Incep cu o veste frumoasa: am ales o castigatoare pentru “Grace”, autobiografia celei care semneaza cele mai creative pictoriale din Vogue US. Cartea merge la Andreea Ilie (nr. 23 in lista intrarilor in concurs) – sweetie, o vei citi pe nerasuflate, sper sa te bucuri de ea pe deplin!
Continui cu o intrebare catre voi. Ieri, la intalnirea nr. 4 Style Conversations am vorbit despre “cum sa nu mai purtam negru” – de ce alegem cea mai intunecata culoare, cui i se potriveste si cum ar trebui purtata, ce culori ne infrumuseteaza si cate putem purta intr-o tinuta. Am divagat catre cine poate purta pantaloni scurti, de ce nu exista un echilibru intre calitatea hainelor si pretul lor, de ce femeile prefera mai curand cantitatea si nu calitatea, unde gasim cea mai frumoasa camasa din denim… Intrebarea mea este: cu atat de multe si variate teme posibile de Style Conversations, voi ce ati propune? Care ar fi tema – de stil practic, de moda, de shopping – care v-ar atrage cu adevarat? Btw si Fyi, urmatoarea intalnire va avea loc pe 8 iunie.
Inchei cu un citat, care mi-a placut in mod special.
“When Coco Chanel declared that she stayed in most night to avoid bad wine and bad conversation, she had good reason. Sometimes a girl needs to coolly withdraw from the frantic pace of life and enjoy an evening or an afternoon of solitude. Silence may be golden, but solitude is richer still. You need solitude to read, to let thoughts settle, to have strokes of genius and take deep, quiet reflection. Most of all, you need solitude to get back to your most private and essential you, stripped of artifice, divorced from external demands, free to dance naked in your Uggs, dream and blob out to your heart’s content.
Solitude is a chosen state. It is a time when you make a conscious decision to be alone or when you find yourself alone but don’t panic, but use the time as a privilege. By spending tranquil time away from others, even for a few minutes a day, the heart starts to heal, creativity blossoms, ideas begin to germinate and the mind has a chance to rest.
We avoid silence, cluttering up what is perceived to be empty space with long phone conversations or the background noise of TV, radio or loud music. Some only find themselves alone in times of depression, nursing a flu, sulking during a fight. And most of us are kept in a state of constant movement, meeting the demands of job, love and children. The only real opportunities for private time are spent sleeping, having a shower, or traveling to and from work.
aici: prima parte a articolului “De ce facem shopping”
Dezvoltarea si shoppingul
Shoppingul poate parea ca implineste nevoia de dezvoltare, pentru ca deseori are o componenta de ambitie: lucruri care trebuie bifate pe lista de cumparaturi, un “target” care trebuie atins…
Multe siteuri au un buton pentru “wishlist” - astfel poti pune deoparte sau marca piesele (haine, incaltaminte, accesorii, carti etc) pe care doresti sa ti le cumperi in viitor, oricat de nerealiste ar fi acele dorinte. E un scop ca oricare altul si nu te costa nimic (deocamdata), nu-i asa? La urma urmei, asta e starea in care te transpune butonul acela: le vei avea intr-o zi!
Shoppingul prin prisma dezvoltarii poate fi interpretat si drept identificarea unui anume brand sau standard de calitate, aspirational, pe care doresti sa il poti cumpara – tot intr-o buna zi. Cand vei putea sa iti cumperi geanta de 3,000 euro, vei stii ca ai succes. Cand te vei imbraca in Chanel si Gucci din cap pana-n picioare, te vei simti in al noualea cer.
Conexiunea si shoppingul
Daca una din nevoile tale principale este sa simti conectata la viata celorlalti, shoppingul este una dintre modalitatile care pare sa faca acest lucru posibil - pe termen scurt, cel putin.
In mediul de retail te poti simti conectata la cei cu care interactionezi, oricat de temporare sau superficiale ar fi acele conexiuni. Daca faci cumparaturi pentru altii, poti simti ca ceea ce cumperi sunt cadouri pentru ceilalti – demonstrand astfel cat de mult ii iubesti. Daca faci cumparaturi impreuna cu o alta persoana (cu o prietena, colega, copilul), simti cum construiesti o legatura emotionala puternica datorita timpului petrecut impreuna, preocuparii comune, gusturilor comune.
In alte cazuri, este posibil ca specificul lucrurilor pe care le cumparam sa sublinieze conexiunea cu o alta persoana. Simtim asta atunci cand cumparam un cadou despre care avem certitudinea ca va placea celeilalte persoane (deja poarta brandul respectiv sau este culoarea/ parfumul/ crema preferata, iar cadoul este o dovada a cat de bine cunoastem persoana in cauza). In mod frecvent, acesta este motivul pentru care editiile limitate semnate de designeri, de celebritati sau de wannabees au succes la public: cumparatoarele simt o legatura directa (dar falsa) cu respectivul/ respectiva: “vezi cat de asemanatoare suntem? vezi ca avem aceleasi gusturi?”
Motivatiile comportamentelor umane sunt absolut fascinante. Filosofi, scriitori, psihologi, pedagogi, medici, politicieni, actori, sefi, parinti, soti, marketeri, antreprenori s-au intrebat ce ne face sa actionam sau sa reactionam intr-un anume mod. De fapt, nu-mi dau seama daca exista vreun domeniu umanist in care intelegerea comportamentului uman nu este relevant, ca sa nu spun esential.
In urma cu cateva saptamani am descoperit pe Ted.com un discurs al lui Anthony Robbins, care identificase 6 nevoi emotionale umane (nu au legatura cu clasica Piramida a lui Maslow) si le explica intr-un mod plastic, coerent si inteligent. M-a pus pe ganduri discursul lui, si atat l-am analizat si disecat incat am reusit sa gasesc paralele intre cele sase nevoi si comportamentul nostru la shopping.*
Luate in ordine aleatorie, cele 6 nevoi umane sunt: siguranta (certitudinea, confortul); varietatea (diversitatea, surpriza, neprevazutul, provocarea); importanta (insemnatatea, semnificatia, unicitatea); dezvoltarea (evolutia spirituala, intelectuala, emotionala); contributia (aportul, participarea); conexiunea (iubirea, apartenenta).
*ca lucrurile sa fie clare: nici un psiholog nu a verificat concluziile la care am ajuns, ceea ce scriu mai jos este pur si simplu rezultatul unui exercitiu de gandire. Voi sa imi spuneti daca va regasiti in el…
Siguranta (certitudinea) si shoppingul
Daca nevoia de siguranta este centrala pentru o persoana, atunci shoppingul (si mai ales shoppingul exagerat) poate implini aceasta nevoie. Magazinele sunt intotdeauna acolo, nu dispar niciodata toate mallurile, nu se inchid brusc toate magazinele, buticurile, siteurile de e-commerce! Nu exista grija disparitiei lor de pe planeta, nu se pune problema sa te refuze ca client sau sa iti inchida usa in nas.
Pentru persoanele in a caror viata exista multe zone de nesiguranta – tranzitii importante in viata de tipul schimbari de cariera, mutari geografice sau chiar mutari dintr-o casa in alta, rupturi ale unor relatii personale importante, plecarea copiilor de acasa, imbolnavirea unui parinte sau a partenerului de viata, criza de varsta mijlocie – , shoppingul poate parea o varianta linistitoare. Nu este vorba de comoditate, ci de acel “ceva” despre care stii ca iti este la indemana, neschimbat.
Cu ani in urma, descopeream la Bruxelles ce inseamna vintage autentic.
Vizita in Place du Jeu de Balle devenise rutina de duminica dimineata, dupa o cafea si un croissant in Petit Sablon. Imi pierdeam ore intregi trecand de la o tejghea la alta, de la un vanzator la altul. Aici probam o voaleta, dincolo deschideam o geanta uzata, la un al treilea un parasol din dantela decolorata… Ma uitam ore in sir la patefoane si oglinzi din argint, la fotografii si cesti de portelan, la monocluri pentru teatru si masini de scris, la rochii cu buline si cercei din alte vremuri. De multe ori plecam cu mainile goale, dar cu capul plin de personaje imaginare si vignete sepia.
In cei aproape 3 ani petrecuti acolo am descoperit magazine de care m-am indragostit iremediabil, buticuri al caror interior te transporta in podul fabulos al strabunicilor, cu o selectie de piese vintage facuta cu delicatete, minutiozitate, atentie, dar gasisem pe harta orasului si spatii mari, in care hainele respirau, mizanscena era teatrala iar preturile pe masura.
Intoarsa la Bucuresti, am pierdut gustul temporar pentru “explorare” dar am ramas cu nostalgia pentru vintage. Poate acesta este si motivul pentru care deseori imi consiliez clientele ca, daca isi doresc piese deosebite, unicat, daca vor ca stilul lor sa capete o nota individuala fara un buget exagerat, sa aleaga varianta vintage. Le spun ca in viata unei femei nu exista doar H&M.
Sa abandonezi “noul” in favoarea vechiului, fie in tinutele zilnice, fie doar cand ai dispozitia pentru asa ceva, este o optiune stilistica. Inseamna sa te indepartezi de masa celor care cumpara de la un mare retailer si isi asorteaza identic tinutele. Inseamna sa alegi cu grija o haina, sa o studiezi, sa o modifici, sa te interesezi de trecutul ei (sau macar de perioada in care a fost creata), iar apoi sa o porti cu placere nemasurata. Inseamna sa nu te intereseze tendintele, sa nu porti “uniforme” usor de recunoscut, poate chiar sa faci nota discordanta. In mod cert, cu cat iti place mai mult moda vintage, cu atat stilul tau va fi inconfundabil. Intr-un fel, devii propriul tau designer si propria ta stilista.
In lumea femeilor, negrul pare sa fie un panaceu universal si este singura culoare (sau non-culoare) supusa unor prejudecati.
Te face sa arati mai supla. Este intotdeauna elegant. Se asorteaza cu orice. Se potriveste oricui: blonda, bruneta, satena, roscata. Merge si pentru o tinuta de zi si pentru una de weekend, si pentru clubbing si pentru stat in casa. Nu ai niciodata suficienti pantaloni negri. Prima geanta scumpa trebuie sa fie neagra. Imbracata in negru nu gresesti niciodata…
Femeile se bazeaza prea mult pe negru – atat de mult incat, o data obisnuite sa il poarte, le vine greu sa il inlocuiasca. La shopping, inevitabil vor gravita catre negru. In fata dulapului, chiar si vara, vor alege intai o piesa neagra, apoi restul tinutei. Nu este o drama sa ai sapte pantaloni negri identici sau cinci rochii negre similare, dar nu asta e solutia daca vrei o garderoba versatila, o actualizare de imagine, o conturare a propriului stil (decat daca ti-ai propus sa fii cunoscuta drept “femeia in negru”).
Nu sunt “anti-negru”, am si eu haine negre. Nu mi-am propus, in stilul platformei vreunui partid politic, sa dezvat femeile de a purta negru. Nu e ca si cum dependenta de negru se trateaza ca la o clinica de dezintoxicare, in 12 pasi sau o luna de zile! In schimb, imi place sa cred ca daca o femeie reuseste sa vada negrul drept “o optiune”, nu “singura optiune”, daca aceeasi femeie descopera cu cate alte culori poate inlocui negrul sau cat de limitativ este negrul, incetul cu incetul va descoperi placerea de a purta culoare si culori. Citeste mai departe →
