi tema – de stil practic, de moda, de shopping – care v-ar atrage cu adevarat? Btw si Fyi, urmatoarea intalnire va avea loc pe 8 iunie.
Inchei cu un citat, care mi-a placut in mod special.
“When Coco Chanel declared that she stayed in most night to avoid bad wine and bad conversation, she had good reason. Sometimes a girl needs to coolly withdraw from the frantic pace of life and enjoy an evening or an afternoon of solitude. Silence may be golden, but solitude is richer still. You need solitude to read, to let thoughts settle, to have strokes of genius and take deep, quiet reflection. Most of all, you need solitude to get back to your most private and essential you, stripped of artifice, divorced from external demands, free to dance naked in your Uggs, dream and blob out to your heart’s content.
Solitude is a chosen state. It is a time when you make a conscious decision to be alone or when you find yourself alone but don’t panic, but use the time as a privilege. By spending tranquil time away from others, even for a few minutes a day, the heart starts to heal, creativity blossoms, ideas begin to germinate and the mind has a chance to rest.
We avoid silence, cluttering up what is perceived to be empty space with long phone conversations or the background noise of TV, radio or loud music. Some only find themselves alone in times of depression, nursing a flu, sulking during a fight. And most of us are kept in a state of constant movement, meeting the demands of job, love and children. The only real opportunities for private time are spent sleeping, having a shower, or traveling to and from work.
aici: prima parte a articolului “De ce facem shopping”
Dezvoltarea si shoppingul
Shoppingul poate parea ca implineste nevoia de dezvoltare, pentru ca deseori are o componenta de ambitie: lucruri care trebuie bifate pe lista de cumparaturi, un “target” care trebuie atins…
Multe siteuri au un buton pentru “wishlist” - astfel poti pune deoparte sau marca piesele (haine, incaltaminte, accesorii, carti etc) pe care doresti sa ti le cumperi in viitor, oricat de nerealiste ar fi acele dorinte. E un scop ca oricare altul si nu te costa nimic (deocamdata), nu-i asa? La urma urmei, asta e starea in care te transpune butonul acela: le vei avea intr-o zi!
Shoppingul prin prisma dezvoltarii poate fi interpretat si drept identificarea unui anume brand sau standard de calitate, aspirational, pe care doresti sa il poti cumpara – tot intr-o buna zi. Cand vei putea sa iti cumperi geanta de 3,000 euro, vei stii ca ai succes. Cand te vei imbraca in Chanel si Gucci din cap pana-n picioare, te vei simti in al noualea cer.
Conexiunea si shoppingul
Daca una din nevoile tale principale este sa simti conectata la viata celorlalti, shoppingul este una dintre modalitatile care pare sa faca acest lucru posibil - pe termen scurt, cel putin.
In mediul de retail te poti simti conectata la cei cu care interactionezi, oricat de temporare sau superficiale ar fi acele conexiuni. Daca faci cumparaturi pentru altii, poti simti ca ceea ce cumperi sunt cadouri pentru ceilalti – demonstrand astfel cat de mult ii iubesti. Daca faci cumparaturi impreuna cu o alta persoana (cu o prietena, colega, copilul), simti cum construiesti o legatura emotionala puternica datorita timpului petrecut impreuna, preocuparii comune, gusturilor comune.
In alte cazuri, este posibil ca specificul lucrurilor pe care le cumparam sa sublinieze conexiunea cu o alta persoana. Simtim asta atunci cand cumparam un cadou despre care avem certitudinea ca va placea celeilalte persoane (deja poarta brandul respectiv sau este culoarea/ parfumul/ crema preferata, iar cadoul este o dovada a cat de bine cunoastem persoana in cauza). In mod frecvent, acesta este motivul pentru care editiile limitate semnate de designeri, de celebritati sau de wannabees au succes la public: cumparatoarele simt o legatura directa (dar falsa) cu respectivul/ respectiva: “vezi cat de asemanatoare suntem? vezi ca avem aceleasi gusturi?”
Motivatiile comportamentelor umane sunt absolut fascinante. Filosofi, scriitori, psihologi, pedagogi, medici, politicieni, actori, sefi, parinti, soti, marketeri, antreprenori s-au intrebat ce ne face sa actionam sau sa reactionam intr-un anume mod. De fapt, nu-mi dau seama daca exista vreun domeniu umanist in care intelegerea comportamentului uman nu este relevant, ca sa nu spun esential.
In urma cu cateva saptamani am descoperit pe Ted.com un discurs al lui Anthony Robbins, care identificase 6 nevoi emotionale umane (nu au legatura cu clasica Piramida a lui Maslow) si le explica intr-un mod plastic, coerent si inteligent. M-a pus pe ganduri discursul lui, si atat l-am analizat si disecat incat am reusit sa gasesc paralele intre cele sase nevoi si comportamentul nostru la shopping.*
Luate in ordine aleatorie, cele 6 nevoi umane sunt: siguranta (certitudinea, confortul); varietatea (diversitatea, surpriza, neprevazutul, provocarea); importanta (insemnatatea, semnificatia, unicitatea); dezvoltarea (evolutia spirituala, intelectuala, emotionala); contributia (aportul, participarea); conexiunea (iubirea, apartenenta).
*ca lucrurile sa fie clare: nici un psiholog nu a verificat concluziile la care am ajuns, ceea ce scriu mai jos este pur si simplu rezultatul unui exercitiu de gandire. Voi sa imi spuneti daca va regasiti in el…
Siguranta (certitudinea) si shoppingul
Daca nevoia de siguranta este centrala pentru o persoana, atunci shoppingul (si mai ales shoppingul exagerat) poate implini aceasta nevoie. Magazinele sunt intotdeauna acolo, nu dispar niciodata toate mallurile, nu se inchid brusc toate magazinele, buticurile, siteurile de e-commerce! Nu exista grija disparitiei lor de pe planeta, nu se pune problema sa te refuze ca client sau sa iti inchida usa in nas.
Pentru persoanele in a caror viata exista multe zone de nesiguranta – tranzitii importante in viata de tipul schimbari de cariera, mutari geografice sau chiar mutari dintr-o casa in alta, rupturi ale unor relatii personale importante, plecarea copiilor de acasa, imbolnavirea unui parinte sau a partenerului de viata, criza de varsta mijlocie – , shoppingul poate parea o varianta linistitoare. Nu este vorba de comoditate, ci de acel “ceva” despre care stii ca iti este la indemana, neschimbat.
